„Ca strălucirea ochilor tăi limpezi, / Poveste nu-i mai jalnic povestită, / Tu eşti din leagăn soră cu sfiala, / Pe buza ta n-a tremurat ispită.” „Dăscăliţa” lui Octavian Goga, din vremuri în care nu se pomenea să primească nici măcar o floare de 1 sau 8 Martie, de început şi sfârşit de an şcolar – şi în alte o sută de ocazii inventate de peste an – darămite brăţări şi lănţişoare din aur, maşină de spălat şi te miri ce alte ofrande consistente, cu care părinţii cumpără bunăvoinţa „bietelor” învăţătoare şi profesoare ale zilelor noastre. „Dăscăliţa” lui Goga compunea scrisorile mamelor din sat pentru feciorii „duşi în slujbă la-mpăratul”, înflorea altiţa fetelor şi se dădea la sfat cu moşnegii cititori ai cărţilor din strană. Asta făcea „dăscăliţa” în timpuri în care şpaga, funcţiile, directoratele politice, titularizările obscure şi meditaţiile din care-ţi faci vilă nici în poveşti nu existau. „Dăscăliţa” Veronica Arsu a lăsat sfiala la o parte şi, cu buzele tremurând din pricina funcţiei pierdute prin semnătura inspectorului pesedist Tudosoiu, a dat năvală peste viceprimar. „Din păcate” – Liviu Ţâroiu a repetat „din păcate”, parcă nevenindu-i să creadă că o directoare de şcoală (adjunctă, dar directoare) se pretează la aşa ceva – acesta s-a trezit cu doamna Arsu la Primărie, în fruntea unei delegaţii de la Liceul Sportiv. Povestea ei, mai mult sau mai puţin jalnic povestită, care a împins-o să se înfiinţeze la Primărie, cu “păcatul” pe buze, a pornit de la discuţiile iscate (şi finalizate) la Inspectoratul Şcolar, care a decis ca postul ei să-l primească o altă colegă, Camelia Căciulă.
Ţâroiu le-a împărtăşit ziariştilor, la a doua conferinţă de presă, pe care a ţinut-o ca înlocuitor de primar, că nu vrea să interpreteze venirea doamnei Arsu drept o convocare a colegilor de la fostul LNPA la un protest la conducerea municipiului. Viceprimarul a vorbit cu „manifestanţii” care n-o acceptă ca adjunctă pe nou venită, apoi a vorbit la Inspectorat, care a rămas ferm pe poziţii: e treaba Inspectoratului (şi a politicului, fireşte, PSD, în speţa noastră) pe cine pune general, pe cine pune adjunct ş.a.m.d.
Ce a păţit Veronica Arsu se încadrează cumva în adevărul zicalei din bătrâni: „Cine sapă groapa altuia – groapa cu bazinele de păcurină? – cade singur în ea”. Căderea adjunctei a fost, slavă Domnului, doar din funcţie. Fostul director Constantin Staicu, umilit cu vârf şi îndesat de grupul de liberali din Consiliu, pe motiv că mai ocupă funcţia la anii săi, a suspectat-o în tăcere pe colega cu afinităţi liberale că n-ar fi străină de scandalul extragerii celor două cazane de combustibil, care a umbrit finalul mandatului acestuia. Este adevărat, din bunul simţ pe care îl posedă cât pentru toţi cei 11 liberali din Consiliu la un loc, acesta nu a făcut în spaţiul public vreo declaraţie referitoare la colega sa, dar în culise au existat discuţii şi bănuieli că secunda şi-ar dori promovarea. Numai că, în loc să ajungă director general, şi-a pierdut şi funcţia de adjunctă a liceului.
Liberalii din Consiliu, se pare, s-au străduit s-o ajute cu „mârâiala” lor insistentă şi sarcastică, uneori deplasată, la adresa directoratului pe viaţă al lui Constantin Staicu, un şef de şcoală, care a rezistat sub toate culorile politice perindate la conducerea Primăriei. S-a hotărât să plece dezgustat de comportamentul unor consilieri pe viaţă, posesori de trei şi mai bine de trei mandate. Dar „insectarul” în Consiliu este permis, căci ar fi o tragedie să rămânem fără asemenea valori care au adus Câmpulungul la nivelul la care se află. Aşadar, se face lumină în privinţa motivului rânjirii colţilor liberalilor, care nu săreau degeaba la picioarele scaunului lui Staicu. Omul a plecat, iar în locul lui a fost pusă Daniela Păcioianu, al cărei soţ, antrenorul de bob Iulian Păcioianu, a fost premiat, recent, de Consiliul Judeţean.
Alte decizii „neinspirate” sau „nepotrivite”, cum le-a catalogat Ţâroiu, care s-a corectat repede: „decizii care n-au fost acceptate”, i-au privit pe DJ-ul Ciprian Neculăescu şi pe fostul inspector Ştefan Iliescu, ultimul ferm convins că s-a născut să conducă. Presiunile de înlăturare a Marilenei Costescu, la Şcoala 7, au eşuat. Iar în al doilea caz, schimbarea lui Nicolae Zaharia, un profesor tânăr, prezentabil, iubit de copii şi părinţi, modern, cu un coleg aflat la polul opus, ar fi fost o greşeală stupidă din partea lui Tudosoiu. Şi a politicului, care ar trebui să-i pună pe directori să dea concurs, nu să-şi cerşească funcţiile la partid.