Vestitorul primăverii bugetare s-a înfiinţat în „vitrina” virtuală a Primăriei: proiectul de buget local, expus, conform ordinului domniei, pe site-ul instituţiei, pentru ca cetăţenii să frunzărească stufăria de cifre, iar la dezbaterea publică să spună dacă sunt mulţumiţi sau nu de gândirea Primăriei. Asta în teorie. În practică, lucrurile stau diferit, din două motive. Primul, în afară de aleşii locali şi directorii instituţiilor şi serviciilor subordonate Primăriei şi Consiliului Local, societatea civilă are zero reprezentare. Cu excepţia unei mâini de veşnici participanţi, împuţinaţi prin trecerea unora dintre ei la cele veşnice. Dar, de la o dezbatere la alta, vezi cam aceleaşi figuri, care vor salva onoarea unei comunităţi total dezinteresate atâta timp cât vor putea urca scările până la etajul sălii de festivităţi. Al doilea motiv al ineficienţei formalităţii impuse de lege după cele 15 zile obligatorii de afişare a proiectului de buget îl reprezintă ignorarea puţinelor propuneri lansate de abonaţii la luările de cuvânt: primarul dintr-un regim apus, veteranul şef, consumatorul şef, moşneanul, etc. Dezbaterea publică a bugetului este, în general, o pierdere de vreme, mai puţin pentru cei care îşi întrerup programul de table la Clubul Pensionarilor, ca să caşte gura la cine intră şi cine iese din birourile Primăriei. Directorul economic citeşte o parte dintre cifrele pe care cei interesaţi le-au vizionat deja în cele două săptămâni cât documentul stă pe site, primarul se bagă şi el în seamă cu investiţiile, punctul forte al bugetului, iar viceprimarului i se face favoarea de a prezenta asfaltările. Urmează aplauzele membrilor de partid şi formalitatea a fost bifată ca îndeplinită.
Este lesne de înţeles că subordonaţii primarului din funcţiile de conducere la şcoli, spitale ş.a.m.d., şi nemulţumiţi să fie, n-ar recunoaşte-o în gura mare nici însemnaţi cu fierul roşu. Anul trecut, doar Melania Voinescu a avut suficient sânge în instalaţie încât să se lege de asfaltările lui Ţâroiu, care erau multe – şi bine că erau multe – şi care eliminau din nou aducţiunea de apă, având întâietate constructorii de drumuri, postaţi cu pungile larg deschise la porţile Primăriei. Mămăligoşi rău colegii bărbaţi ai doamnei director de la Edilul, care conduc instituţii publice şi care se limitează la a face act de prezenţă. Ce-i drept, au avut felia lor la împărţirea plăcintei, în mod cert, departe de a sătura gurile flămânde ale bugetarilor aflaţi într-o nevoie permanentă.
Cum arată 2017? Un pic mai viu decât „răposatul” 2016, un an mort din punct de vedere al dezvoltării, care nu se va simţi nici în următoarele nouă luni, pe care administraţia locală le are la dispoziţie ca să se apuce de ceva după aprobarea bugetului. 2017 este dedicat hârtiilor, căci orice investiţie debutează cu un geamantan de documentaţie: studii de fezabilitate, uneori şi de prefezabilitate, proiecte tehnice, documentaţii de avizare a lucrărilor de intervenţii, studii topografice, studii geologice. Deci, nu vă aşteptaţi să vedeţi prea multă agitaţie pe teren. Probabil, din 2018 încolo.
Poate, cea mai vizibilă lucrare, dacă se va realiza în fapt, va fi reparaţia Pieţei Primăriei, desprinsă din păgubosul proiect de reabilitare a centrului istoric şi făcută cu banii din bugetul local, dacă cei de la UE le-au scăpat printre degete cu o uşurinţă incredibilă. 2,5 milioane de lei sau 25 de miliarde, în banii vechi, sunt puşi de-o parte pentru a primeni zona înconjurătoare a Primăriei, mai distrusă decât vecinătăţile unui bufet comunal. Aşteptăm cu înfrigurare să vedem cu ce diferă planurile lui Ţâroiu de ale lui David, care credea, anul trecut, că sunt suficiente 10 miliarde pentru aranjarea Pieţei Primăriei, tragem nădejde că şi cu zona dinspre CEC.
Ceva mai pretenţioasă (şi mai scumpă) se anunţă lucrarea de amenajare urbanistică a arterelor Negru Vodă şi Republicii, între Bulevardul Pardon şi intersecţia străzilor Negru Vodă şi General Teodorescu (zona „Dinicu Golescu”), care va costa 3 milioane de lei. Aşadar, alt ciot al proiectului funerar, nicidecum regenerator al Câmpulungului, cu suplimentul de rigoare, aplicat de Ţâroiu, ca să fie mai cu moţ decât Andrei. Va fi cu moţ, în mod sigur, pentru că va folosi economiile Primăriei, neriscând să acceseze fonduri europene, de vreme ce are la dispoziţie un excedent pe care îl va consuma până va atinge cu mâna fundul sacului. Toate cele 51 de poziţii ale listei de investiţii au ca sursă de finanţare excedentul înregistrat la buget în anii în care fostul primar strângea banii la ciorap pentru „regenerarea urbană”. Liviu Ţâroiu îi va termina într-un an, având de gând să cheltuiască nu mai puţin de 22,7 milioane de lei din surplusul bugetar. În rest, asfaltări, un pic de canalizare, un pic de reţea de apă, vreo două alunecări de teren, două poduri, obsesia cu parcarea din spatele Casei de Cultură, hala Pieţei Centrale, ca să extragem ceva mai consistent dintre „mărunţişurile” plătite de câmpulungeni.
„Grosul” listei de investiţii îl reprezintă „maculatura”, în lipsa căreia primarului nu-i rămâne decât să fluiere. Nu mai amintim despre refacerea documentaţiilor pentru toate actele dramei locale „Kretzulescu”, ci despre cele care privesc noutăţi propuse de primar, care se vor realiza în viitor. Probabil, într-un mandat viitor. Deocamdată, în 2017, se fac studiile. Cele care ne-au atras atenţia sunt: reabilitarea conductei de aducţiune a apei brute (se începe, în sfârşit, de undeva urgenţa nr.1 a municipiului, ignorată fără discernământ în atâtea mandate), amenajarea complexă a Râului Târgului, un bloc cu 100 de apartamente sociale şi de necesitate, extinderea reţelei de gaze (deci, se poate cu brânciul de rigoare) şi o propunere la care nu prea poţi avea o reacţie pozitivă: Piaţa Grui, pentru care Ţâroiu menţine proiectul lui David, cu loc de joacă acoperit, dar îi adaugă un centru pentru „boschetari”, în aceeaşi clădire! Nespălaţii care dorm iarna pe caloriferele de la subsolul Spitalului, găzduiţi în aceeaşi incintă în care se joacă copii! Sigur, o greşeală, în privinţa căreia bunicul Ţâroiu, căruia nu i-ar conveni să-şi ducă nepotul, la zbenguială, lângă un centru destinat unei „faune” cu reputaţia compromisă, se va răzgândi. Doar clădiri nefolosite are o grămadă.