Autoritatea Naţională de Control, Garda Financiară, AVAS, Curtea de Conturi au găsit nereguli la toate controalele după vânzarea fabricii către Cross Lander. Cu toate acestea…
Ne aflăm în preajma unui moment negru pentru ARO: zece ani de când, prin Sentinţa nr.83/F/26.01.2005, Tribunalul Comercial Argeş a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară la ARO, ca urmare a cererilor introduse de trei persoane juridice şi 405 de salariaţi ai societăţii. Cam în aceeaşi perioadă, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Argeş, Direcţia de Control Financiar Ulterior a efectuat, în intervalul 17 ianuarie – 15 februarie 2005, „acţiunea de documentare – verificare la SC ARO SA privind legalitatea şi realitatea metodelor şi procedurilor utilizate în procesul de privatizare, prin vânzarea acţiunilor deţinute de statul român şi administrate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, inclusiv asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor asumate de părţi prin actele juridice încheiate.” În timpul controlului s-au constatat o serie de neconcordanţe şi nereguli, începând cu dubiile asupra calculării preţului de vânzare pe acţiune, în negocierea cu Cross Lander, până la clauzele ambigue din contract referitoare la vânzarea FSM. Înainte de verificarea întreprinsă de Curtea de Conturi, au fost în control la ARO reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale de Control, ai Gărzii Financiare şi ai AVAS. Informarea întocmită cu acea ocazie a fost transmisă Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Urmarea o cunoaştem: privatizarea ARO a fost curată ca floarea de crin.
La reevaluarea activelor, făcută după privatizare, s-au constatat diferenţe de peste 800 miliarde, la valoarea de acum 11 ani
La acel moment, Curtea de Conturi a verificat, printre altele, legalitatea şi corectitudinea capitalului social, precum şi patrimoniul înregistrat şi raportat de SC ARO SA Câmpulung, la data declanşării procesului de privatizare. Altfel spus, inspectorii au verificat în ce măsură au fost cuprinse în situaţiile financiare, care au stat la baza evaluării societăţii, toate elementele patrimoniale şi dacă s-au respectat prevederile legale în vigoare referitoare la reevaluarea „imobilizărilor corporale” (clădiri, construcţii speciale, mijloace fixe şi terenuri) la data întocmirii raportului de evaluare.
Potrivit celor constatate, capitalul social în sumă de 264.066.650.000 lei vechi a fost stabilit în urma aplicării prevederilor Hotărârii de Guvern nr.500/1994, fără a mai înregistra modificări până la data privatizării. În schimb, patrimoniul lui ARO a suferit diminuări semnificative în perioada anterioară declanşării procedurilor de privatizare, prin înstrăinarea mai multor active imobilizate. S-au vândut la licitaţie înainte de privatizarea ARO:
• Fabrica de Producţie Specială – SM 8, cu o valoare contabilă rămasă de 1.795.290.000 lei vechi, ca urmare a aplicării asupra acestui activ de către Direcţia Finanţelor Publice Argeş a sechestrului prevăzut de OG 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare;
• La fel a fost scos din evidenţa contabilă Institutul de Subingineri, cu o valoare contabilă rămasă de 113.263.000 lei vechi.
În ceea ce priveşte reevaluarea activelor fixe ale societăţii ARO, inspectorii Curţii de Conturi au constatat, la controlul de acum zece ani, că ultima operaţiune fusese efectuată în baza Hotărârii de Guvern nr.500/1994. De ce nu s-a făcut reevaluarea prevăzută de HG nr.403/2000 le-a explicat inspectorilor directorul economic al societăţii. Acesta a susţinut în faţa celor de la Curtea de Conturi că, în cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie de la ARO, din 22 februarie 2001 – deci, cu doi ani şi jumătate înainte de privatizarea din septembrie 2003 – „a informat despre necesitatea efectuării reevaluării, însă organul de conducere executivă al societăţii nu a dispus nicio măsură în acest sens.” Inspectorilor li s-a pus la dispoziţie un extras din procesul verbal al respectivei şedinţe, din care, însă, nu rezultă că s-a pus în discuţie subiectul reevaluării patrimoniului. De luarea unei hotărâri nu putea fi vorba.
În anul 2004 – cităm din raportul controlorilor financiari – ulterior privatizării, activele au fost reevaluate, în baza Hotărârii de Guvern nr.1553/2003, „stabilindu-se diferenţe în sumă totală de 818.848.387.000 lei (vechi), înregistrate în evidenţa contabilă cu NC nr. 126/31.12.2003. Organul de control constată că, la data privatizării, această reevaluare nu era cuprinsă în evidenţa contabilă şi, ca urmare, nu a făcut obiectul calculului activului net contabil, ce a stat la baza preţului de negociere pe acţiune. Ca urmare, controlul îşi exprimă opinia că neefectuarea la timp a lucrărilor de reevaluare conduce la posibilitatea şi riscul ca aceasta să influenţeze în mod negativ preţul de vânzare negociat pe acţiune.”, consemnau cei de la Curtea de Conturi, în urmă cu zece ani.
Peste 76.000 de metri pătraţi nu erau intabulaţi la data privatizării
Alt domeniu verificat de controlorii financiari ai Curţii de Conturi l-a reprezentat cuprinderea în capitalul social al societăţii ARO SA Câmpulung a valorii terenurilor pentru care uzina a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate. În temeiul documentaţiei întocmite conform prevederilor Hotărârii de Guvern nr.834/1991 şi Normelor nr. 2665/1992, SC ARO SA a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 777.350,47 metri pătraţi.
În 1996, uzina câmpulungeană a dobândit, prin protocol, de la societatea Automobile Dacia SA 13.463,70 metri pătraţi, pe care erau amplasate activele CESAR SA Colibaşi – Filiala Câmpulung. Terenul a fost predat spre folosinţă Centrului de Experimentări şi Studii pentru Automobile Româneşti SA Câmpulung, societate la care ARO deţinea pachetul majoritar de acţiuni.
La sfârşitul anului 1996, ARO deţinea, scriptic, 790.814,17 metri pătraţi, înregistraţi în evidenţa contabilă a unităţii cu valoarea de 26.457.997.000 lei vechi. Până să fie declanşată procedura de privatizare, suprafaţa totală amintită s-a diminuat şi ea, cu 23.895,45 metri pătraţi, prin:
• vânzarea de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş a terenului de 18.811,45 metri pătraţi aferenţi activului Fabrica de Producţie Specială – SM 8;
• vânzarea de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş a suprafeţei de 684 metri pătraţi aferenţi Institutului de Subingineri;
• ca urmare a reconstituirii a dreptului de proprietate asupra unor terenuri, în temeiul Legii 18/1991, au fost cedate unor persoane fizice suprafeţe de 4.400 metri pătraţi.
Aşadar, societatea avea în proprietate, la data de 31 decembrie 2001 – data calculării activului net contabil avut în vedere la stabilirea preţului de vânzare a acţiunilor societăţii – o suprafaţă de 766.918,72 metri pătraţi. „Din suprafaţa menţionată, societatea a intabulat, înainte de privatizare, la Biroul de Carte Funciară, suprafaţa totală de 690.486,07 metri pătraţi. Pentru diferenţa de 76.432,65 metri pătraţi, conducerea societăţii nu a prezentat documente din care să rezulte că ar fi depus şi solicitat intabularea acesteia la Biroul de Carte Funciară.”, mai notau cei de la Curtea de Conturi. Nu au fost identificate terenuri pentru care societatea să nu fi obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Terenuri în litigiu
În momentul privatizării, existau mai multe situaţii de terenuri în litigiu. Printr-o sentinţă a Judecătoriei Curtea de Argeş, a fost atribuit Primăriei Domneşti dreptul de proprietate asupra unui teren de 4.300 metri pătraţi. Până la data verificării întreprinse de inspectorii Curţii de Conturi, a fost respinsă, printr-o sentinţă definitivă, o cerere similară a Primăriei Schitu Goleşti, care revendicase 25.424,60 metri pătraţi. O altă cauză, care privea o suprafaţă de 1.282 metri pătraţi, revendicată de Vasilica Buică, era pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, la acel moment. La fel şi procesul iniţiat printr-o cerere a lui Tudor Negulici, care urmărea restituirea imobilului din strada Negru Vodă, cu terenul aferent, 3.324 metri pătraţi.
În schimb, cererile formulate de două persoane fizice, Anişoara Măgureanu şi Cristina Somigur, pentru o suprafaţă de 1.800 metri pătraţi, respectiv 6.700 metri pătraţi, au fost respinse prin sentinţe definitive şi irevocabile. „Pentru alte suprafeţe, posibil revendicabile, menţionate în dosarul de privatizare, se arată că foştii proprietari au înaintat notificări către AVAS. Din analiză se poate concluziona că modificările survenite ulterior privatizării, în ceea ce priveşte suprafeţele de teren aflate în proprietatea SC ARO SA, nu au influenţat în mod semnificativ pachetul de acţiuni şi preţul acestora.”, continuă raportul Curţii de Conturi.
Ce s-a vândut după privatizare
Controlul a privit şi modul în care s-au finalizat operaţiunile de vânzare a unor active aflate în patrimoniul societăţii, operaţiuni care erau în derulare în momentul privatizării lui ARO. Erau declanşate, la data vânzării societăţii către Crosslander, proceduri de înstrăinare a mai multor active, menţionate în dosarul de prezentare întocmit de APAPS: Uzina Electrică Schitu Goleşti; Magazie Gară; Depozit Gară; Secţia Filtre şi Eşapamente Schitu Goleşti; Parc Auto Schei.
Din ce au constatat angajaţii Curţii de Conturi, până la sfârşitul anului 2004, din cele cinci active, numai unul – Secţia Filtre şi Eşapamente Schitu Goleşti – şi-a găsit cumpărător: Vital Avi Natural SRL Câmpulung, care l-a achiziţionat în decembrie 2004, prin negociere directă. „Activul, înregistrat în contabilitate la o valoare contabilă rămasă de 4.533.955.000 lei (clădiri + terenul aferent), a fost vândut la valoarea negociată de 5.474.000.000 lei, inclusiv TVA (contract de vânzare 4227/27.12.2004).”, precizează raportul.
Alte vânzări care au avut loc după privatizare:
• A fost vândut activul Secţia 1273 – Cauciuc Grui, cu terenul aferent, de 7.629 metri pătraţi, având valoarea contabilă rămasă de 1.294.606.000 lei vechi, către SC Trans Spedition Company SRL Piteşti, în baza contractului de dare în plată nr. 58/15.01.2005, valoarea tranzacţiei fiind stabilită la suma de 1.820.535.000 lei vechi, inclusiv TVA, stingându-se astfel datoriile şi obligaţiile reciproce între părţi.
• S-a înstrăinat activul Cantină SC ARO SA, împreună cu terenul aferent, în suprafaţă de 2.285,90 metri pătraţi, cu o valoare contabilă rămasă de 535.825.000 lei vechi, la un preţ negociat de 3.938.645.000 lei vechi, inclusiv TVA, conform actului de dare în plată nr.3459/21.12.2004, încheiat cu SC Ritz Guard SRL Piteşti, în vederea stingerii datoriilor SC ARO SA către acest creditor.
Articolele neclare din contractul de privatizare i-au făcut pe cei de la Curtea de Conturi să se abţină în privinţa vânzării FSM
Cei de la Curtea de Conturi au verificat şi cuprinderea în patrimoniu, respectiv în activul net contabil a participaţiilor SC ARO SA Câmpulung la alte persoane juridice. ARO, după cum se ştie, înainte de privatizare, deţinea participaţii în acţiuni la Centrul General de Comercializare Automobile ARO – 90% (1.887.300.000 lei vechi), Fabrica de Piese şi Subansamble Auto ARO – 91% (45.500.000 lei vechi), Fabrica de Scule şi Matriţe ARO – 91% (45.500.000 lei vechi), CESAR – 89,88% (40.000.000 lei vechi), AUTORO – 5,35% (14.650.000 lei vechi). „Din verificare a rezultat că participarea SC ARO SA la capitalul social al societăţilor menţionate a constat numai în aport în numerar. Participaţiile respective au fost cuprinse în activul net contabil întocmit pentru stabilirea preţului de vânzare a societăţii. Ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor SC ARO SA, acţiunile deţinute la CESAR SA de aceasta au fost preluate de APAPS.”
N-a scăpat controlului nici modul de îndeplinire a obligaţiilor asumate de cumpărătorul Cross Lander USA Inc., prin contractul de vânzare a acţiunilor de la ARO. Este vorba despre celebrul contract 45 din 26 septembrie 2003. O parte consistentă a raportului de control este dedicată vânzării, după privatizare, a Fabricii de Scule şi Matriţe către SC Montana MG SRL. Firma amintită a cumpărat, în februarie 2004, clădiri, mijloace fixe, scule, dispozitive şi verificatoare, birotică şi terenul aferent în suprafaţă de 80.420 metri pătraţi, la preţul de 2.700.000 USD (85.726.800.000 lei vechi).
„Având în vedere formularea neclară şi ambiguă a prevederilor articolelor din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, încheiat între APAPS cu investitorul străin, referitoare la vânzarea de active care concură la realizarea obiectului principal de activitate, controlul nu se poate pronunţa asupra legalităţii operaţiunii de vânzare a activelor menţionate. Arătăm că la art. (…) din contractul de vânzare-cumpărare, cumpărătorul nu are dreptul să înstrăineze activele pe care le deţine la SC FSM SA; or la această societate SC ARO SA deţinea acţiuni şi nu active. În acelaşi timp, trebuie arătat că SC FSM SA avea spre folosinţă bunuri închiriate de la SC ARO SA, prin contract nefăcându-se nicio precizare în ceea ce priveşte interdicţia cumpărătorului de a vinde bunurile închiriate la terţe persoane. Încă o dată, organul de control constată ambiguitatea unor articole sau a terminologiilor uzitate, care pot fi interpretate diferit de părţile semnatare.”, precizează nota de constatare a controlorilor financiari ai Curţii de Conturi.