Din istoria ARO Câmpulung
Angajat la cea mai mare uzină musceleană, în iunie 1968, pe postul de tehnician, Gheorghe Tonghioiu a rămas în suflet cu maşina ARO şi marea fabrică de automobile. Cu o vechime de 35 de ani la Fabrica ARO, acesta a acumulat multă experienţă şi a reprezentat uzina în diferite ţări din Europa şi Asia, aproximativ 24 de ani. În perioada de glorie a exportului automobilului muscelean, între anii 1965 – 1985, ARO a trecut graniţele diferitelor ţări ale lumii.
Cehoslovacia, prima experienţă peste hotare
La numai patru ani de la angajarea în Uzină, Gheorghe Tonghioiu, la vârsta de 23 de ani, a avut experienţa de a reprezenta maşina ARO în afara graniţelor. În anul 1972, din Câmpulung, plecau spre Cehoslovacia peste 2.000 de automobile. Tehnicianul Gheorghe Tonghioiu se ocupa cu asigurarea asistenţei tehnice şi cu iniţierea cehilor în tehnica maşinilor ARO. La scurt timp, o altă experienţă a cunoscut-o în Grecia, ţară în care erau livrate 2.000 de automobile, modele 240 şi 241, echipate cu motoare L 25, care au constituit dotarea armatei greceşti, conform cerinţelor NATO din acea perioadă.
Misiune în Afganistan
Cele mai frumoase amintiri sunt cele din afara ţării, iar musceleanul Gheorghe Tonghioiu a avut ocazia să aibă cât mai multe în acest sens. Misiunea ONU, din perioada 1978 – 1979, este una dintre cele mai frumoase amintiri legate de Uzina ARO. „A sosit la fabrică, în anul 1978, şeful Centrului ONU din Bucureşti, directorul Ion Minea, care a propus uzinei să contribuie cu două autoturisme şi doi specialişti, în vederea unei expediţii, cu scopul descoperirii de plante medicinale din fauna locală, cu puncte de lucru în Afganistan şi în Nepal. Conducerea fabricii a decis ca maşinile să fie un ARO 244 şi un ARO 243, în care era instalat un laborator, iar, ca specialişti, am fost desemnaţi eu şi inginerul Sergiu Cojocaru. Am fost tehnician pe maşina unde era instalat laboratorul pentru testarea plantelor şi prepararea medicamentelor din fauna locală.”, relata cu plăcere Gheorghe Tonghioiu. Toată misiunea a fost suportată de ONU. Pe o perioadă de 6 luni, angajaţii de la ARO s-au deplasat din Muscel spre Bulgaria, Turcia, Iran şi Afganistan. Scopul misiunii era descoperirea de noi resurse din plantele medicinale din flora existentă în Asia, zona Afganistan şi Nepal. Organizaţia Naţiunilor Unite a apelat la fabrica din Muscel, care deţinea, la acel moment, cele mai puternice şi rezistente maşini de teren. Atent selecţionat a fost şi personalul care a participat la misiune, oamenii au fost testaţi atât din punct de vedere medical, cât şi psihic. Din echipă făcea parte decanul Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, doctorul Ioan Ciulei, precum şi şeful Institutului pentru Controlul Medicamentelor din România (la timpul respectiv), profesor doctor Ovidiu Bujor. Coordonarea misiunii era făcută de la Centrul ONU din Bucureşti, prin acelaşi director Ion Minea. Tot personalul echipajului a beneficiat de asigurare de viaţă în cazul unui dezastru. Expediţia a fost fără evenimente deosebite. Specialiştii români şi cei din Afganistan şi Nepal de la Ministerul Sănătăţii au găsit în plantele colectate resursele medicinale necesare, 24 în zona Nepal şi 16 în Afganistan.
36.000 kilometri pentru bătrânul ARO
Maşina a fost rezistentă, indiferent de climă şi traseu, dar, cu toate acestea, în Turcia a dat primul semnal negativ. Nimic greu pentru specialiştii de la ARO, care, în scurt timp, au găsit reprezentanţa ARO din Turcia şi au reuşit să rezolve defecţiunea. Piesele de rezervă erau limitate pentru tot drumul, considerându-se că maşinile erau rezistente, lucru care s-a şi dovedit a fi întocmai. Traversarea deşertului a fost o provocare destul de riscantă, dar la fel de frumoasă. Timp de două luni prin deşertul Kandahar, supradenumit şi Deşertul Morţii, se înainta destul de greu, din cauza nisipului. Deplasarea de făcea numai cu 14 kilometri pe zi. Temperaturile insuportabile şi scorpionii erau cea mai gravă problemă, iar maşinile au fost vedetele expediţiei. Pe tot traseul, atât în munţi, cât şi în deşert, sigurele probleme tehnice au fost doar cu anvelopele, care a trebuit înlocuite. Misiunea a fost un succes, atât pentru tehnicienii de la Fabrica ARO, cât şi pentru specialiştii medicali.
{gallery}aro{/gallery}