În 2016, vom avea un primar mai slab decât Călin Andrei

Anul viitor, la începutul lunii iunie, suntem din nou chemaţi la vot pentru a ne alege primarul şi consilierii locali, la capătul unei legislaturi, care, la fel ca precedentele, n-a adus nimic bun la Câmpulung. Poate, doar schimbarea primarului care a ţinut blocată dezvoltarea municipiului, timp de trei mandate (!), pentru o himeră personală, care ne-a costat şi ne va costa în continuare bani grei. Pentru Câmpulung, alegerile din 2016 vor fi un moment istoric, indiferent cât de slab va fi câştigătorul, deoarece se desfăşoară în absenţa celui mai redutabil adversar pentru politicienii locali. Călin Andrei, „muntele” de care s-au zdrobit nu numai contracandidaţii, dar şi orice şansă de ieşire a Câmpulungului din izolare şi din înapoierea în care a fost aruncat de înverşunarea curioasă de a nu accesa fonduri pentru drumuri, pentru reţelele de utilităţi, pentru reabilitarea clădirilor-monument, pentru locuri de recreere pentru copii, pentru orice se putea face cu bani europeni. Dacă zecile de miliarde care au zăcut atâţia ani în vistieria Câmpulungului, nefolosite, ca să fie tocate într-o clipită pentru nenorocirea numită „Kretzulescu”, câte nu s-ar fi putut face în târgul nostru! În 11 ani, cât s-a aflat Andrei la conducerea lui, municipiul putea să arate ca o bijuterie, dacă l-ar fi iubit atât de mult, încât să aibă grijă de el ca şi când ar fi fost un bun personal de valoare.

 

Fără „bolovanul” atârnat de gâtul Câmpulungului, de care s-au făcut praf, după cum am spus, nu numai rivalii la alegeri, ci şi perspectivele locuitorilor care s-au mulţumit cu paranghelii şi artificii, vor fi nişte alegeri istorice pentru municipiul nostru. Nu va fi o victorie deplină pentru câştigătorul scrutinului din iunie 2016, deoarece cel mai puternic candidat a fost eliminat prin hotărâre judecătorească, nu de cetăţenii care, de trei ori, au arătat ce-şi doresc: bairamuri, ţigănie, debandadă, bălăceală şi discursuri telenovelistice de provocat lacrimi şi sughiţuri până şi pietrelor de pe marginea drumului. Dar va fi, în mod sigur, o victorie pentru Câmpulung, scăpat de zidul care ne-a separat de lumea civilizată, modernă, cu obsesiile de-a dreptul bolnave pentru un proiect, pe care numai DNA mai poate să-l descurce.                       

Următorul primar va trebui să repare cu banii noştri oalele sparte. Aşa că de la succesorul lui Andrei nici nu trebuie să ne aşteptăm la prea mult, fiindcă, în mandatul 2016-2020, Câmpulungul va fi bun de plată. Cine va fi înţeleptul, care va drămui bugetul secătuit de zecile de miliarde pe care vom fi obligaţi să le înapoiem europenilor, este greu de spus în acest moment, fiindcă partidele ori îşi ţin la adăpost oamenii pe care îi vor arunca în lupta electorală, ori, pur şi simplu, nu îi au. Strategia nu este o noutate, întrucât, cu excepţia lui Călin Andrei, despre care s-a ştiut că va reprezenta PNL, restul au ieşit la iveală în preajma campaniei electorale.

Şi-apoi nici nu ne punem speranţele că, în 2016, va apărea pe „firmament” politicianul care va întrerupe un obicei perpetuat în cei 25 de ani trecuţi de la Revoluţie: un primar mai slab decât celălalt. Sorin Buta a fost un primar mai slab decât Gheorghe Oancea, George Bălan a fost un primar mai slab decât Buta, iar Călin Andrei a fost mai slab decât Bălan. De fapt, Andrei a fost mai slab decât toţi la un loc, având trei mandate şi şansa de a prinde, în perioada 2005-2008, cea mai bună perioadă prin care a trecut România din punct de vedere economic. Cât a fost Călin Popescu Tăriceanu premier, a duduit România şi au fost bani gârlă. Bani care n-au ajuns la Câmpulung, unde primar era un coleg de partid al lui Tăriceanu.                   

În această ediţie vom creiona un scenariu de conducere a municipiului, inspirat de ceea ce se întâmplă la nivel naţional – liberalul Klaus Iohannis, preşedinte, premier – pesedistul Victor Ponta, considerând drept candidaţi persoanele care au ieşit în evidenţă în mandatul din care a mai rămas un an. 

 

La nivel local, majoritatea în Consiliul Local o deţine PNL, cu 11 membri ai Legislativului câmpulungean. Începe să se contureze tot mai evident varianta în care Bogdan David, consilierul cu atribuţii de viceprimar şi viceprimar ales prin votul unanim al Consiliului Local în luna decembrie a anului 2014, va fi candidatul PNL. Cum PNL este pe val la nivelul ţării, care a impus un preşedinte liberal, la sfârşitul anului trecut, îndrăznim să facem afirmaţia că, în condiţiile popularităţii de care se bucură Klaus Iohannis, aflat într-o intensă campanie de „curăţenie” a corupţilor din administraţia publică centrală şi locală, Bogdan David va câştiga localele din 2016. În varianta cu primar PNL, Consiliu Local majoritar PNL, normal că viceprimarul îl va furniza aceeaşi formaţiune politică. Şi nu greşim când facem afirmaţia că acesta va fi Ionel State, înţelegerea fiind bătută în cuie mai demult, de când cu formarea noului PNL şi perspectiva condamnării primarului Călin Andrei. De fapt, aplicarea formulei de conducere Bogdan David – primar, Ionel State – viceprimar s-a dorit a fi aplicată înainte de verdictul care îl lăsa pe Andrei fără funcţie, fiind, însă, amânată cu câteva luni de procesele declanşate de Prefectură şi Liviu Ţâroiu. Nu este exclus să-i vedem pe cei doi la şefia municipiului mai devreme de 2016, dacă litigiile se vor soluţiona, definitiv, până în toamna acestui an. 

 

Din mai multe surse s-a împrăştiat zvonul cum că 2016 va fi anul Mariei Cotenescu, surpriza în materie de candidaţi, „deconspirată” cu un an mai devreme. Nu aveţi de ce să zâmbiţi: ca orice politician cu aspiraţii – nici nu are rost să intri în politică dacă nu aspiri la o poziţie mai bună – se pare că Maria Cotenescu aspiră la cea mai înaltă funcţie din administraţia publică local. Mai ales acum, de când neînvinsul prin vot Călin Andrei a fost eliminat din cursa pentru Primărie. De ce s-ar crampona tocmai ea, posesoarea unei experienţe „tutankhamonice” în Consiliul Local, de nişte tinerei ca David, State, Ionescu, cărora de-abia le-au dat tuleiele într-ale politicii şi administraţiei?! După patru mandate de consilier local, în care a dominat Legislativul, ar cam fi cazul ca trambulina de partid să o salte pe Maria Cotenescu pe poziţia de candidat la funcţia de primar. Cu Liviu Ţâroiu, PSD a mai încercat o dată la Primărie, în 2008, şi a pierdut. Şi-apoi pe Liviu Ţâroiu nu-l deranjează o eventuală candidatură a Monicăi Cotenescu la funcţia supremă şi, cum a cedat toată viaţa în faţa ei, va ceda şi de data aceasta. Deputatul Gheorghe Marin nu va renunţa la fotoliul de parlamentar, pentru a se lega la cap cu beleaua de Câmpulung, iar alţi doritori nu se arată. Nicolae Dumitrescu, şef la ISCTR Argeş, este bine acolo unde este, Marinică Fologea, alt nume notoriu în partid, stă încă pe gânduri şi înclină spre a nu candida. Aşa că Maria Cotenescu, în faţa căreia colegii s-au obişnuit să nu cârtească, fiind şi şefă de partid în absenţa lui Marin, pare o variantă plauzibilă de candidatură la funcţia de primar. Iar Liviu Ţâroiu, care s-a obişnuit cu funcţia de viceprimar, timp de două mandate, o poate seconda, în caz de victorie a pesedistei şi a partidului, ca un câine credincios, aşa cum o face de câteva decenii.                                                                   

 

Încurajat de succesul pe plan local al lui Călin Popescu Tăriceanu, la alegerile prezidenţiale, când a obţinut jumătate din voturile primite de noul PNL (compus din PNL şi PDL), ar fi nu ştiu cum ca Sergiu Cicu să nu-şi încerce norocul la funcţia de primar. Mai cu seamă că se află într-o perioadă în care notorietatea sa este în creştere, şi ca entertainer şi organizator de evenimente de ţinută, şi ca politician. Deci, electoratul merită încercat, fiindcă nu se ştie de unde şi pentru cine sare procentul câştigător. Cum PLR se află în proces de fuziune cu PC, funcţia de viceprimar, în eventualitarea câştigării alegerilor de candidatul PLR-PC, ni s-ar părea potrivit să-i revină preşedintelui organizaţiei „surori”, Manuel Zenovie. 

 

Îl excludem de pe lista de candidaţi peremişti pe George Bălan, ale cărui planuri declarate în mod repetat, după eşecul din 2012, au fost că pe primul plan între preocupările sale se află cariera didactică şi atribuţiile funcţiei de prorector al Universităţii Româno-Germane din Sibiu. Aşa că ne vom orienta către alţi peremişti cu timp berechet şi disponibilitate de a încerca marea cu degetul. Şi aceştia ar cam fi preşedintele organizaţiei PRM Câmpulung, Ludovic Călcâi, căruia îi trebuie un viceprimar cunoscut, în condiţiile în care pe el nu-l ştiu decât vecinii şi colegii de la firmă. Cel mai cunoscut peremist, graţie mandatelor de consilier local, este Emil Bebe Lămbescu, a cărui experienţă căpătată în administraţia publică locală i-ar putea fi de ajutor „ucenicului” Călcâi.

 

Deşi şi-a demonstrat până acum veleităţile de viceprimar, inclusiv după operaţia la inimă, continuând să coordoneze echipele de lucru proprii şi personale pe teren, la curăţenie, defrişări de uscături şi plantări de copăcei, Ionică Udrea pare singura variantă de candidat la funcţia de primar. Asta în cazul în care nu candidează energica sa soţie, bună organizatoare ca şi el, bună întreprinzătoare şi singura capabilă să-i facă faţă Mariei Cotenescu. Ba chiar s-ar putea s-o dovedească într-o confruntare faţă în faţă. Lider de partid, Ionică Udrea nu mai are în organizaţie pe nimeni cunoscut electoratului. Corvin Dascălu a fost dat afară (dar poate fi reprimit la nevoie), iar Marin Ciobanu, consilierul local care a vorbit de două ori în trei ani – prima oară, când a depus jurământul, a doua oară, când a zis „da”, pentru plecarea în Bulgaria – se dă independent la braţeta liberalului Ion Dumitraşcu. În varianta cu Ionică primar, o trecem ca asistent – viceprimar pe şefa de campanie, de afacere şi de partid (din spatele soţului) pe Mirela Udrea, care ar fi în stare să alinieze toţi „trântorii” din Primărie. Nu râdeţi, căci cei cu activităţi private, cu angajaţi şi răspunderi sunt în stare să facă ordine, nu intelectualii care păcălesc votanţii cu microfonul şi vorbe mieroase. 

 

Pata de culoare violet, a cărei absenţă a fost suplinită în Consiliul Local 2012-2016 de adepţii lui Dan Diaconescu, se întoarce! Ion Lucaciuc, aflat în vacanţă forţată, după ce a dat cu scăfârlia de pragul prea ridicat pentru locul (prea) neeligibil de pe care a candidat, revine cu un nou look şi o nouă orientare politică. Şi-a lăsat barbişon şi şi-a tras partid nou. De fapt, i l-a tras lui Dumitru Gavrilescu de sub nas, înlăturându-l de la conducerea UNPR Câmpulung. Gavrilescu a apucat să-şi facă publice intenţiile de a candida, toamna trecută, când a mai fost dat jos o dată de la conducerea organizaţiei municipale. A rămas pe funcţie, printr-o mişcare ca a lui Hopa Mitică, care a pendulat între destituire-demisie-destituire, pentru ca, într-un final, inevitabilul să se producă. Asta nu înseamnă că Dumitru Gavrilescu nu mai poate candida, el fiind foarte categoric când a afirmat public că-şi doreşte să fie primar. La acea vreme, avea pregătită şi platforma electorală. Însă Lucaciuc este cel care va duce UNPR spre victorie în 2016. Fiind vorba despre un lider nou şi, probabil, de schimbări în structura de conducere, n-am putea spune cine îi va fi vice. Dar suntem numai ochi şi urechi la maniera în care Lucaciuc şi ai lui vor pune mâna pe Primărie. Plictiseală sigur nu va fi!

Ion Lucaciuc este, din martie, preşedintele interimar al organizaţiei UNPR Câmpulung şi membru cu adeziune din luna februarie. „Mi-am depus adeziunea şi am fost numit în cadrul Biroului Permanent al UNPR Argeş. Potrivit statutului, sunt reprezentantul zonei Muscel şi fac parte din conducerea partidului la nivel de judeţ. Alături de mine mai este o parte din vechea structură a UNPR-ului, dar am luat şi o parte consistentă din foştii mei colegi de la PRM. Acelaşi lucru este valabil şi pentru cele 19 comune pe care le avem noi în subordine. Domnul Gavrilescu a fost exclus din partid, pentru că nu veneam eu să îi iau postul. Când am venit eu, era deja vacant. Oricum, o să ieşim pe arena politică locală într-o formulă nouă şi o să avem lucrurile foarte bine puse la punct.”, ne-a declarat acesta.