O festivitate, la care vine lume de lume, a devenit un fel de pomană comunală, la care s-a înghesuit cine a aflat, cu copil, cu purcel, cu căţel. Un deputat, care ar fi fost chemat din gură, fără a primi şi ţidula în plic, a trăit ruşinea vieţii, fiind dat afară de un ins propulsat la conducere cu lista de partid. Între timp, a părăsit partidul din care făcea parte şi deputatul pe care l-a făcut de ocară. Parlamentarul a venit, sub pretextul că vrea să-l salute pe cel mai important om de la ceremonie, însoţit de o cohortă de colegi, care, pesemne, şi ei voiau s-o salute pe gazdă. Clar lucru, cei cinci intenţionau să stea la masă, că doar nu-l aşteptau pe deputat în maşină cât “saluta”. Totuşi,
parlamentarul a intrat singur, fiind preluat de un ziarist care s-a întâlnit cu el pe scările restaurantului. “Poftiţi, domnul deputat!”, l-a dus la masă, i-a tras scaunul, după care a plecat să-şi ia de la maşină trepiedul. La întoarcere s-a întâlnit cu deputatul tot pe scări. “Plecaţi, domnul deputat?” “Aş mai fi stat, dar dacă nu sunt dorit…” Cine nu-l dorea? Un consilier, ciupit, s-a înfipt în fostul coleg de partid, catran de supărare, că, vezi Doamne, ce caută el în sală fără invitaţie?! Ca să demonstreze că n-a fost invitat, a smuls din mâna unui angajat din Primărie lista, pe care, într-adevăr, deputatul nu figura. Astfel a fost alungat de “potera” evenimentului, care, atunci când se discută problemele urbei, stă precum curca în crăci.