Caz tipic pentru Românica, implicit, pentru Muscel. Un muscelean s-a învoit de la serviciu, cu intenţia de a-şi face o radiografie la o clinică privată din târg. Cum nu stătea grozav cu banii, a sperat la o facilitate acordată graţie contractului cu statul al respectivei unităţi. Cu noaptea în cap, s-a postat la uşa clinicii, a stat la coadă şi, când i-a venit rândul să spună ce doreşte – o radiografie, având probleme cu articulaţiile – i s-a servit răspunsul dezamăgitor: astfel de servicii nu sunt decontate, deci, trebuie să plătească. Cel puţin, asta a înţeles omul din răspunsul cu care a părăsit centrul particular. A mers la stat, la spitalul tuturor muscelenilor, unde n-a găsit pe nimeni care putea să-i dea şi rezultatul complet al respectivei analize, pe motiv că lipsea persoana competentă pentru acest lucru. Chit că era învoit o oră, maximum două,
bărbatul a mers la a treia unitate medicală, tot una privată, unde s-a postat la altă coadă. A treia în dimineaţa cu pricina. Om de la ţară, n-a avut inspiraţia să întrebe la un ghişeu dacă la acea clinică se fac astfel de investigaţii. Prin urmare, a fost descumpănit, pentru a treia oară, când a ajuns în faţa cozii. Cu nervii praf, pe lângă articulaţii, şi speriat că îl dă patronul afară, fiindcă răgazul expirase, a încercat la a patra instituţie, Policlinica. A patra coadă a dimineţii ghinioniste, care se transformase în prânz, la care s-a aşezat pacientul. Spre norocul lui, a acostat o asistentă – cel puţin, aşa a intuit, că este o asistentă – căreia i-a “cumpărat” bunăvoinţa de a-l băga în faţa clienţilor veniţi cu ore bune înaintea lui. A nu se înţelege că i-a dat şpagă, fenomen în curs de eradicare. A fost recunoştinţa bolnavului pentru serviciul pe care urma să-l primească. Musceleanul de pe bulevard