Orchestra de coarde şi suflători

    În şapte luni de interimat la conducerea Câmpulungului, Liviu Ţâroiu a făcut ceva ce Călin Andrei n-a făcut în 11 ani, cât a fost primar. A cântat pe scenă, în faţa câtorva mii de spectatori, alături de Dinu Iancu Sălăjanu, cel mai înflăcărat imn al naţiei: „Noi suntem români”. Acum, n-o fi fost prima dată când scotea din guşuliţa-i de ciocârlie lovită de amigdalită nişte triluri care semănau a muzică. O cânta la duş, în curtea casei când tunde gazonul, când conduce limuzina cea nouă de care fostul său şef n-a apucat să se bucure sau când e singur în biroul după care a salivat şase ani, până să ajungă să-l ocupe. Dar niciodată în faţa unui public cum a fost la concertul de muzică populară. Dar dacă Vanghelie şi Mazăre şi-au asigurat mandate fără număr cu show-urile populare, de ce n-ar încerca şi al nostru?! Şi a încercat. Păcat că Zilele Câmpulungului pică, anul viitor, după alegeri. Bine era să fie în campania electorală, ca să-i vedem performând, aidoma lui Ţâroiu, pe toţi consilierii locali, ca să fie echitate. Adică de ce să cânte şi să câştige alegători numai pesedistul, când se pot face şi ei remarcaţi?! Cu câteva lecţii de canto, câteva ouă crude, pentru ungerea coardelor vocale puse la treabă pe la onomastici, nunţi şi revelioane, mini-recitalul e floare la ureche (muzicală sau nu). În caz că aleşii sunt în dilemă ce hit îi avantajează, sărim în ajutorul lor cu câteva sugestii.
    Pe Maria Cotenescu o vedem (parcă o şi auzim) interpretând o melodie a Mariei Ciobanu, „Ce n-aş da să mai fiu mică”. Tumultuosului său coleg, Nicolae Dumitrescu, nimic nu i s-ar potrivi mai bine ca o simfonie a lui Beethoven. De la PSD-işti trecem la un ales fără culoare, fiindcă Marin Ciobanu, un ciuline agăţat de majoritatea liberală, nu s-a înscris oficial în PNL. Cu ce-ar putea să ne încânte Ciobanu, devenit haiduc de deputaţi săriţi ca lăcustele în boschete, când apare-n valea seacă, cu hangerul fără teacă? Fireşte, cu un „Andri Popa”, de la Phoenix. Ne mutăm un scaun mai încolo, unde stă Ionică Udrea, care, vorba lui Gabi Luncă, „Omul bun n-are noroc.” Continuăm cu George Bălan, un fost primar, care, în 2016, ar putea încerca psihologia inversă cu alegătorii, pe piesa trupei Iris „Să nu crezi nimic”. Dan Şipoteanu. Îi lipseşte din repertoriu „Cine bate seara la fereastra mea?”, a lui Benone Sinulescu. Merge o cântare cu publicul, care să-i răspundă la întrebare: un ţigan, un cămătar, un interlop. Cristi Creţu, greu, dar nu imposibil de ales pentru el. Queen, „We are the champions”. Am nimerit-o? Vedem în 2016. Pe Marian Vlad, un fel de Becali pentru amărăştenii din Vişoi, îl nimerim cu un şlagăr al Ionelei Prodan: „Din bucata mea de pâine, am hrănit un om şi-un câine”. Rămânem în sfera folclorului, deoarece avem în playlist alegerea pentru decanul de vârstă Ion Dumitraşcu: Irina Loghin, „Mai întoarce, Doamne, roata.” Ionel State, viitorul viceprimar, e bun într-un duet dolănescian cu viitorul primar Bogdan David, interpretând: „Doi voinici din lumea mare”. Conservatorul Manuel Zenovie poate exersa ceva de la Romica Puceanu, „Doi tovarăşi am la drum”. Unul e sigur partenerul din ALDE, Sergiu Cicu. Cât despre celălalt, nu băgăm mâna în foc că rămâne PSD pe drumul spre Primărie, pe care liderul PLR l-ar vrea separat. Senzaţia că veşnic îi plouă lui Iustinian Stănescu ne-a determinat să-i alegem ceva de “inimă albastră” de la Ioana Radu: „Pelin beau, pelin mănânc”, „Mi s-a rupt căruţa-n drum”, „De la Primărie în sus”. Pentru liberalul Lucian Ionescu, ceva mai tineresc, cu Holograf: „Dincolo de nori”, că tot îi place să se cocoaţe pe munte. „Zece (pictori se tot miră cât eşti de frumoasă)”, a lui Florin Chilian, merge pentru artistul Emilian David, de la care avem aşteptări: o expoziţie inspirată de cele două mandate de consilier local. Pe Anca Dumitrescu, la cât este de delicată şi sensibilă, o vedem în atmosfera rafinată creată de „Mica serenadă” a lui Mozart. Neştiind nimic despre Radu Sălcescu, ce să alegem altceva decât „Radu, mamii, Radule”… Iar Constantin Chiţulescu ne dă siguranţa că poate fredona, la orice oră din zi şi din noapte, „Trecea fanfara militară” a lui  Dan Spătaru. Ajungem de unde am plecat, la Liviu Ţâroiu, căruia îi recomandăm să treacă de la o melodie populară la piesa care a spart topurile şi reţelele de socializare, unde a ajuns să se aleagă până şi preşedintele. Delia, „Da, mamă, sunt beată”.