„Daţi un leu cu folos, pentru sediu de partid puturos!”
Campania „Daţi un leu cu folos, pentru sediu de partid puturos” continuă astăzi cu apelul de ajutorare a PSD-ului, a cărui faţă a căzut la propriu. În ediţia trecută am demarat acţiunea de binefacere în sprijinul politicienilor, care s-au obişnuit atât de mult cu aspectul mizer al sediilor (pe dinafară), încât neglijează lucruri pe care orice om le face la el acasă: curăţă, spală, tencuieşte, zugrăveşte. Nici n-am lansat bine strigătul de ajutor pentru oamenii politici locali, că electoratul a şi sărit cu ceva mărunţiş. De la depărtare, printre chiloţi, sutiene şi papuci se zăreşte sigla roşie cu cei trei trandafiri al căror parfum s-a întins până la cel mai important etaj al Primăriei. Cum te apropii şi dai cu ochii de faţada de tot plânsul, realizezi că se poate mai rău ca la PNL. Însă, spre deosebire de liberali, care funcţionează în cel mai frecventat loc din Câmpulung, între „Iepuraşul” şi o bancă, PSD-ul este la locul potrivit, estetic vorbind. La piaţă, unde negustoria cu de toate se lasă cu deranj.
Cu excepţia PNL-ului, al cărui sediu este la parterul unui bloc ultracentral, şi a PLR-ului, transformat în ALDE, situat la etajul 1 al Clubului ARO, toate celelalte formaţiuni politice funcţionează, mai mult teoretic decât practic, în clădiri, înşirate din „buricul târgului”, până la Gară. Toate au în comun starea jalnică a exterioarelor, asupra cărora nu s-a intervenit cu anii, chiar cu deceniile. Mare mirare că se mai ţin siglele partidelor pe faţadele şubrede, cu arcade, coloane şi balcoane nesigure pentru scăfârlia simpatizantului care le trece pragul. Unele dintre imobile par decorul potrivit pentru un film cu vampiri, vârcolaci şi alte creaturi ale nopţii, venite din lumea de dincolo ca să bântuie liniştea muritorilor. Nici n-ai zice că între ruinele tenebroase, duhnind a igrasie, împrăştiată ca o plagă verzuie pe pereţii cojiţi, nezugrăviţi „din război”, s-ar desfăşura întruniri de partid. Deşi epiderma unora care s-au cocârjat în politica locală a împrumutat paloarea strigoilor mai potriviţi să populeze zidurile caselor, în care o încăpere-două servesc drept sediu de partid.
Departe de a încadra în acest tablou sinistru locaţia PSD, care funcţionează în clădirea de lângă Piaţa Centrală, o fostă secţie medicală, înainte de construcţia Spitalului Municipal. Lăsând la o parte jumătatea pedelistă, al cărei exterior miroase încă a proaspăt, la PSD s-a dorit, pesemne, conservarea zugrăvelii din timpurile în care imobilul adăpostea contagioşii musceleni. De la suferinzii de boli răspândite cu uşurinţă în vremuri în care medicamentele erau pe sponci, s-a ajuns la cei atinşi de boala puterii, o maladie incurabilă şi extrem de contagioasă, pe deasupra, alinată sau adâncită de votanţi din patru în patru ani. N-am remarcat în rândurile pesediştilor câmpulungeni vreo suită de muzeografi, arhitecţi, istorici, oameni de cultură care simt altfel decât noi, cei simpli, parfumul de demult. Şi, cu toate acestea, social-democraţii au păstrat neatinsă de trafaletul salvator al imaginii partidului, înainte de salvarea exteriorului clădirii, faţada care strigă disperată după ajutor.
Tencuiala s-a prăbuşit până la zidărie, pe porţiuni însemnate, în jurul ferestrelor, la temelie, pe la colţuri. Tot exteriorul este compromis, în acest caz, fiind nevoie de consolidarea lui, înainte de zugrăvire. Bejul care a rezistat trecerii timpului şi intemperiilor vremii s-a transformat pe alocuri în gri, din cauza vopselii cojite, lăsând golaş bătrânul material care îmbracă zidurile de cărămidă. Fisuri, găuri, zone umflate, „avem di tăti” pe „obrazul” PSD-ului, care are nevoie urgentă de un lifting zdravăn. Peste neajunsurile cauzate de anii mult prea mulţi trecuţi peste clădirea cu o ahitectură interesantă, plăcută, care, renovată, ar arăta nemaipomenit, tronează o mulţime de cabluri, fie atârnate dezordonat, fie încolăcite pe lângă arcade, pe lângă şi pe deasupra ferestrelor. Distrugerea exteriorului a fost cauzată şi de lipsa burlanului, din care a rămas un vestigiu inutil, prin întreruperea ţevii şi dispariţia ei din peisaj. Deci, ce se prelinge de pe acoperiş curge pe faţadă, de aceea s-a ales praful de tencuială, purtată de şuvoaie în canalizare. „Piesa de rezistenţă” – care, în cazul de faţă, pare cea mai şubredă componentă a clădirii – o reprezintă balconul situat strategic deasupra intrării. Degradată până aproape de prăbuşire, mica terasă păstrează încă dantela ornamentală, care l-a chinuit pe meşterul care a bibilit-o în secolul trecut. În rest, nu mai are culoare, tencuială, fiind, la fel, dezgolită până la cărămidă. „Bomboana pe colivă” este un umil tricolor, văduvit de fratele european, pentru achiziţionarea căruia n-au mai ajuns finanţele pesediştilor.
Nimic de zis de rău despre interior, care a fost renovat, amenajat şi dotat cum trebuie. Ferestrele au fost înlocuite cu termopane pentru a menţine căldura, în anotimpul rece, în interiorul mult mai friguros decât un apartament de bloc. Spre deosebire de restul formaţiunilor politice, la PSD este deschis pe toată durata zilei, dinaintea orei opt dimineaţa, până seara târziu, semn că, din acest punct de vedere, există preocupare.
Păcat că lipseşte preocuparea pentru un aspect îngrijit şi pe afara clădirii. Dacă preşedintele partidului, deputatul Gheorghe Marin, petrece cea mai mare parte a săptămânii la Parlament, se putea ocupa de renovarea sediului celălalt „preşedinte”, Liviu Ţâroiu, întâiul gospodar al municipiului. După cum arată “ograda” de partid, Ţâroiu pare că e gospodar numai unde îi convine. Oare, nu s-a găsit nimeni cu iniţiativă – căci cu bani sunt o grămadă la PSD – să tocmească o lucrare de făţuire a sediului?! Grigore Stănescu, de pildă, care conduce ditamai Spitalul, nu e deranjat de murdăria exterioară?! El în a cărui instituţie se cheltuiesc miliarde anual pentru investiţii, ca personalul să aibă condiţii de maximă igienă, nu se simte atacat de microbi?! Nu le supără pe domnişoarele cochete, atente la propria imagine, de care partidul n-a dus lipsă?! Cum o intra în sediu regina grimaselor fără număr a politicii câmpulungene, Maria Cotenescu, pe care nu o mulţumeşte nimeni şi nimic niciodată?!Acestea fiind zise despre PSD, unde se vede şi se simte disperarea după o „regenerare urbană”, continuăm apelul adresat, în special, pensionarilor, asistaţilor social, bugetarilor, cărora PSD le face reverenţe financiare în fiece campanie electorală, de a contribui cu un leu de căciulă la refacerea imaginii „şifonate” a partidului. Nu uitaţi, donaţiile se primesc la sediul ziarului nostru, care le va pune la dispoziţia destinatarilor, pe „căprării”, fără nicio teamă din partea binefăcătorilor orientaţi politic că vom încurca „borcanele”!
Campania iniţiată la sugestia cetăţenilor care au remarcat starea jalnică a sediilor partidelor locale a fost urmată de primele reacţii. Liberalii au înlocuit steagurile uzate cu unele noi. Iar din donaţii s-au strâns, până ieri, 17 lei de la tot atâţia donatori. Apelul nostru de ajutorare a politicienilor rămâne valabil, pentru că, ajutându-i pe ei să-şi refacă imaginea, ajutăm Câmpulungul, care va arăta mai bine.