Dacă rafinatele nări ale directorului Muzeului Municipal, băiat stilat de Capitală, erau „violate” de mirosul de brânză din parcarea Mausoleului, să vedem cum se vor simţi când briza vântului va purta parfumul de formaldehidă de la fabrica ce se va construi în zona Mateiaşului. La Mateiaş se pare că a fost identificat terenul de câteva hectare, de care are nevoie un investitor turc pentru construcţia unei fabrici de adeziv, necesar în fabricaţia plăcilor pe bază de lemn, planificată a se desfăşura în Grui, pe locul fostului CFS. Împotriva lui Oprea, care are planuri mari pentru centenarul intrării României în Primul Război Mondial, sărbătorit anul viitor, s-au întors blestemele brânzarilor alungaţi de pe teritoriul Mausoleului, în scopul primenirii edificiului pentru momentul „2016”. Nu ştim ce schimbări va aduce şeful Muzeului în peisajul edificiului de care sub 200 de metri n-ai voie să te apropii cu chestii stridente vizual, olfactiv, auditiv, dar, după determinarea turcilor de a se stabili la Câmpulung cu afacerea de PAL şi MDF, o schimbare se va produce în zonă. şi nu o schimbare menită să atragă turiştii şi vizitatorii plătitori de bilete, căci o fabrică de formaldehidă, mai degrabă, îi pune pe fugă. „Fabrica de cancer”, aşa a fost numită noua unitate din Sebeş, de formaldehidă, o substanţă chimică folosită în producţia de plăci de PAL şi MDF, care a scos în stradă mii de oameni, de mai multe ori, în acest an. Protestatarii şi-au motivat acţiunea prin locul fruntaş pe care îl deţine judeţul Alba la cancerul pulmonar, cancerul de col uterin, cancerul colo-rectal, cancerul gastric şi melanom malign, potrivit unui studiu întocmit de Centrul Regional de Sănătate Publică Târgu Mureş, în 2008, pentru Regiunea Centru. Anual, în Alba se îmbolnăvesc de cancer circa 1.800 de persoane şi mor aproximativ 800.
Turcii s-au plâns că nu avem parc industrial
Dintre toate zonele judeţului pe care le puteau alege pentru construcţia celor trei fabrici, PAL, MDF şi adeziv, zone unde au fost bine primiţi de autorităţile locale, chiar imploraţi să demareze afacerile pe teritoriile lor, patronii turci au ales Câmpulungul. Câmpulungul, unde, când au păşit în Primărie, nu a sărit nimeni din birouri ca să li se ploconească pentru favorul de a ne fi luat în calcul pentru investiţia cu supliment de gaz toxic. Era stabilit aici, de mulţi ani, un conaţional de-al lor, deţinătorul terenurilor şi clădirilor rămase de la fosta Melana, care a văzut o oportunitate de a valorifica proprietatea de la marginea Gruiului. şi aşa nu i-a fost de folos până acum, reuşind “performanţa” unor restanţe la bugetul local pentru o întindere de 15 hectare şi câteva ruine „moarte”, care nu produc nimic.
Ce vor să facă turcii la noi am relatat pe larg în ediţia trecută. Două fabrici de plăci pe bază de lemn, care, dacă întreprinzătorii ajung la o înţelegere cu Obştea Moşnenilor Câmpulung, ca să le concesioneze aproximativ 30 de hectare, vor fi amplasate pe platoul Gruiului. Cu turcul proprietar la Grulen, înţelegerea este ca şi încheiată, fiindcă acesta a tras de reprezentanţii companiei aflate în căutare de amplasamente să vină la Câmpulung. Fiindcă am amintit de peregrinările afaceriştilor prin ţară, după locuri propice pentru dezvoltarea producţiei de PAL şi MDF, şi cu pădure în apropiere, şi cu distanţele reglementate de lege faţă de zonele locuite, oamenii de afaceri au reclamat că nicăieri, în oraşele României, colindate timp de două săptămâni, n-au găsit parcuri industriale. Tot ce li s-a oferit erau terenuri de maximum 10-20 de hectare, situate lângă case, unde aceştia nu-şi puteau ridica fabricile. În municipiu, singurul loc cu titulatura de „parc industrial” este fosta platformă ARO, deţinută de Landmark Management, trântită fix între casele oamenilor. Or fabricaţia de plăci de lemn implică folosirea unor tocătoare care transformă materia primă aproape în rumeguş, zgomotul produs de aceste instalaţii impunând o anumită distanţă de gospodării.
În momentul în care s-au hotărât să-şi extindă afacerea în afara graniţelor Turciei, unde au mai multe fabrici, întreprinzătorii au luat în calcul Bulgaria, Croaţia şi România. Au ales România, cel mai probabil, datorită legislaţiei permise în privinţa exploatării şi comerţului cu lemnul. „România exportă buştenii şi, de aceea, s-au închis multe fabrici de cherestea. Dar bulgarul, la 1 aprilie, închide exportul pentru lemn de foc şi buşteni. Primul ministru a spus că, dacă cineva are nevoie de lemn de foc sau buşteni, vine în Bulgaria şi deschide fabrică.”, a prezentat nepotul industriaşului turc motivaţia alegerii ţării noastre, cu care, de altfel, este familiarizat, făcând afaceri aici de 13 ani, în acelaşi domeniu: export de material lemnos în Turcia.
Piaţa vizată, prin deschiderea celor două fabrici de PAL şi MDF: Serbia, Croaţia, Macedonia, pe care vor să introducă marfa produsă la Câmpulung. „Am zis tot timpul să venim în România, ca să deschidem. Are lemn de foc, are teren. Acum am hotărât: hai să mergem!”, a continuat nepotul patronului, care, din câte am înţeles, a venit la Câmpulung, ca să inspecteze suprafeţele găsite: în Grui şi lângă Holcim, unde ar urma să fie amplasată fabrica de adeziv, absolut necesar producţiei de plăci pe bază de lemn, care foloseşte în procesul de fabricaţie formaldehida.
Vicele vorbeşte despre avize de autorizare ca şi când turcul ar fi primul care le obţine
Impresia greşită pe care şi-au făcut-o turcii despre Câmpulung, în momentul în care viceprimarul-primar Liviu Ţâroiu a preferat o monitorizare a ciopârţirii arborilor de pe domeniul public în loc să se aşeze la masa tratativelor cu investitorii, a fost ştearsă rapid de doi reprezentanţi ai Consiliului Local. Liberalul Cristi Creţu s-a grăbit să le facă introducerea musafirilor picaţi un pic pe nepoftite, la o şedinţă „de îndată”, care n-are secţiune de „diverse”. „Afară este un investitor care vrea să construiască o fabrică în Câmpulung şi are rugămintea dacă poate veni în Consiliul Local să prezinte ceea ce vrea să facă.”, a făcut pe gazda ospitalieră Cristi Creţu. Omul a venit ca să i se spună clar cu ce poate fi ajutat. Altfel spus, vrea drum, vrea branşament electric, vrea reţea de gaz, canalizare, deci, toată reţeaua de utilităţi pusă la punct. Lucru de care trebuie să se ocupe autoritatea locală, fiindcă în Turcia aşa se procedează. Până joia trecută, îşi informa colegii Liviu Ţâroiu, nu a fost înaintată Primăriei nicio solicitare din partea companiei. „În urma acestei consultări, urmează să vină reprezentanţii dânşilor, să vadă despre ce este vorba şi să înainteze cererea, după ce vor discuta despre terenuri şi vor cădea la o înţelege privind concesionarea, termene, plăţi, în vederea emiterii unui certificat de urbanism pentru construcţia fabricii. Vom cere toate avizele necesare de autorizare.”, preciza Liviu Ţâroiu. Avize pe care turcii le vor obţine, aşa cum le-a obţinut şi “răzeşul” de la Iaşi, căruia, la o simplă ocheadă, în vreo două rânduri, Garda de Mediu i-a găsit nereguli numai bune de amendat cu câte un miliard de fiecare dată.