Pentru că Dumnezeu a rânduit să ajungem cu bine în aceste zile de post şi rugăciune, e bine să aducem câteva lămuriri cu privire la această perioadă de pregătire duhovnicească spre a înţelege cât de important şi deloc de neglijat este postul care împreună cu rugăciunea şi fapta bună, îl urcă pe om la Dumnezeu. În cartea „Învăţătura de credinţă ortodoxă”, la întrebarea: Ce este Postul Paştelui?, aflăm următoarele: „Postul Mare” sau „Păresimile”(care vine de la cuvântul latinesc guadragessima şi înseamnă patruzeci) este postul dinaintea Paştelui. Este rânduit în cinstea Patimilor Domnului şi ne aminteşte de postul de patruzeci de zile al Mântuitorului în pustie, înainte de a ieşi în lume pentru propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2 şi Luca 4, 2). Este totodată vreme de pregătire, prin post, rugăciune şi pocăinţă, pentru apropierea cu vrednicie de Sfântul Trup şi Sânge, întrucât, de obicei, la Paşti se împărtăşesc toţi credincioşii. Acest post ţine şapte săptămâni, începând cu „Duminica lăsatului sec de brânză” şi se încheie în noaptea Paştelui, la Înviere. Este cel mai vechi, mai lung şi mai important dintre toate posturile bisericeşti. Nu se mănâncă nici peşte, nici untdelemn şi nu se bea nici vin. Se dezleagă la vin şi untdelemn numai sâmbăta şi duminica (pentru că în aceste zile se face Liturghie deplină), iar la peşte, se dezleagă numai în ziua de Buna Vestire şi de Florii (pentru că sunt praznice mari). Sunt scutiţi de ajunare numai copiii, lăuzele, bătrânii şi cei bolnavi sau cei neputincioşi, precum şi cei aflaţi în situaţii speciale. Cu deosebită evlavie trebuie să postim mai ales prima şi ultima săptămână din Postul Paştelui. („Învăţătura de credinţă ortodoxă”, Despre Post, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, 2009). Aşadar, postul este benefic atât sufletului cât şi trupului nostru; postul este înfrânarea de la mâncăruri alese, dar mai ales este înfrânarea de la păcat şi poftele cele rele. Căci, ce folos avem dacă postim şi arătăm oamenilor cât de evlavioşi suntem, dacă nu putem să iertăm celor care ne-au greşit şi trăim într-o continuă bârfă şi cleveteală? Nu avem nici un folos, ba dimpotrivă ne osândim şi suntem bucurie pentru diavoli. Postul trebuie să fie motiv de bucurie pentru sufletul nostru, de aceea, atât cât poate fiecare, să postească cu bucurie şi dragoste, aceasta reflectând dragostea mai multă sau mai puţină pe care o avem faţă de Domnul Iisus Hristos. El ne-a arătat măsura dragostei atunci când S-a răstignit pentru fiecare dintre noi şi pentru lumea întreagă. Noi cârtim la fiecare pas, suntem nemulţumiţi, ne certăm între noi, ne dezbinăm şi ne dezicem unii de alţii cu atâta uşurinţă şi aceasta, cum am amintit mai sus, spre bucuria dracilor. Faptele bune sunt cele care trebuie să însoţească toată viaţa noastră, dar mai ales atunci când postim şi ne rugăm mai mult. Să reţinim, dar, că ceea ce facem pentru Dumnezeu să facem cu voie bună şi cu dragoste şi cât mai discret, netrâmbiţând înaintea oamenilor ci asemenea învăţăturii desprinse din pericopa evanghelică de Duminică, să ne spălăm faţa şi să o ungem cu untdelemn atunci când postim, pentru a fi învioraţi şi nu posomorâţi şi pentru a nu ne arăta oamenilor că postim ci în taină şi cu discreţie doar Domnul să vadă ofranda duhovnicească pe care Lui o aducem. La fel şi pentru rugăciune, să ne rugăm în tainiţa sufletului nostru, plângându-ne păcatele săvârşite şi cerând iertare, ştiind că de faţă este Tatăl Ceresc se va răsplăti fiecăruia după măsura pocăinţei şi a dragostei. Să ne ajute Dumnezeu să fructificăm această perioadă de post în folosul nostru sufletesc având nădejdea că vom ajunge cu pace şi bucurie la slăvitul Praznic al Învierii. Vă dorim post cu mult folos, şi până data viitoare, să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Protosinghelul Serafim Caiea, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel
Postul Paştelui sau postul cel mare
