Să ridice mâna cel care simte lipsa primarului! Cu doi viceprimari parcă nu este atât de rău ca atunci când conducea, de capul lui, un primar, care, în majoritatea mandatelor post-decembriste, nu s-a înţeles cu viceprimarul. Şi dacă nu se bălăcăreau, în Primărie ori în faţa presei, “uzurpându-şi” unul altuia firavele intenţii de investiţii, făcea fiecare ce-l tăia inteligenţa. Cu doi viceprimari, avem un Câmpulung primenit de sărbători cum n-am avut niciodată. Să recunoaştem, de Crăciunul şi Anul Nou electoral, se simte un început de decenţă în atitudinea aleşilor faţă de câmpulungeni, dându-le un motiv ca să ridice fruntea din pământ.
Rămânem la distanţă de neatins în următorul deceniu de fârtaţii urbani cu stare, care-şi permit să aducă feeria de basm în vieţile localnicilor, dar se simte străduinţa autorităţilor ca peticitul Câmpulung să scape de roşeaţa ruşinii din obraji la intrarea în 2016. Ni s-a oferit incomparabil mai multă strălucire pentru alinarea apatiei induse de gândul resemnării că la noi nu se poate mai mult. Se poate mai mult, când conducătorul comunităţii îşi respectă concetăţenii. Nu este cazul la noi de respect, bun simţ, grijă faţă de oameni şi ascultare a dorinţelor lor. La noi s-a întâmplat minunea, deoarece doi politicieni, ocupanţi ai funcţiei de viceprimar, vor puterea. Şi acum, în sezonul hibernal, şi în 2016, în sezonul estival.
Nu ştim cui aparţine ordinul încetării bătăii de batjocură, care a caracterizat decorarea târgului de sărbători în anii trecuţi, deoarece nici Ţâroiu, nici David n-au avut declaraţii publice, prin care să-şi atribuie meritul unui lucru (mai) bine făcut. Aşa că i-l atribuim patronului firmei care a montat instalaţiile, fiindcă pe el l-am văzut încontinuu pe teren, însoţind fiecare echipă de lucrători şi neratând aşezarea fiecărei ghirlande. Subalternii săi au transpirat în 2015, care, cu „zbirul” în spate, au onorat comanda edililor mulţumitor. În afară de noutăţile centrale – dispariţia moşilor gonflabili din brad, mascarea cu jerbe de lumini a „cataligelor” doamnei G., apariţia unui coridor de lumină, care-ţi face să tresalte inima învăţată cu nimicul din trecut – s-a simţit că decoratorii au trecut şi prin Vişoi. S-a renunţat la tradiţionala ciumăfaie de brad postat într-o intersecţie problematică în favoarea unui aranjament dichisit, aidoma celor din Grădina Publică. Apropo, nişte porci dintre cei care nu se sacrifică de Ignat s-au pus pe umplut parcul central cu gunoaie, tot ca să ai parte de amărăciune în timpul unei promenade, cu scopul clătirii ochilor scârbiţi de atâta urât acumulat în timpul zilei cu florile luminoase montate temporar.
Din nou avem brad „decupat” din peisajul Câmpulungului, mai aproape de centru decât cel din iarna 2014-2015, luat cu japca de Ţâroiu de pe tarlaua LNPA-ului. Dacă aţi remarcat ciotul de la intrarea în Policlinică, să ştiţi că ceea ce se înălţa deasupra lui este montat, până la Sfântul Ion, sub balconul primarului. Era bătrân, a fost scuza ultimei întrebuinţări a coniferului înainte de a fi tocat de subalternii lui David de la ADP. Dacă acesta este criteriul alegerii pomului de Crăciun, bănuim că, la anul, va fi sacrificat unul din Piaţa Jurământului. Ni s-a văitat de curând Johny Vlădescu de pericolul la care sunt expuşi muşteriii care tranzitează această zonă administrată de Pieţe SRL, din cauza putregaiurilor pe care nu s-a învrednicit nimeni să le doboare, intuind că goliciunea locului va declanşa un tămbălău ecologist monstruos. Ca la Spital, unde nişte urâţenii de arbori, rărite, îngălbenite şi pline de bacterii sunt apărate furibund de personalul unităţii. La Spital, ai de ales dacă treci sau nu pe lângă ei, datorită ofertei de trasee până la destinaţie. Parcul Jurământului, în schimb, e un furnicar de lume. Umbra bătrânelor conifere cu „bulină” la vânt nervos este preferata cetelor ursăreşti, care ţes planuri pungăşeşti cu „drobul de sare” deasupra tărtăcuţelor. Cum n-au învăţat a buchisi, nu sunt şanse să afle din aceste rânduri că arborii găunoşi le pot împrăştia gândurile rele, odată cu materia cenuşie care le-a clocit. Aşadar, parcul Pieţei Mari, datorită cantităţii generoase de marfă, pe alese, are şanse să intre pe harta defrişărilor de sărbători.
Deşi este mai bine în iarna 2015-2016 la capitolul imagine, nu îndrăznim o comparaţie cu „bogaţii” judeţului, Piteşti şi Mioveni. Comparăm cu sărăcia dublată de oceanul de dezinteres servit de conducători în anii în care am zis „bogdaproste” pentru modestul foc de artificii mascat, de prea multe ori, de norii parcă ridicaţi din vieţile noastre taciturne pe cerul unui Câmpulung obişnuit să se teamă de ce va fi mâine.
Articolul precedent
Articolul următor