Doi ani de la incendiul rămas fără vinovaţi şi fără sancţiuni pentru pericolul la care am fost expuşi
Astăzi, 2 octombrie 2015, se împlinesc doi ani de când Vasile Tofan şi-a făcut ieşirea din scena afacerii toxice de la Câmpulung într-o manieră explozivă: incendiul produs „întâmplător”, înaintea celui de-al treilea control din 2013 al Gărzii de Mediu, în hala pană de mii de tone de deşeuri cu cianuri. Dimensiunea stocurilor şi tipul substanţelor ţinute de-a valma sunt precizate de însăşi Garda Naţională de Mediu, într-un document oficial, al cărui adevăr, la peste doi ani distanţă de redactarea lui, din păcate, a rămas valabil. N-a dispărut din peisaj decât moldoveanul, care, cu cinci zile înainte de a-i arde depozitul de otrăvuri, le râdea în nas consilierilor locali, pe care îi ameninţa că-i târăşte prin tribunale, în frunte cu ziarul destabilizator al armoniei dubioase din spatele gardurilor. În rest, cianurile şi restul agoniselii „mortale” din bătătura afaceristului rămân o piedică în calea uitării, înlăturată, cel mai probabil, pe cheltuiala noastră. Dacă Evenimentul Muscelean n-ar fi dat în vileag, cu documentele obţinute de la instituţii, harababura criminală după care îşi conducea business-ul un ins aterizat taman de la Iaşi într-un orăşel cu soarta pecetluită, şi astăzi, acesta îşi vedea nestingherit de treabă, înălţând liniştit muntele de butoaie cu conţinut ucigător şi neutralizând într-o manieră la care nici nu vrem să ne gândim. Şi nu numai că şi-ar fi sporit profitul pe sănătatea noastră, dar nu este exclus să se fi extins pe platforma fostei Uzine ARO, unde spaţiu este din belşug. În afară de faptul că a fost ajutat de autorităţile locale, fericite nevoie mare că le-a venit primul investitor în 25 de ani, să-şi deschidă depozitul la Câmpulung, i-au mai şi fost acoperite „scăpările”, când s-au înregistrat probleme la Staţia de Epurare. Din păcate, partea cu Epurarea este o informaţie răsuflată din culise, deoarece, în loc ca incidentul să fie raportat imediat, iar responsabilul dat pe mâna autorităţilor, a fost ţinut sub tăcere.
Penal, Tofan n-a fost tras la răspundere
La doi ani distanţă de faptul amar, ale cărui consecinţe se vor simţi în timp – din nefericire, nu se va demonstra legătura dintre numărul de îmbolnăviri şi substanţele degajate în aer în decursul celor peste nouă ore în care focul a ars continuu – nimeni n-a plătit pentru ceea ce a fost catalogat drept un „accident de mediu”. Cât a fost accident, cât a fost un gest abominabil premeditat este o altă necunoscută, care aşa va rămâne. La fel, ce otrăvuri au ars, fiindcă nici ţâncii de clasa zero nu i-ar da crezare lui Tofan, care a minimalizat proporţiile dezastrului, cu „14 tone de ulei mineral, care erau în 16 butoaie, şi 8 tone de filtre auto”. L-a contrazis vehement şeful Pompierilor argeşeni, colonelul muscelean Ion Popa, care a spus-o cu toată convingerea: „Totul a fost atipic, nu ardea o substanţă, ardeau mii de substanţe! Nu erau depozitate într-un singur loc, erau depozitate… vă daţi seama cât era hala aceea de mare! Cum poţi să duci şlamuri de petrol şi de vopsea în demisolul şi subsolul unei construcţii?! N-ai voie!”
Doi ani n-au fost un răgaz suficient pentru un verdict pe măsura actului iresponsabil avându-l ca autor pe sfidătorul Tofan, taxat prea puţin cu trei amenzi a câte un miliard de lei vechi fiecare, cu o suspendare a autorizaţiei de mediu, urmată, la şase luni, de anularea ei. Penal, pentru fapta lui, Tofan n-a fost tras la răspundere, deoarece niciunul dintre dosarele anunţate a se fi deschis după incendiu n-a dat un vinovat. Ori un rezultat, oricare ar fi acela. În 2015, autorităţile i-au făcut patronului de la Global Eco Center două sesizări penale. Potrivit ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Graţiela Gavrilescu, „Garda Naţională de Mediu Argeş a înaintat o sesizare penală către Parchetul de pe lângă Tribunalul Câmpulung (n.r. Judecătoria Câmpulung), înregistrată cu numărul 298/20.05.2015, conform prevederilor art.63, alin.1, lit.b din Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, privitor la faptul că SC Global Eco Center SRL nu a luat şi nu a respectat măsurile obligatorii în desfăşurarea activităţilor de valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase, prin nerespectarea obligaţiilor de mediu pentru perioada octombrie 2014 – martie 2015.”
Societatea deţinătoare a depozitului de otrăvuri este acuzată de săvârşirea infracţiunii prevăzute de Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, constând în „neluarea sau nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase”, faptă pentru care patronul Vasile Tofan riscă pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Pentru aceeaşi infracţiune, Prefectura a avut o ripostă similară, depunând o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung. Motivul: Global Eco Center SRL – punct de lucru Câmpulung nu a îndeplinit măsurile stabilite, respectiv nu a evacuat până la data controlului de pe amplasament, din 18 august 2015, cantităţile de deşeuri stabilite ca obligaţii de mediu. În total, sunt 2.215 tone de deşeuri periculoase şi 1.055 tone deşeuri nepericuloase. Din noiembrie 2014 şi până în august 2015, moldoveanul a scos de pe amplasament doar 96,9 tone de deşeuri periculoase.
Deşeurile, trântite în braţele comunităţii
Cine va elibera restul? Probabil, comunitatea câmpulungeană va plăti degajarea unei proprietăţi private şi distrugerea celor 3.173 tone de deşeuri aflate în prezent în curtea fostei Uzine ARO. Asta în ciuda a ceea ce susţine viceprimarul Liviu Ţâroiu, cum că Primăria şi Prefectura au fost solicitate de reprezentanţii companiei Landmark Management să se implice în convingerea producătorilor de deşeuri, de la care le-a preluat Tofan şi le-a adus la Câmpulung, să şi le ridice. Reamintim că, pe 7 septembrie 2015, directorul firmei proprietare, Landmark Management, Sergiu Filip, îl invita pe liderul administraţiei publice locale la o întrevedere privată. Neînţelegând că doar pe el îl doreşte la discuţii, Liviu Ţâroiu a pus subalternii să dea „sfară în ţară” printre consilieri, ca să se strângă la ARO. Trei dintre ei, Iustinian Stănescu, Ion Dumitraşcu şi Marin Ciobanu, s-au şi înfiinţat la poarta lui Filip. Ce a urmat a povestit primul, două zile mai târziu, când Consiliul Local a fost convocat la o şedinţă de îndată. „Ne-am prezentat la Landmark, (…) acolo, nimeni nu ştia nimic. Ne-am întâlnit şi cu patronul. Noi ştiam că este o întâlnire între administraţia locală, Consiliul Local, Landmark, firma care depozitează acolo şi de la Garda de Mediu. Am discutat cu patronul Landmark, dânsul nu ştia nimic. Am fost nevoiţi să venim înapoi.”, a relatat consilierul liberal, care, împreună cu colegii, a venit la Primărie, unde s-a convins că invitaţia era adresată lui Liviu Ţâroiu. Dar ei nu s-au dus la ARO de capul lor, fiind sunaţi şi chemaţi la dezbaterea inter-instituţii. „Am fost chemat de societatea Landmark, ca să ne asociem în disputa cu Global Eco Center. Dânşii au făcut propunerea să vină producătorii de deşeuri ca să le recupereze de la Landmark, dar au întâmpinat greutăţi din partea Agenţiei şi a Gărzii de Mediu. Am stabilit să ne facă o informare despre ce-au întreprins până acum. Ca şi noi, Primăria, împreună cu Prefectura şi cu ei (n.r. Landmark Management), să forţăm producătorii de deşeuri de la care au fost colectate să vină să le retragă. Le-am spus că le vom acorda tot sprijinul, în aşa fel încât cine a produs deşeurile să le retragă.”, a relatat Ţâroiu o variantă greu de crezut că se va realiza vreodată.
„De ce n-au fost primiţi? Chiar dacă au venit neinvitaţi.”, a vrut să ştie viceprimarul Bogdan David. „N-a fost nimeni de la Global, nici de la Garda de Mediu, a fost o invitaţie a Landmark către Primărie. Landmark a făcut acţiuni pe penal către furnizorii de deşeuri.”, a căutat Liviu Ţâroiu să-şi convingă colegii că nu ascunde nimic din ce a discutat cu proprietarul fostei platforme ARO. Şi, totuşi, avem o bănuială că pesedistul n-a spus tot. Adică lipsea Planul B: în caz că producătorii de deşeuri nu le ridică (şi nu le vor ridica), Tofan nici atât, cineva trebuie să le ridice, pe banii cuiva. Adică Primăria, pe banii noştri, chit că sunt depozitate pe o proprietate particulară. Şi o va face, credem noi, fiind o chestiune care priveşte siguranţa publică.
Abia după doi ani, Sergiu Filip a primit autorizările pentru a demola hala distrusă de incendiu
Din colaboratori apropiaţi, care ameninţau pe două voci Consiliul Local şi Evenimentul Muscelean cu procese, Landmark Management şi Global Eco Center au ajuns rivali în instanţă. Aşa cum publicaţia noastră a anticipat, Vasile Tofan a dat fuga la tribunal, la el, la Iaşi, şi şi-a cerut insolvenţa. I-o ceruse înainte fostul său partener de contract de la Câmpulung, însă procedura de reorganizare a fost declanşată de cererea lui Tofan, pe 17 decembrie 2014. Prin urmare, Landmark Management s-a înscris la masa credală, care cuprinde 37 de creditori şi creanţe în valoare de aproximativ 30 de miliarde de lei vechi! Într-un dosar separat de cel al insolvenţei, proprietarul halei distruse de incendiul din 2 octombrie 2013 şi chiriaşul său se judecă din pricina sumei declarate de Landmark Management că ar avea-o de recuperat de la Global Eco Center. 233.980,59 lei, pe care o moldoveanul o contestă. Pe 30 septembrie 2015, s-a judecat contestaţia la Tribunalul Iaşi, iar ce au hotărât magistraţii vom prezenta într-o ediţie viitoare.
Adăugăm retrospectivei activităţii pe 2015 a lui Tofan eşecul înregistrat şi la Tribunalul Argeş, unde a atacat, în iunie 2014, Dispoziţia nr.1/24 aprilie 2014 a Agenţiei de Mediu, care i-a anulat autorizaţia de mediu, la capătul a şase luni de suspendare, ca urmare a neîndeplinirii cerinţelor de punere în ordine a haosului de pe fosta platformă ARO. Un an mai târziu, pe 8 iunie 2015, Tribunalul Argeş a respins acţiunea patronului.
Cât despre Landmark Management, care s-a ales cu paguba, constând în chiria restantă şi hala mistuită de incendiu, plus vreo două amenzi de la Garda de Mediu, în februarie 2014 (60.000 de lei, pentru lipsa actelor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului – autorizaţie de mediu şi 80.000 de lei, pentru neluarea măsurilor în vederea evitării poluării apelor subterane), abia după doi ani, a primit autorizările pentru demolarea părţii din imobil care nu mai poate fi utilizată. Pe 4 august 2015, Primăria Câmpulung i-a eliberat certificatul de urbanism, pentru demolarea parţială a Halei C206, şi în aceeaşi lună, pe 21 august, autorizaţia de demolare a halei, care se va transforma într-o platformă betonată.