O parte din splendidele costume populare care apar în fotografiile din tinerețea Corneliei Uretu, din comuna Dâmbovicioara, satul cu același nume, se găsesc și astăzi în garderoba muscelencei în vârstă de 82 de ani. Câteva dintre ele au devenit darul bunicii Nela pentru tinerele din familie, cadorisite cu straie de sărbătoare pentru nunțile din neam, dar și la evenimente comunitare din țară și din afară. Nepoata Raluca, de pildă, prezentă, împreună cu fetița și băiețelul – strănepoții doamnei Nela Uretu -, la întâlnirea cu redactorii Evenimentului Muscelean, a purtat un vechi costum, în nuanțe irezistibile de mov, la expoziția „Familia în alb și negru”, cu poze din albumele locuitorilor Dâmbovicioarei, cooptați într-un proiect inedit. De altfel, inițiativa de acum trei ani a părintelui Dănuț Nonoșel, parohul Bisericii Podu Dâmboviței, realizată împreună cu Raluca Busioc, de la Centrul de Informare și Promovare Turistică Dâmbovicioara, sub forma unei expoziții colective, a constituit punctul de plecare al „Firului generațiilor”, denumirea sub care vom realiza o suită de interviuri cu expozanții de atunci. Nela Uretu a avut o contribuție consistentă în cadrul acțiunii culturale din 2023, datorită fondului personal valoros pentru cei care studiază arta etnografică și, în special, specificul Muscelului, chiar dacă, la acel moment, interesul reuniunii l-a reprezentat o întoarcere în trecut pentru fiecare participant. Prilej de a-și aminti de consătenii astăzi în etate și de cei trecuți în lumea de dincolo.
- Nepotul din Anglia încearcă, prin petrecerile tradiționale date în cinstea românilor, să-i facă să se simtă ca acasă
Ca în fiecare familie, amintirile ilustrate pe crâmpeie de carton îngălbenit de multele decenii trecute peste ele îi trezesc doruri și lacrimi Corneliei Uretu după cei pierduți, dar și nostalgia copilăriei. Perioadă din care a sărit direct la statutul de femeie măritată, căci la 16 ani era deja așezată la casa ei.
Dar să pornim cu începutul care, și teoretic, și practic, îi aparține Ralucăi Busioc. Ea a avut ideea unei colaborări cu Evenimentul Muscelean, pentru o serie de dialoguri, care să-i prezinte lumii pe locuitorii Dâmbovicioarei, din trecut și din prezent, prin intermediul fotografiilor vechi. Și tot ea – din postura de mijlocitor al întâlnirilor – ne deschide ușa fiecărei case din comună, ai cărei proprietari au acceptat o discuție cu noi, însoțindu-ne în fiecare călătorie în satele Dâmbovicioarei „mustind” de povești și povestitori.
Iat-o pe cea a Corneliei Uretu, născută în familia Călin, din satul Dâmbovicioara. O familie cu cinci copii, care și-au înjghebat gospodăriile unul lângă altul. După ce a urmat șapte clase, părinții n-au mai ținut-o mult acasă și au măritat-o. Pe 30 octombrie 1960, a făcut nunta cu Ion Uretu, Jean, cum îl știu oamenii din sat. Căsnicia lor a durat 47 de ani, încheindu-se în 2007, prin decesul soțului. A dus cei aproape 20 de ani de văduvie cum a putut. După pierderea soțului, a urmat a doua lovitură grea a sorții: moartea fiicei, în urmă cu șapte ani, la vârsta de 52 de ani, răpusă de o boală grea.
Cornelia este mama a patru copii, de la care are patru nepoți și cinci strănepoți. „Drag mi-ar fi fost să fi fost toți nepoții și strănepoții lângă mine. Dar nu se poate.”, mărturisea doamna Nela. Îi are răspândiți și mai aproape, și mai departe: Câmpulung, Brașov, Buzău. Cei mai îndepărtați, fizic, sunt cei care și-au încropit un rost în Anglia.
De la fiica răpusă în floarea vârstei i-a rămas un băiat, stabilit în Anglia, unde organizează evenimente cu specific tradițional – cu cântece și joc popular – pentru românii de acolo. „Noi, fiind acolo, participăm și îl susținem foarte mult. El organizează evenimente prin care aduce România în Milton Keynes, orașul nostru, și nu numai. Încearcă să-i facă pe românii de acolo să se simtă puțin acasă. Măcar pentru câteva ore, prin muzică, prin dans, prin produse tradiționale. Încearcă să aducă lumea într-un loc în care să se simtă bine. Și să ne treacă puțin dorul de acasă.”, relata Raluca, plecată de zece ani din România.
„Pentru noi, acasă este vara. Vara, venim acasă și, dacă putem, și de Crăciun. Suntem norocoși, pentru că ziua mamaiei este vara și suntem aici.”, a adăugat Raluca. În iunie, a venit acasă și nepotul din Anglia, unde s-a stabilit de 11-12 ani. „Ne-am distrat frumos, mi-a plăcut că i-am văzut aici… Nu chiar pe toți, dar pe el mai mult, pentru că pe ceilalți îi mai văd.”, afirma doamna Nela.
- Nela Uretu a păstrat costumele purtate la nunți și spectacolele susținute cu ansamblul folcloric al Dâmbovicioarei
Câte chipuri s-au adunat între laturile ramei din lemn, care unește o familie reunită în Cer! Mama soacră Marioara, tatăl ei, a cărui față de-abia poate fi deslușită din fotografia ștearsă de timp, maica, adică mama soacrei, soțul în toate etapele vieții, din pruncie până la maturitate, căci bătrânețea n-a apucat-o, tovarășii de muncă la pădure ai lui Jean, nașii, cumnații ș.a.m.d.
Sunt amintiri de la nunta Corneliei și a lui Jean, dar și de la alte nunți din comună. Este atât de frumos costumul purtat de Cornelia, o fetișcană cu maramă de mireasă, la ieșirea la biserică, la o săptămână după nuntă! Când s-a căsătorit, copilița de acum 66 de ani a fost îmbrăcată cu rochie de mireasă și, datorită vârstei fragede, părea atât de fragilă în tabloul nunții de la sat!
În imaginile mai recente sunt copiii la căsătoriile lor, evenimente la care doamna Nela a scos din dulap prețioasele costume populare. Și nu numai ea. Nepoata Raluca ne povestea că și ea a ținut tradiția la evenimentul de ieșire la biserică în port popular.
În afara acestor poze făcute, după obicei, la nuntă de persoane care dețineau aparat de fotografiat, fără a avea pretenția de fotografi profesioniști, dâmbovicioreanca are și fotografii de studio. Ei bine, acestea scot mult mai bine în evidență frumusețea fizică a Nelei Uretu – o fată și o femeie frumoasă în tinerețea ei – și a straielor populare purtate.
Iile și fotele îmbrăcate de Nela pentru ședințele foto de la Câmpulung le-am găsit, cu ocazia interviului, în garderoba interlocutoarei noastre. Fotele țesute în război, foarte bine întreținute, sunt impresionante prin spectaculozitatea motivelor, măiestria ornamentației cu fir strălucitor, folosit din abundență, încât piesa vestimentară dobândește greutate la propriu.
Fotele ei au peste o sută de ani, provenind de la bunica, mama soacrei sale, care i-a încredințat-o nurorii, după obiceiul transmiterii de la o generație la alta. De mai bine de patru decenii este în păstrarea doamnei Nela, care, la rândul ei, o va lăsa moștenire următoarei din neam. Are fote și de la bunica ei, lăsate fiicei și ajunse apoi la nepoată. Iile, în schimb, sunt cusute de ea și, în ciuda celor șase decenii trecute de când au fost confecționate, arată impecabil. Doamna Nela spunea că, atunci când îmbracă fota, trebuie să se încingă bine cu betele, altminteri atârnă inestetic.
Vocea frumoasă și talentul muzical, datorită cărora, de mică, a participat la tot felul de serbări și spectacole sătești, au propulsat-o pe doamna Nela în ansamblul folcloric al satului Dâmbovicioara, participant la „Cântarea României”. „Toate membrele au, pe lângă fotografia de grup, și fotografie individuală. Mama mea a făcut parte din ansamblul de la Podu Dâmboviței și ambele grupuri au mers în același an la „Cântarea României”.”, a precizat, la finalul întâlnirii, Raluca Busioc, care pregătește agenda de interviuri cu doamnele care i-au fost alături la atâtea manifestări de suflet ale localității.
Magda BĂNCESCU
