Cu toate că această localitate este departe de ceea ce ar trebui să fie un municipiu, lăsând în urmă atâtea documente ce atestă importanţa vechiului judeţ Muscel, împrejurimile încărcate cu scenele cele mai aprige şi victorioase din istoria acestei ţări, clădiri ce stau mărturie la cele spuse de marile minţi date de acest popor, promovarea zonelor ar trebui să fie sportul principal al aşezării. Autorităţile să încline balanţa spre cultură, să promoveze zonele turistice, ar trebui să se asfalteze toate arterele ce fac trimitere către toate zonele de interes, să se restaureze centrul vechi, să se refacă staţiunea baleo-climaterică din Kretzulescu. Banii noştri, pe care îi muncim cu toţii, nu ar trebui să se ducă spre satisfacţia unor oameni influenţi, în anumite domenii care „papă” mai mult decât produc sau, eventual, umflă buzunarele altora. Altele ar trebui să fie planurile edililor, să exploateze acest ţinut pentru cinstirea a ceea ce a fost odată. Cu toţii sperăm într-o înflorire a lui, dar se pare că sunt alţi oameni mai curajoşi, care ne descriu zona atât de frumos, încât orice persoană mai curioasă simte nevoia să cunoască aceste meleaguri de la un capăt la celălalt, doar prin nişte cuvinte sincere, ce descriu această zonă şi stârnesc interesul altora să poposească aici.
Unul dintre cei mai importanţi jurnalişti la B1 TV, fost realizator al emisiunii „Ultima oră”, Cătălin Striblea, este îndrăgostit de meleagurile pitoreşti ale Muscelului, de ceea ce oferă această zonă. Prin intermediul blog-ului său a povestit cât de încântat a fost de ceea ce i-a oferit acest loc, sub numele de „Mici secrete pentru o zi simplă în Muscel”.
„Mi-a plăcut întotdeauna să plec „la munte”, în zona Muscelului, mult mai mult decât pe Valea Prahovei. Se ajunge şi se pleacă mult mai uşor, vii pe autostradă, iar acum, după ani lungi de aşteptare, e gata şi drumul de la Piteşti la Câmpulung. Aşa că, într-o oră şi jumătate, ajungi acolo. Dacă ai doar o zi la dispoziţie, sâmbăta, în cazul nostru, mergeţi spre Cândeşti şi Albeştii de Muscel. Faceţi o haltă la piaţă în Câmpulung şi luaţi o pastramă de viţel de la restaurantul de lângă staţia de microbuze. Ştiu, nu o să vă placă cum arată, dar curaj, intraţi, oamenii sunt de treabă şi mâncarea bună.
Mergeţi molcolm spre Păstrăvăria Brătioara, uitaţi-vă la oameni şi la case! Casele de Muscel respectă de la natură planul urbanistic zonal şi, printre coloanele rotunde şi pereţii de cărămidă, o să vezi mereu muşcate. Drumul e frământat şi rupt pe alocuri, dar te va duce uşor spre pădure.
Opreşte la un localnic care scutură nucile, adună cu el şi ia şi un măr din pomii ce stau să cadă. Păstrăvăria e pusă pe malul râului. Joacă-te cât poţi pe terenul de sport, aleargă cu copiii pe malul râului, vezi animalele din mica grădină şi stai la masă! O să-ţi pună repede un păstrăv proaspăt şi o bucată de mămăligă. Dar şi nişte icre pe care domnii dau sute de lei la Bucureşti. Aici sunt cam gratis.
Mergi mai departe spre Iezer, poposeşte să respiri în pădure şi apoi vino înapoi prin Bratia, satul ţiganilor. Nu-s din cei bogaţi cu palate, ci din cei săraci cu bordeie şi căruţe. O să te primească cu un zâmbet, chit că pare aşa o aroganţă să treci cu SUV-ul şi Iphone-ul prin sărăcia lor.
Înnoptează acolo, pune carnea la grătar şi o să afli că e mai bună decât la marile restaurante. Sparge nucile, bea un vin şi dormi vreo 12 ore. Şi dacă mai ai chef, bea şi o ţuică din alea parfumate.”
Senzaţional cum jurnalistul Cătălin Striblea laudă Muscelul!
