Maestrul Thury Ştefan va rămâne pentru totdeauna unul dintre cei mai talentaţi balerini pe care i-a avut România. A avut ocazia să danseze pe vestite scene ale lumii şi să colaboreze cu marii maeştri ai baletului din istorie. A reuşit să se impună şi în actorie, jucând în peste 30 de producţii cinematografice. Rolul care i-a atras notorietatea în lumea filmului a fost cel din „Nea Mărin Miliardar”, cu care a adus zâmbetul pe buzele a milioane de români.
Mergea cu Amza Pelea la pescuit şi cu Nae Lăzărescu a stat în cameră
Prin intermediul acestui articol vrem să vi-l prezentăm pe Thury Ştefan, actorul, care a jucat în peste 30 de filme de comedie sau pentru copii. Maestrul mărturiseşte că a intrat în lumea cinematografiei dintr-o întâmplare. I-a plăcut lui Sergiu Nicolaescu figura sa expresivă şi nu a stat pe gânduri când i-a trecut numele în distribuţia filmului. Din timpul filmărilor are cele mai frumoase amintiri, trăiri în compania unor titani ai cinematografiei româneşti, ce nu pot fi uitate toată viaţa. În spatele filmărilor, distracţia a fost completă. „La „Nea Mărin miliardar” a fost o distracţie totală. Am numai amintiri frumoase de atunci. Eu eram la mare cu trupa de balet şi am împuşcat doi iepuri dintr-o dată. Primele secvenţe le-am filmat la Bucureşti, la Hotel Intercontinental. Acolo era secvenţa când jucam poker şi Jean zice: cinci aşi! Noi zicem: cum cinci aşi?! Iar el răspunde: cu mine! A mea a fost ideea cu cinci aşi. I-am dat mai multe idei lui Sergiu Nicolaescu şi i-au plăcut. Şi faza cu ciorapii pe faţă a fost tot ideea mea.”, ne-a povestit maestrul Thury Ştefan. Îşi aminteşte cu mare drag acea perioadă în care parcă trăia un vis devenit realitate. Juca într-un film de comedie alături de cei mai îndrăgiţi actori ai momentului. A putut să înveţe multe de la Sergiu Nicolaescu, regizorul filmului, dar şi de la colegii de platou. „Cel mai bun actor cu care am lucrat şi cu care m-am înţeles cel mai bine a fost Amza Pelea. El era şi pescar şi mergeam mereu la pescuit după filmări. Era haios şi un om extraordinar. Era un coleg foarte bun şi foarte modest. Am făcut o piesă la teatru, „Doctor fără voie”, şi Amza avea rolul principal. A fost o comedie totală, nici nu ziceai că este el.”, ne-a mărturisit maestrul. Comedia a fost atât în film, cât şi în spatele camerelor de filmat. Întâmplările din acea perioadă au rămas întipărite în mintea câmpulungeanului Thury Ştefan. Jean Constantin a fost unul dintre prietenii săi buni, de care îl leagă multe amintiri frumoase. „Lumea cunoaşte filmul pe de rost, dar nu ştie „bucătăria”. Ţin minte că într-o pauză, spre finalul filmărilor, eu şi Jean Constantin eram îmbrăcaţi în gagici. Ne-am dus să bem un suc la bar, într-o pauză. Având gene, sâni, portjartiere, tocuri înalte, nişte „nemţălăi”, care, probabil, au băut mai mult, au crezut că suntem femei. Au venit la noi, ne făceau curte, ne-au dat o sticlă de whisky. Ne-au scris pe o hârtie numărul de cameră, a fost o chestie foarte comică.”, îşi aducea aminte cu mare drag şi entuziasm Thury Ştefan. I-a plăcut cum a jucat în film fata miliardarului, despre care ne-a povestit că a plecat definitiv din ţară, în America, la scurt timp după încheierea filmărilor.
L-a cunoscut pe Pavarotti la Viena
Lumea îl ştie din „Nea Marin miliardar”, dar Thury Ştefan a jucat în peste 30 de filme, precum „Fram, ursul polar”, „Veronica”, „Actorul şi sălbaticii”, „Libelula” sau „Cântecele mării”. Astfel a cunoscut cei mai talentaţi actori români şi a legat prietenii care au durat o viaţă de om. A jucat alături de Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, Amza Pelea, Puiu Călinescu, colegul său de cabină, şi mulţi alţii. Spune că a reuşit să se menţină în această lume nebună a artiştilor prin multă muncă şi seriozitate. Viaţa unui artist nu este deloc uşoară, iar cel mai greu este să te menţii la standarde înalte. Odată ce ai devenit cunoscut, nu ai voie să greşeşti. Unul dintre cei mai buni colegi pe care i-a avut a fost Nae Lăzărescu. Un actor desăvârşit şi un om extraordinar. „Cu Nae Lăzărescu plecam în turneu. Noi ne pregăteam cu valizele, cu haine de schimb, cu mâncare, luam la noi salam de Sibiu, conserve, coniac de cinci stele „Drobeta Turnu Severin”, că diurna o transformam în cadouri când veneam în ţară. Numai Nae nu lua nimic la el. Avea numai o cămaşă, o haină şi o servietă. Din tot turneul, el venea cu câte 500 de vederi. Stătea cu mine în cameră, că ştia că eu sunt dotat cu mâncare. Îmi zicea: „Thurică, îmi dai să ciugulesc şi eu ceva de la tine?”, ne-a povestit fostul actor. Ne-a mai destăinuit şi cum s-a ales Nae Lăzărescu cu nasul tăiat. Cicatricea de la nas, care era vizibilă, a obţinut-o în urma unei întâmplări, care acum ni se pare comică. „Lui îi plăcea foarte tare de o balerină. Au vorbit şi au stabilit ca, după spectacol, să treacă pe la ea pe la cameră. Ea i-a spus că lasă uşa deschisă pentru el. Atunci, s-a întâmplat că am fost invitaţi la o familie de doctori la masă şi Nae s-a ameţit. A plecat la hotel, a văzut o uşă deschisă şi a intrat. În aburii lui de “machială”, a văzut o femeie în pat, s-a dezbrăcat şi s-a băgat lângă ea. Femeia a început să ţipe, pentru că nu era cea pe care o căuta el. Bărbatul ei era în baie, se bărbierea şi i-a tăiat nasul cu briciul, a trebuit să îl ducem la urgenţă să îl coase.”, ne-a povestit maestrul, amintindu-şi cu drag de bunul său coleg.
Unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, cunoştinţă din copilărie, este Ioan Holender, cel mai longeviv director al Operei de la Viena. Faimosul Holender i-a fost elev la canto mătuşii lui Thury şi, de atunci, s-au împrietenit. Astfel, de câte ori maestrul se întorcea în ţară din vreun turneu în străinătate, trecea pe la Viena ca să îşi viziteze prietenul. Aşa l-a cunoscut pe marele Pavarotti. „Veneam din Italia şi m-am oprit să-l văd. M-am dus acolo şi secretara mi-a zis că este ocupat, că e cu Pavarotti în birou. I-am spus să-i transmită doar atât: „Pişta din Timişoara”. Atunci, i-a spus secretarei că vrea să mă vadă şi să mă prezinte lui Pavarotti. Despre Pavarotti, ce pot să spun este faptul că l-am văzut un om foarte modest şi foarte italian, deschis, gesticula, un om nemaipomenit.”, şi-a adus aminte maestrul Thury Ştefan. Amintirile sunt cele mai de preţ, iar Thury are destule. A lăsat în urmă multe personaje şi a rămas în lumea artistică prin creaţiile sale în metaloplastie, dar aceasta este tema altui subiect pe care îl vom aborda într-un articol viitor.