Două au fost cauzele celor aproape zece minute de întârziere a şedinţei Consiliului Local de la jumătatea lui 2015. Prima, de ordin organizatoric, i-a împărţit pe aleşi în „bisericuţe” militante pentru confortul personal. Seniorii, care nu mai simt căldura ca în tinereţe, au dat ordin personalului administrativ al Primăriei, însărcinat cu mise-en-place-ul sălii – cafele, sticle de apă, temperatura optimă – să închidă ferestrele, uşa, aerul condiţionat. Stratagema urmărea, pesemne, pe lângă alinarea junghiurilor reumatismale, şi suprimarea colegilor mai tineri, cu sângele năvalnic, înfierbântat, la propriu, de caniculă. Aceştia din urmă aveau şi ei pretenţiile lor: să fie deschise şi ferestrele, şi uşile, şi aerul condiţionat. Şi pe bună dreptate, fiindcă sala e prea mică pentru 19 consilieri, doi secretari şi secretara lor, trei-patru şefi de servicii, vreo zece ziarişti x 2 plămâni fiecare.
A doua cauză: consilierii au aşteptat să se adune funcţionarii Primăriei, care, de când au rămas fără zbirul Călin Andrei, şi-au tras aere de şefi. Aşa e fără şef. Sau când au unul care le găseşte scuze în loc să bage milităria în ei. Unul dintre aleşi, printre puţinii care au noţiunea disciplinei, Constantin Chiţulescu, desemnat să prezideze şedinţa, l-a taxat pe Ţâroiu pentru neseriozitatea subalternilor. Parcă erau la promenadă pe bulevard, aşa s-au mişcat către sala de şedinţe, doborâţi de aleanul unei după-amieze încinse, la o oră la care programul era încheiat. Militarul Chiţulescu i-a dispus viceprimarului, căruia unii îi spun, şi nu înţelegem de ce, „domnul primar”: dacă ei, consilierii, sunt prezenţi la Consiliu la ora patru fără douăzeci, adică cu douăzeci de minute mai devreme, şefii de servicii chemaţi la şedinţă, pentru explicaţii, să fie prezenţi înaintea lor! Dar pesedistul, în loc de „da, am înţeles”, le-a luat apărarea întârziaţilor, cum că ei intră în sală doar atunci când este nevoie de ei. Şi uite de aia e un du-te – vino, când uşa trebuie să stea închisă, la fel şi geamul, şi aerul condiţionat. Şi gura multora dintre ei.
Noroc cu buna dispoziţie cu care s-a prezentat la datorie conservatorul Manuel Zenovie, proaspăt întors din Deltă, unde era cald, dar mai bătea şi vântul. Spre deosebire de Câmpulung, unde încă lâncezeşte peste târg un iz de stricat de la ultima (Doamne, ajută!) sărbătoare destinată cătunelor rudăreşti de la periferiile comunelor muscelene. Manu, cum îl alintă colegii, a tras un „bună ziua, bună ziuaaa!” apăsat, repetat, prelungind „a”-ul final, ca un star. Cum fac vedetele străineze aterizate pe o scenă la Bucureşti, care salută norodul cu toată forţa, într-o românească deformată: „Buna seara, Budapest!” Aşa şi Manu, şi-a salutat camarazii în stilul lui Sergiu Cicu, partenerul din ALDE, care, când urcă pe o scenă cu un microfon în mână, poate să fie sigur că a fost auzit de şi vreun „Daniil Sihastrul”, pitulat într-o viroagă din Piatra ori Măţău. Uite că parteneriatele politice te influenţează şi în bine.
Primul care a avut parte de veselia conservatorului, căruia i-a priit răcoarea Deltei, a fost taciturnul Iustinian Stănescu, de la care acesta era interesat să afle noutăţile. „Toate-s vechi.”, cum le-a lăsat la plecare în vacanţă, împreună cu mai mulţi prieteni din Câmpulung. În schimb, poate erau noutăţi pe drumul spre Piteşti, unde lucrează Zenovie. Replica conservatorului, cu alte vorbe, a fost aceeaşi ca a lui Stănescu: „La fel ca înainte.” Schimbul de politeţuri Zenovie – Stănescu, despre traseul parcurs de primul spre locul de muncă, pe Piteşti sau pe Curtea de Argeş, a fost întrerupt de tenorul Liviu Ţâroiu, care a avut altă curiozitate. Dacă directorul de la Îmbunătăţiri Funciare a dat drumul la irigaţii. N-a venit nimeni să ceară, l-a lămurit Zenovie. Să ceară şi să plătească, a completat colegul liberal.
A urmat o discuţie ca între sfătoşii adunaţi în vatra satului, în jurul celui mai şcolit, care citeşte cu voce tare ştirile dintr-o gazetă. Soarta culturilor din Sudul judeţului – unde, şi-a informat tovarăşii Manuel Zenovie, grâul şi orzul au cam fost recoltate, dar e mare problemă la porumb şi floarea soarelui – a umplut răgazul acordat de consilieri pentru adunarea „aparatului primarului” la şedinţă. Am reţinut de la „Viaţa satului”, încropită pe loc în forul “moromeţian” al „comunei” Câmpulung că pentru irigaţii e nevoie de cerere. Domnilor viceprimari şi consilieri de viceprimari, facem acum cerere să „irigaţi” străzile Câmpulungului, că nu s-au dus negreala grătarelor şi duhoarea nici după două săptămâni de la „Armaghedonul” parangheliilor populare din judeţ!