ntr-o locuinţă a Primăriei, eliberată de un chiriaş care n-a stat niciodată acolo – aşa zic vecinii despre angajatul ADP-ului beneficiar de o garsonieră socială – stă o vârstnică gălăgioasă, care îşi câştigă existenţa din ghicit. Locatara este vestită dincolo de graniţele cartierului, întrucât printre clienţii ei se numără chiar angajaţi ai Primăriei, care, dacă nu-i dau bani, îi prestează diferite servicii. Unul a ajutat-o să-şi bage cablu tv şi, vorbeşte lumea, i-l mai şi plăteşte din când în când, atunci când simte nevoia să-şi ştie viitorul apropiat. Altul i-a dat un televizor, altul îi încarcă, în contul serviciilor prestate de ghicitoare, cartela telefonică, altul îi umple butelia. Un fost şef de serviciu, actualmente pensionar, o bună cunoştinţă a bătrânei, pe care ar fi ajutat-o să se mute în locuinţa socială, a fost văzut de vecini pe când îi schimba siguranţele la panoul electric. E pelerinaj pe scară ca la moaşte la prestatoarea de servicii, o palavragioaică notorie, care înşiră verzi şi uscate în cafea, bobi, cărţi, ce alege muşteriul. Faptul că înşeală fraieri, care s-au băgat slugi la bătrâna cu imaginaţie bogată, nu e nimic. Are un vocabular femeia, de-i face să se ruşineze şi pe cocalarii de cartier. Nu trece o femeie, o fată sau fetiţă pe lângă ea, pe care să n-o beştelească cu cele mai mizere vorbe. Copil căruia să nu-i strige că e bastard. Şi împroşcă cu blesteme de te ia cu răcori! Dacă ar fi să se adeverească măcar un sfert din ele, rămâne singură în Câmpulung! Altă meteahnă a ghicitoarei este mania de a reclama ce visează cu ochii deschişi, fiind cunoscută ca un cal breaz de Poliţia Municipală, Poliţia Locală, Salvare. Sună şi reclamă că a umblat cineva la gaz şi miroase pe scară, că a intrat un străin pe scară, deşi la ea e cel mai mare flux de vizitatori ş.a.m.d. Şi nu oboseşte niciodată.
Articolul precedent