Domnule primar,
Domnilor Consilieri ai Municipiului Câmpulung,
Mă numesc Carol Dobrescu, profesor pensionar, locuiesc în Câmpulung, strada I. Negulici, nr. 12, şi revin la dumneavoastră cu o propunere, pe care am adresat-o şi în 2008, dar aleşii noştri de atunci au pus-o la conservat, revin deci, sperând că dumneavoastră veţi înţelege importanţa morală a acestei sugestii. Propun ca „ulicioara” pe care locuiesc, cea paralelă cu Protoieria şi gardul Mănăstirii „Negru Vodă”, să se numească strada profesor Gheorghe Bâlea! În susţinerea acestei propuneri, vin cu un mic istoric, care scoate în valoare activitatea profesorului Gheorghe Bâlea, pentru care merită recunoştinţa noastră!
Profesorul Gheorghe Bâlea s-a născut la Măţău, la 25 decembrie 1903, ca fiu de ţărani gospodari. Începe şcoala în satul natal şi, dovedind aptitudini intelectuale, face liceul la Câmpulung, apoi Facultatea de Geografie la Bucureşti, având profesori renumiţi, printre care Simion Mehedinţi şi Vasile Pârvan. Iese profesor de Geografie şi îşi începe activitatea la Liceul din Găeşti, având colegi pe renumiţii Vladimir Străinu, George Călinescu, Şerban Cioculescu. Este numit director al Seminarului de Teologie din Curtea de Argeş, apreciat pentru activitatea de aici.
Este transferat la Liceul „Dinicu Golescu” şi la Şcoala Normală din Câmpulung, mai aproape de locurile natale. A susţinut o activitate didactică deosebită, având elevi străluciţi, precum ministrul Eugen Proca, colonel doctor Gheorghe Baciu, cei care, mai târziu, vor vorbi cu veneraţie de profesorul lor drag, Bâlea.
Încă de pe băncile facultăţii se alătură politicii PNŢ, având un cult pentru ţăranul român. Îi cunoaşte pe Maniu şi Mihalache şi militează pentru democraţie, libertate şi drepturi pentru toţi, mai ales pentru ţăran, „talpa ţării”, creatorul culturii populare, a moralei creştine, „veşnicia s-a născut la sat” (Lucian Blaga). Şi la Câmpulung participă activ la politica ţărănistă, are discuţii de principii cu prietenul său, liberalul dr. Candid Ionescu, participă la alegerile măsluite de comunişti, divulgând cu indignare politica mincinoasă a acestora. Este şeful Tineretului Ţărănist. Dar în 1947 comuniştii vin la putere şi îşi impun dictatura lor, pornind la distrugerea celor care au făcut politica „partidelor istorice”, curmând evoluţia valorilor noastre naţionale.
În 1950, profesorul Gheorghe Bâlea este arestat şi torturat în beciurile securităţii comuniste, cerându-i să semneze, ori, 1- să renunţe la ideile ţărăniste; 2 – să spună că e spion american; 3 – să devină colaborator al securităţii. N-a semnat şi a fost torturat ani întregi în beciurile comuniste, soţia sa, profesorul Eugenia Bâlea, fiica lor, Magdalena, trăind iadul celor persecutaţi. Valorile sale morale, credinţa în Dumnezeu, grija pentru familie şi idealurile ţărăniste l-au făcut să reziste acestor chinuri şi a fost eliberat.
Ca persecuţie, a fost numit ca profesor la Şcoala Apa Sărată, unde pregătirea sa umană şi intelectuală l-a făcut să fie iubit de elevi, de părinţi şi de colegi, apreciat de aceştia, fiindcă lua parte la activităţile culturale alături de profesorii Hagi, Donici. Mulţi îşi amintesc şi acum de domnul Bâlea. Necazurile care au dat peste dânsul au făcut ca şi proiectele sale scriitoriceşti să fie anulate, voia să scrie o monografie geografică a Muscelului, să-şi publice gânduri din experienţa sa, toate pierdute.
Împreună cu fratele său, Valerică, jurist, au construit o casă pe micuţa străduţă de lângă „Negru Vodă”. Străduţa nu mai are decât două case, Moşteanu şi Bâlea, aici locuiesc şi eu, familia Vlad s-a aliniat la strada Petre Ţuţea. Nici reprezentanţii Primăriei nu ştiu toţi că ulicioara este „apendicul” străzii I. Negulici.
Aprobând ca această „ulicioară” să se numească strada profesor Gheorghe Bâlea, faceţi un gest de adâncă recunoştinţă pentru valorile noastre câmpulungene. Nenea Ghiţă, cum îi spuneam eu, mi-a lăsat în sufletul meu şi al soţiei mele, sămânţa celor mai mari sentimente de omenie, credinţă, ospitalitate, ajutorare, toleranţă, dar şi intransigenţă faţă de aspectele ilicite.
Şi, dacă aşa cum aţi promit public, ulicioara va fi şi modernizată, atunci cu mândrie se va numi strada profesor Gheorghe Bâlea, aşa cum şi consăteanul, prietenul şi colegul său, Gheorghe Mitu, are stradă cu numele său. Fiind ferm convins că sensibilitatea dumneavoastră musceleană va face să aprobaţi această propunere, ca act de pioşenie şi recunoştinţă pentru valorile noatre, vă mulţumesc din suflet! Carol Dobrescu