Nu putem decât să ne imaginăm ce chin trebuie să fie pe bieţii bugetari, cărora statul le strică vacanţa de ianuarie chemându-i la muncă o săptămână la mijloc şi una la sfârşit, întreruptă, slavă Domnului, de un weekend salvator! Puţinele zile lucrătoare din prima lună a anului nu le-au ajuns nici pentru schimbarea impresiilor, darămite să reintre în programul normal, cu sarcini plictisitoare, îndulcite de plăcerea unui sporovăit „face to face” sau online. Nu ritmul de muncă este alterat de deciziile guvernanţilor de a-i umfla de libere pe angajaţii din sectorul public, ci ritmul concediilor în care au intrat de la jumătatea lui decembrie, aflate în nesperate prelungiri, chipurile, de Mica Unire. Motiv neruşinat şi total în dezacord cu semnificaţia Micii Uniri, unde bolovanul parcă trebuia urnit şi de ţărănime, şi de boierime. „Boierii” de la stat, cu bagajele făcute pentru câteva zile de schi, i-au lăsat pe fârtaţii din privat să ducă greul pietroiului zilei de 24 Ianuarie, unite de duminica nelucrătoare printr-un liber şi de 23 ianuarie. Aşadar, săptămâna de muncă post unire începe miercuri şi se încheie vineri, la prânz. Un veritabil „Gămăceşti” bugetar, care îi transformă pe nefericiţii salariaţi la stat, cu chenzinele crescând – că doar chiolhan cu „ciorbă de dude” nu s-a pomenit -, în sclavii liberelor, pe durata cărora e musai să pleci undeva. Căci altfel cu ce te lauzi la întoarcere, când e înţesat Facebook-ul muscelean de Dubaiuri, de Thailande şi Brazilii?!
Solidari cu „suferinţa” bugetarilor, cărora s-ar putea să li se pregătească ceva de bine şi luna viitoare, de Valentine’s Day ori Dragobete (ori ambele), nu ne putem reţine îndoiala că avem vreo şansă de revenire la o societate normală, când statul încurajează o abrambureală fără limite. Cum a fost şi cu închiderea şcolilor la Câmpulung, unde n-a căzut nici iluzie de ninsoare, spre necazul colaboratorilor Primăriei, cu utilajele pregătite să „lingă” periferiile rurale ale municipiului, unde forţele ADP-iste nu fac faţă.
Apropo, încă o dată laudele comunităţii pentru echipa de Sfarmă Ţurţuri şi Toacă Bulgări Ţâroiu-Blidaru, care merita împrumutată de partid Găbiţei Firea, pentru a scoate Capitala de sub jugul alb. Şi o făceau, să n-aveţi îndoială, fără plan de intervenţie, fără comandament de iarnă, care, la Câmpulung, nu s-au aprobat în iarna 2016-2017. Pentru că nu le-au trebuit, la ce aranjamente au avut cu meteorologii ori cu specialistele boceniene în mirosit de anotimpuri, de vreme ce iarna a făcut cale-ntoarsă de la intrarea în târgul de munte! Încă o dată, bravo pentru aspectul nealterat de nămeţi al Câmpulungului care, sperăm, va figura în scrisoarea de realizări a primarului Liviu Ţâroiu pe 2017! Pe cea aferentă anului trecut încă o aşteptăm, dar nu-i grabă, căci încă nu s-au eliberat avizierele scărilor de bloc ori cutiile poştale de maculatura de campanie pentru alegerile cu deznodământ roşu.
În lipsa omătului copilăriei noastre, care cădea în noiembrie şi se mai lua în martie – era “sticlă” panta Gruiului, de la cimitir, până la castani – aleşii au tras tare la „deszăpezirea” congelatoarelor de partid, unde s-au pus la păstrare rămăşiţele porcului senatorial, jertfit în mare taină de PSD-ul cu „şoriciul” în creştere pe măsura procentelor. Nici după ce i s-a bătut primarului obrazul, la sfârşit de an, în legătură cu atitudinea lui Marin, care, văzut cu desagii în Senat, n-a catadicsit să spună un „mulţam” public electoratului care l-a pricopsit cu salariu pe măsura noii funcţii. Chiar şi Buta – spunem „chiar şi”, pentru că avea un soi de aroganţă, nu la amploarea fostului coleg liberal de etaj, dar avea un aer arogant, care te determina să crezi că nu este în stare de o asemenea galanterie – a desfăcut o şampanie în prezenţa presei, după ce a câştigat, în 2008, funcţia de deputat. Dar nu faţă de presă trebuie manifestată consideraţie, ci faţă de alegătorul câmpulungean, care merită un gest politicos din partea senatorului Marin, fiind şi de-al locului, nu cum a fost Iani Popa.
Dacă echipelor implicate în „magistrala” deszăpezire câmpulungeană li s-a permis să guste din avantajele angajării la stat, adică liberele cu care ninge de două luni încoace, în schimb, remarcăm efortul matinal al taximetriştilor, care, cu ger sau fără ger, au clientelă ca la balamuc. Cea mai mare greşeală: să tai numărul şoferilor de taxi, lucru care, dacă s-ar întâmpla, dar nu se va întâmpla, cu toată „gargara” din Consiliu, dovedeşte că aleşii nu coboară în mulţime, ca să vadă realitatea. Nu este nicio exagerare, stau liceenii, dimineaţa, pe trotuarul de peste drum de Turn cum stăteau acum 20 de ani studenţii pe peronul Gării Câmpulung, înainte de a se crăpa de ziuă, când plecau la facultate, în direcţia Bucureşti ori Craiova. Este pană trotuarul de adolescenţi care irosesc ţigara aferentă primei pauze aşteptând ivirea unui taxi, căci primele curse sunt cu picii de generală, mai iuţi la trezire decât petrecăreţii de la liceu.
Aşa că, de Mica Unire nelucrătoare, serviciu uşor celor din privat şi vacanţă plăcută bugetarilor, cărora, tragem nădejde, le-o veni cheful de muncă odată cu Anul Nou chinezesc. Şi să-i ţină măcar o lună, până la o neaprobată încă, dar meritată pauză, de 1-8 martie.