Comunitatea religioasă a Muscelului a fost cuprinsă de tristeţe, săptămâna trecută, la auzul veştii plecării spre eternitate a preotului Emilian Stănescu, a cărui activitate a fost, mulţi ani, legată de locurile natale. A fost preot la Mănăstirea „Negru Vodă” şi Biserica Schei şi protopop de Muscel, înainte de a accepta misiunea de consilier patriarhal, ca să punctăm câteva dintre funcţiile deţinute în decursul carierei sale în slujba Bisericii şi a oamenilor. Părintele Emil Stănescu, aşa cum îl ştiu câmpulungenii şi muscelenii, s-a stins din viaţă pe 16 octombrie 2024, la vârsta de 72 de ani. A fost condus pe ultimul drum pe 19 octombrie 2024, fiind înmormântat la Biserica Vatra Satului din comuna Berevoeşti.
În ziua despărţirii de preotul cu origini muscelene, însuşi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, a transmis un mesaj de condoleanţe, în al cărui conţinut sunt punctate etapele îndelungatei activităţi misionare a lui Emilian Stănescu.
„Părintele Emilian Stănescu rămâne în memoria tuturor celor care l-au cunoscut ca un slujitor harnic al Sfântului Altar, un părinte duhovnicesc, blând şi înţelept pentru păstoriţii săi.”, a transmis Preafericirea Sa.
Părintele Emilian Stănescu (1952-2024)
Preot de parohie şi consilier patriarhal
Cu adâncă întristare, dar cu nădejdea învierii şi a vieţii veşnice, am aflat despre trecerea la cele veşnice a Părintelui Emilian Stănescu în dimineața zilei de miercuri, 16 octombrie 2024. După o activitate pastoral-misionară bogată, de aproape cinci decenii, dintre care opt ani în funcţia de consilier patriarhal, Părintele Emilian şi-a încheiat viaţa pământească, având nădejdea învierii şi a vieţii veşnice.
Născut la 12 ianuarie 1952, în comuna Berevoeşti, judeţul Argeş, în familia binecredincioşilor Ion şi Stela, tânărul Emilian a crescut într-un mediu care i-a cultivat dragostea faţă de Dumnezeu şi aproapele. Această chemare timpurie către cele sfinte l-a condus pe calea preoţiei, urmând studiile la Seminarul Teologic din Bucureşti (1968-1973) şi apoi la Institutul Teologic de grad universitar din Bucureşti (1973-1977).
Viaţa Părintelui Emilian Stănescu a fost binecuvântată şi prin familia sa, alături de preoteasa Doiniţa şi cei doi fii, Ion Adrian şi Nicolae Alexandru. Prin dragostea şi devotamentul arătat familiei sale, a oferit un model de echilibru între slujirea preoţească şi viaţa de familie, amintind că: „Dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?” (1 Timotei 3, 5).
Chemarea la slujirea preoţească s-a concretizat în octombrie 1975, când tânărul Emilian a fost hirotonit diacon şi apoi preot de către Înaltpreasfinţitul Victorin Ursache, Arhiepiscopul românilor din SUA şi Canada. Acest moment a marcat începutul unei vieţi dedicate în întregime slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor, împlinind îndemnul Mântuitorului: „Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).
Părintele Emilian Stănescu şi-a început activitatea pastorală la Parohia Bughea de Jos, continuând apoi să slujească cu dăruire în parohiile Negru Vodă, Schei şi Dorobanţi. În fiecare dintre aceste comunități, a lăsat urme adânci ale prezenţei sale, nu doar prin lucrările edilitare şi de restaurare pe care le-a coordonat, ci mai ales prin grija pastorală şi dragostea pe care le-a arătat credincioşilor.
La Parohia Negru Vodă, pe lângă ample lucrări de consolidare și restaurare, Părintele Emilian a organizat primul depozit de carte veche românească, arătând astfel preocuparea sa pentru păstrarea și transmiterea tezaurului spiritual şi cultural al Bisericii.
În timpul slujirii sale la Parohia Dorobanţi din Bucureşti, unde a activat timp de 23 de ani, Părintele Emilian s-a remarcat ca un duhovnic înţelept şi iubitor, îndrumând cu blândeţe şi răbdare pe calea mântuirii pe toţi cei care i-au cerut sfatul.
Pe lângă activitatea pastorală, Părintele Emilian a ocupat diverse funcţii în administraţia bisericească, precum acelea de secretar de Protoierie şi apoi protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Muscel, culminând cu aceea de consilier patriarhal (1999-2008). În toate aceste activităţi, a dat dovadă de înţelepciune, devotament şi spirit de slujire, fiind un exemplu viu al cuvintelor Sfântului Apostol Pavel: „Slujbele sunt felurite, dar acelaşi Domn. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, Care lucrează toate în toţi” (1 Corinteni 12, 5-6).
Părintele Emilian Stănescu rămâne în memoria tuturor celor care l-au cunoscut ca un slujitor harnic al Sfântului Altar, un părinte duhovnicesc, blând şi înţelept pentru păstoriţii săi.
În aceste momente de dureroasă despărţire, ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Biruitorul morţii, să odihnească sufletul vrednicului Său slujitor, Preotul Emilian, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părinteşti binecuvântări şi condoleanţe pentru familia îndoliată.”
Sursa foto: Ziarul Lumina