Instanţa n-a fost singura instituţie din urbe în care, la începutul anului, a fost oficiată o slujbă de binecuvântare, avându-l cap de afiş pe însuşi liderul Bisericii argeşene. O instituţie aflată în vecinătatea Judecătoriei a urmat exemplul, deoarece şeful s-a simţit inspirat de vecinele care au căutat să aducă liniştea între angajaţi, nu neapărat între contribuabilii care apelează la serviciile lor, cu ajutorul divinităţii şi al feţelor bisericeşti. Şeful la care ne vom referi în continuare are un subaltern, tipul slugarnic, cu limba prin urechile tuturor, care i-a susurat că ar fi bine să aducă un popă la serviciu, ca să ţină o slujbă, să meargă bine instituţiei. Şeful, el însuşi un ins credincios, printre alte nenumărate calităţi pe care le posedă, a fost încântat de sfat şi l-a pus pe valet să ia legătura cu preoţii, apoi să-i convoace dimineaţa la serviciu pe toţi angajaţii. N-a contat care a fost în tura de dimineaţă, care în cea de după amiază, care în tura de noapte! Obligatoriu, toată lumea la serviciu, fără să li se spună şi motivul. Unii au căzut pe gânduri când au primit apelul. “Ne-o mări salariile, ne-o tăia salariile…”, şi-au zis subalternii, care s-au conformat ordinului. A doua zi, pe când se crăpa de ziuă, erau cu toţii la muncă, unde îi aşteptau trei popi. Şi a început slujba când multora li se închideau ochii de somn. Dar, bărbaţi căliţi, au rezistat eroic cântărilor bisericeşti şi turului prin fiecare cămăruţă, pe la fiecare etaj, pentru alungarea duhurilor rele, diminuarea fărădelegilor şi a numărului rău-făcătorilor, dar şi a viciilor în rândul salariaţilor, cărora, ca oricărui păcătos, le plac şi banii, şi femeile, şi băutura, şi chefurile. Slujba, susţin unii dintre beneficiarii rugăciunilor înălţate de cei trei popi, chiar a avut efect, oamenii noştri având parte de un an liniştit. Până acum.
Musceleanul de pe bulevard
Articolul precedent
Articolul următor