Propovăduind Evanghelia Iertării
Câtă bucurie ne-a dăruit Domnul, odată cu Slăvita Sa Înviere; Hristos Domnul a Înviat şi de aceea, nimeni să nu fie necredincios ci credincios. A zdrobit porţile iadului, a nimicit moartea şi ne-a arătat că este Dumnezeu Adevărat. În Duminica a două după Paşti, Sfânta Biserică a prăznuit pe Apostolul Toma cel care s-a îndoit de Învierea Domnului, atunci când ceilalţi Apostoli, alături de femeile mironosiţe, mărturiseau că au văzut pe Domnul Înviat. Îndoiala pe care a avut-o Toma a durat doar până când Însuşi Hristos se arată Apostolilor şi „Geamănul” a fost invitat să fie încredinţat direct prin punerea mâinii în coasta străpunsă de suliţă şi pipăirea rănilor lui Hristos. Doar atât a putut exclama Toma: „Domnul Meu şi Dumnezeul Meu…” Apostolul Toma este de fapt mesagerul omenirii care prin gestul lui raţional de a crede după ce vede şi după ce el însuşi cercetează, ne confirmă Dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu. De aceea, avem motive de bucurie sfântă pentru sufletele noastre; ne întărim credinţa şi încercăm prin rugăciune să alungăm necredinţa din mintea noastră, din inima şi din sufletul nostru. În Duminica care tocmai a trecut s-a făcut pomenire de femeile mironosiţe, amintindu-se de devotamentul şi curajul de care au dat dovadă faţă de Domnul Hristos mai ales pe drumul Golgotei. Capabile de sacrificiu, ele se vor bucura de primele arătări ale Domnului Iisus Hristos Cel Înviat. Ele ne sunt prezentate de Biserică ca „femei binevestitoare” cum se arăta într-o frumoasă cântare pascală: „Veniţi de la mormânt femei binevestitoare, şi ziceţi Sionului: Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale Învierii lui Hristos. Veseleşte-te şi saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul Hristos văzându-l, din mormânt ca un mire ieşind”. A fi cugetător de Dumnezeu, înseamnă să avem în minte şi în inima noastră totdeauna pe Dumnezeu. Această moştenire a femeilor mironosiţe de a nu abandona niciodată pe Hristos, de a avea în cuget şi în inimă pe Dumnezeu este transmisă tuturor mamelor şi femeilor care au dus din generaţie în generaţie credinţa prin exemplul şi trăirea lor. „Numai atunci când viaţa noastră întreagă va fi pătrunsă de adevărul Învierii lui Hristos, când vom crede deplin cu inima şi vom mărturisi Învierea Domnului cu faptele şi cuvintele noastre (Rom, 10,9), numai atunci în sufletele noastre se va sălăşlui bucuria ce s-a sălăşluit în sufletul femeilor mironosiţe, al apostolilor şi al tuturor ce iubesc cu adevărat pe Dumnezeu şi împlinesc poruncile Lui”. Cât de frumoase sunt slujbele Bisericii în această perioadă şi păcat că unii dintre noi preferăm să facem altceva numai la Biserică să nu mergem. Şi trece un an, trec doi, trei şi ajungem la momentul când trebuie să încheiem socotelile cu viaţa aceasta trecătoare şi să dăm răspuns înaintea Judecătorului Ceresc de toate faptele noastre. De aceea, să nu ne sfiim să ne mărturisim credinţa. Când spui Hristos a Înviat ţi se umple inima de bucurie, de speranţă şi nădejde de mântuire. Chiar şi în perioada comunistă oamenii, cel puţin la sat, în acest răstimp de la Paşti la Înălţare, când se întâlneau unii cu alţii spuneau Hristos a Înviat! şi răspundeau Adevărat a Înviat!, fără să gândească că cineva i-ar urmări şi persecuta pentru acest lucru. Iar acum când ne-a dăruit Domnul această libertate, când putem să ne exprimăm fiecare în parte opiniile, tocmai acum să ne jenăm de faptul că suntem creştini? Dacă ne ruşinăm de Domnul, fiţi convinşi că va fi şi viceversa. De ce să nu păstrăm cu sfinţenie tradiţia noastră şi să învăţăm şi pe cei tineri care sunt viitorul de mâine, tradiţia Bisericii şi a strămoşilor noştri. Sfântul Serafim de Sarov şi nu numai el, toată viaţa saluta pe credincioşi cu salutul pascal. Îngerii au cântat primii cântarea Hristos a Înviat, apoi au mărturist femeile mironosiţe, Apostolii, iar apoi a răsunat lumea întreagă. O să spuneţi unii dintre dumneavoastră că nu trebuie să ne afişăm credinţa… iar eu vă răspund cu cuvintele Domnului Hristos: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru pentru el, înaintea Tatălui meu care este în ceruri; iar cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui meu, care este în ceruri” (Matei, Cap.10, vers.32-33). Altor popoare cărora li se aduce vreun afront credinţei, culturii, istoriei şi celorlalte valori care-i reprezintă ca neam şi popor, iau atitudine în masă. Şi până la urmă mi se pare foarte corect ca atunci când cineva atentează la credinţa, istoria şi cultura strămoşească, la neam şi ţară, să nu stau cu mâinile în sân, ci să am curajul necesar de a-mi apăra valorile care mă reprezintă. Aşadar, să nu ne ruşinăm de Domnul, ci să-L mărturisim şi măcar de acum înainte, în această perioadă pascală, să spunem cu credinţă semenilor Hristos a Înviat!, iar ei să ne răspundă Adevărat a Înviat! Închei cuvântul de astăzi îndemnându-vă la această scurtă meditaţie, spunând tuturor muscelenilor, şi nu numai, HRISTOS A ÎNVIAT! Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Protosinghelul Serafim Caiea, stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung