Chiar dacă, în spaţiul public, au cam lipsit declaraţiile responsabililor despre reţeaua de alimentare cu apă de rezervă, în caz de repetiţie a incidentelor din martie, subiectul – „fierbinte” cât a fost sistată utilitatea – suntem asiguraţi că nu a fost abandonat. Adică se lucrează în tăcere la ceea ce se doreşte a fi o alternativă la magistrala care a cedat în urmă cu trei luni, o alternativă care va acoperi câteva ore pe zi, dimineaţa şi seara, cât să permită abonaţilor să-şi constituie provizii pe durata reparaţiilor. „Rezerva” aducţiunii principale o vor constitui cele şapte puţuri din zece, câte erau în funcţiune odată, când Uzina ARO era în activitate, pentru reabilitarea cărora a fost nevoie de tratative între Primăria Câmpulung, Primăria Lereşti şi proprietarii de pământuri pe care sunt amplasate forajele cu pricina. Aceştia, se pare, au fost convinşi să permită accesul echipelor de lucrători pe terenurile lor, retrocedate cu tot cu puţuri, în condiţii care, acum, că aleşii s-au lovit cu capul de pragul de sus, ridică nişte semne de întrebare. Ce s-a mai întâmplat între timp, de când viceprimarul Liviu Ţâroiu, în fruntea unei echipe de la Primăria Câmpulung şi Edilul, a mers la faţa locului, ca să discute cu lereştenii, a informat recent reprezentantul Consiliului Local în comisia constituită din ordinul prefectului, ca să se ocupe de rezolvarea alternativei la reţeaua principală de apă. Până la sfârşitul lunii mai, puţurile au fost decolmatate şi, în două luni, asta însemnând sfârşitul lunii iulie, conform estimărilor liberalului Iustinian Stănescu, desemnat de colegi în respectiva comisie, lucrarea va fi gata.
„Retrocedările pe pământul unde sunt cele şapte foraje nu au fost făcute corect”
Conform informării acestuia, referitoare la stadiul de punere în funcţiune a sursei de rezervă de apă potabilă a municipiului, cele şapte foraje au fost decolmatate. „Aşa cum prevedeam, perioada de decolmatare a unui foraj a fost de două zile, iar la altele mai complicate, de cinci zile. Media a fost de trei zile pentru fiecare foraj, aşa cum s-a prevăzut în programul pe care vi l-am expus.”, a susţinut în plen Iustinian Stănescu. Preţul propus de executantul lucrării a fost de aproape 6.000 de euro, pentru toate cele şapte puţuri, din câte ştia acesta de la Serviciul Investiţii. Potrivit aceluiaşi consilier local, forajele în regim de pompare individuală dau între 12 şi 18 litri pe secundă, ceea ce înseamnă că, în acest fel, s-ar asigura între 100 şi 150 de litri de apă, ca sursă de rezervă, în regim de avarie, pentru Câmpulung. „Apa este de o calitate, spun eu, foarte bună. Rămâne să se facă toate verificările organoleptice. Ce urmează? Se asigură o sursă suplimentară pentru Câmpulung sau o sursă în momentul în care conducta principală este avariată. În jur de 30% acoperă necesarul Câmpulungului. Din păcate, punerea în funcţie a întregului sistem va mai dura, din cauza procedurilor birocratice. Şi nu numai a procedurilor birocratice, ci şi a retrocedărilor, că tot a fost vorba de retrocedări până acum. Nu trebuie pus în cântar dreptul românului la proprietate. Departe de a avea acest gând! Dar retrocedările pe pământul unde sunt cele şapte foraje, după părerea mea, nu au fost făcute corect.”, a adăugat Iustinian Stănescu.
După estimările sale, în maximum două luni de la declaraţiile lansate în cadrul şedinţei de la finele lunii mai, întreaga lucrare, cu toate intervenţiile necesare în cadrul investiţiei, adică montarea pompelor, proiectul tehnic de execuţie, inclusiv partea electrică, va fi adusă la îndeplinire. „De asemenea, s-a verificat conducta de apă de la Măgura – Lereşti până pe Marineşti. Am înţeles de la conducerea Apă-Canal că nu sunt probleme. Consider că în două luni, cu tot cu proiecte, cu parte electrică, parte mecanică, parte hidraulică, se pot pune în funcţie.”, a încheiat acesta.
Proprietarii lereşteni, 9 sau 11, pe ale căror terenuri sunt amplasate puţurile, inclusiv cei pe ale căror terenuri trece calea de acces către puţuri, vor primi o chirie identică, 250 de lei pe an.
„Sistemul actual este un gigant, care se foloseşte la 18-20% din capacitatea proiectată. Se folosesc între 250 şi 300 de litri pe secundă, iar el a fost proiectat pentru 1.320 de litri pe secundă”
În afară de această primă operaţiune – desnisiparea puţurilor aflate, elegant spus, în conservare, deşi “abandonare crasă” era mai potrivit – viceprimarul Liviu Ţâroiu vorbea, în acele zile de „foc”, despre foraje noi, pe care autorităţile trebuie să le creeze în completarea celor actuale. Tot la capitolul „prime acţiuni” în sensul asigurării unei surse suplimentare de apă, conducătorul municipiului relata despre repunerea în funcţiune a staţiei de pompare de la Apele Române, din zona societăţii Hidroelectrica, pentru a alimenta malul stâng şi, eventual, Staţia de Tratare din Calea Pietroasă. „După care putem să facem şi partea de by-pass-uri şi să discutăm despre o nouă conductă de aducţiune.”, declara Ţâroiu, strâns cu uşa în chestiunea lipsei alternativei la magistrala Câmpulungului. Deocamdată, “s-a făcut partea de desnisipare şi avem caracteristicile fiecărui puţ în parte, pe care le-am transmis proiectantului. Sperăm ca proiectul să sosească într-o săptămână, maximum două, ca să putem să trecem la acţiune.”, ne-a declarat, acum două zile, viceprimarul Ţâroiu, potrivit căruia lucrarea va fi susţinută cu fonduri obţinute printr-o rectificare a bugetului local. “Sper ca, în trei luni, proiectul să fie fezabil, pus în funcţiune.”, mai spunea acesta.
În orice caz, o recunosc şi edilii, nu trebuie să se oprească în acest punct, al rezervei asigurate de cele şapte puţuri. „Sistemul actual este un gigant, care se foloseşte la 18-20% din capacitatea proiectată. Se folosesc între 250 şi 300 de litri pe secundă, iar el a fost proiectat pentru 1.320 de litri pe secundă. Dar acest gigant nu are nicio susţinere, poate să cadă oricând. Soluţia finală pentru Câmpulung este schimbarea traseului şi conceperea (cu proiectant autorizat) ca, în doi, maximum trei ani, să schimbăm traseul, diametrul ţevilor, compoziţia lor. Acesta este finalul pentru a avea o apă sigură în Câmpulung de acum şi până peste 100 de ani. Nicidecum să ne mai gândim să cârpim această conductă de aducţiune: captare Voineşti.”, mai spunea Stănescu după ce apele s-au mai liniştit.
Un studiu de fezabilitate pentru o aducţiune nouă există, mai puţin banii. Cu voinţă din partea autorităţilor, aveam şi bani, dar a fost prioritară „regenerarea urbană” a centrului istoric şi a Complexului Kretzulescu, un proiect lăsat baltă pe teren, pentru a fi mutat în sala de judecată. Etapa nr.1, adică posibilitatea de alimentare pe un termen scurt, se derulează cu varianta puţurilor, fiind lăsată în aşteptare cea cu pompare din Râul Târgului, în Staţia de Tratare. Cât despre studiul care n-a fost pus în aplicare, Liviu Ţâroiu spunea că se va face o asociere cu Consiliul Judeţean şi comunele pe care Edilul le deserveşte, în vederea unui proiect comun, susţinut cu fonduri accesate în exerciţiul 2014-2020, posibil, şi prin cooptarea Apelor Române.