Mihai Moșandrei (1896-1994); Alexandru Rosetti (1895-1990). Arhiva Radio România
Unul dintre cei mai buni prieteni câmpulungeni ai reputatului lingvist Alexandru Rosetti a fost poetul Mihai Moşandrei, pe care filologul l-a vizitat la Câmpulung în mai multe rânduri. La jumătatea anilor ’80, când m-am apropiat tot mai mult de Mihai Moşandrei şi s-a legat apoi între noi o strânsă prietenie, poetul mi-a dăruit mai multe scrisori primite de la Alexandru Rosetti.
Vila „Sandu” din Câmpulung. Carte poștală ilustrată, Editura N. Manolescu, circa 1905. Colecția Gheorghe Chița
Așa cum am mai evocat cândva, în anii liceului l-am cunoscut pe Alexandru Rosetti la Câmpulung, când profesorul ne-a făcut o vizită în locuința noastră din str. Parcul Mirea nr. 11. Apoi, după examenul de bacalaureat la Liceul „Dinicu Golescu”, am mers la Bucureşti ca să dau proba de admitere la Facultatea de Litere a Universității. Concurenţa era uriaşă, peste 1200 de candidați pe cele 80 de locuri, iar una dintre probe, lucrarea scrisă la gramatică, se anunţa foarte dificilă. Atunci Tata l-a rugat pe prietenul său Alexandru Rosetti să mă primească la o consultaţie pentru a vedea ce-i ştie fiul. Îmi aduc aminte cum, însoţit de profesorul Cezar Neacşu, mentorul meu din acea perioadă, am sunat cu sfială la uşa casei de pe strada Dionisie Lupu din Bucureşti, la nr. 56, unde locuia lingvistul.
Carte de vizită a lui Alexandru Rosetti, 30 aprilie 1939. Arhiva personală
Savantul ne-a deschis şi ne-a invitat cu multă amabilitate în biroul său. Până să ajungem acolo, am trecut prin câteva camere, fără mobilă, dar ai căror pereţi erau „tapisaţi” de sus şi până jos numai cu volume legate în piele – mii şi mii de cărţi. Nu mai văzusem niciodată aşa ceva! Mai târziu, am aflat că Alexandru Rosetti fusese editor și director al Fundației pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, unde publicase cărți fundamentale, printre care și monumentala „Istorie a literaturii române de la origini până în prezent”(1941) a lui G. Călinescu, Biblia mea în anii de liceu și studenție.
Imediat ce ne-am așezat în biroul său din str. Dionisie Lupu, Alexandru Rosetti mi-a pus câteva întrebări de gramatică, la care am răspuns copleşit de emoţie, pentru că ştiam prea-bine că-l am în faţă pe cel mai mare lingvist şi filolog român. Apoi acesta a luat legătura telefonic, în fața mea, cu Aurel Nicolescu, lector universitar, conducător ştiinţific la Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice din Bucureşti. Mi-a spus că mă îndrumă spre o persoană de maximă competenţă, care poate să mă testeze mai în amănunt la gramatică, pentru a-mi risipi temerile în legătură cu examenul. M-am bucurat, căci pe cărțile lui Aurel Nicolescu învățasem temeinic pentru examenul de admitere la facultate.
- Scrisori ale lui Alexandru Rosetti către Mihai Moșandrei
Într-una dintre scrisorile trimise către Mihai Moșandrei, expediată din București pe 6 noiembrie 1935, purtând ca antet Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, Alexandru Rosetti – director al Fundației – îi scrie poetului:
Iubite domnule Moșandrei,
Versurile D-tale și-ar găsi locul în colecția Fundației – dar când? (sunt prea încărcat cu această delicată marfă!). Oricât, le vom face loc în timp util.
Al D-tale devotat, A. Rosetti
Cât de mult te invidiez de a trăi în singurătate!
Se vede că Mihai Moșandrei, care pe atunci avea 40 de ani, era nerăbdător să-și vadă cât mai curând publicate versurile într-un volum, de vreme ce, pe 13 ianuarie 1936, Alexandru Rosetti îi scrie din nou de la București o epistolă de răspuns, având același antet:
Iubite domnule Moşandrei,
Mă întristează gândurile D-tale pesimiste: război, apariţia volumului de versuri o dată cu manualele şcolare…!
Minulescu şi Boureanu aşteaptă de mai bine de un an; Carianopol cam de tot atâta vreme. Fundaţia noastră nu este – din nenorocire – o întreprindere comercială, ci o instituţie cu budget şi program fix.
Dacă budgetul nu-mi va fi amputat (?), s-ar putea să încerc o ieşire pe teren a D-tale în primăvară, dar nu cred (numărul de pagini „ne faitrien à l’affaire“!).
Fireşte că volumul a fost de mult cetit şi apreciat!
Al D-tale devotat, A. Rosetti
Versurile lui Mihai Moșandrei, la care face aici referire Alexandru Rosetti, grupate sub titlul „Singurătăți”, au fost tipărite, în 1936, într-un volum din colecția „Scriitori români contemporani”, apărut la editura Fundației pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, condusă de Alexandru Rosetti.
Scrisoare a lui Alexandru Rosetti, cu antetul Vilei „Sandu” din Câmpulung, 24 febr. 1940. Arhiva personală
Mi-am dorit să citesc și să am în biblioteca proprie volumul „Singurătăți” atunci când Moșandrei mi-a dăruit scrisorile prietenului său Alexandru Rosetti, dar cum poetul nu mai avea decât un singur exemplar, am alergat prin anticariatele din București. Am găsit cartea și pe ea Moșandrei mi-a scris o emoționantă dedicație:
„Scriitorului și profesorului Adrian Săvoiu, moștenitorul și îngrijitorul operelor mele literare și prezentelor Singurătăți, care acum, în biblioteca dânsului, au încetat – spre bucuria mea – de a mai fi singure. Cu o îmbrățișare paternă, Mihai Moșandrei, 12 aprilie 1989, Câmpulung Muscel.”
Alte scurte mesaje schimbate între cei doi prieteni denotă că, mai întotdeauna când se afla la Câmpulung, Alexandru Rosetti căuta tovărășia lui Mihai Moșandrei. Iată, de pildă, cel în care îi scria, la 30 aprilie 1939, pe o carte de vizită ce poartă adresa din București a filologului – str. Dionisie Lupu, nr. 56:
Iubite domnule Moșandrei,
Cu toată vremea nesigură, am plănuit pentru azi după masa o plimbare la Cetățuia. Mi-ai face mare plăcere întovărășindu-mă (sunt singur). Dacă ești liber aș trece să te iau de acasă (mergem cu mașina) la ora 3.
Cu cele mai bune salutări,
Al D-tale A. Rosetti.
În fine, într-o altă scrisoare, datată 24 februarie 1940, pe care e imprimat frumosul antet al Vilei „Sandu” din Câmpulung, Alexandru Rosetti își exprimă aceeași dorință de fi împreună cu poetul:
Dragă domnule Moșandrei,
Suntem aici și te așteptăm cu plăcere ca să facem o plimbare la Șubești, la ora 4 și jumătate.
Al D-tale devotat,
A. Rosetti
Notă: Scrisori din arhiva personală.