Semafoarele montate pe Drumul Naţional 73 de constructorul, care pare că nu mai lucrează nimic în zona de la intrarea în Câmpulung, reprezintă o sursă de venit pentru ţigănuşii ţâşniţi din curţi lângă portierele cu geamuri coborâte, de unde ştiu că nu pleacă cu mâna goală. Practic, cerşetoria este încurajată de şoferi şi pasageri, care le aruncă mărunţişul incomod în portofel. Este şi un fel de a-i alunga de lângă maşini, sătui de smiorcăiala ţâncilor, pe care şantierul de pe DN 73 i-a învăţat cât de uşor se fac banii. Semnele de circulaţie restricţionează traficul pe un tronson redus, fără a-i supune pe şoferi la aşteptări grele. Aşa cum se întâmplă la Lăzăreşti, de pildă, unde maşina de pompieri a fost obligată să stea în coloană, din cauza distanţei prea mari, pe care risca să se întâlnească cu alt autovehicul din faţă şi a lipsei unei rezerve pe care unul dintre cei doi să se retragă. În cazul de la „Complex”, distanţa cu „probleme” este mică, circa 100 de metri, şi ar fi fost impusă de o lucrare de reabilitare a unui podeţ peste un pârâiaş venit de pe dealul Godeniului, care se varsă în Râul Târgului.
Săptămâna trecută, s-au produs şi câteva întâmplări hilare din cauza semafoarelor din „buza” Câmpulungului, întrucât cel destinat avertizării şoferilor care veneau dinspre Schitu Goleşti către oraş nu funcţiona. Însă indicatorul montat pe acesta, care le dă prioritate de circulaţie în faţa celor care se deplasează din sensul opus, îi făcea pe şoferi să intre cu curaj pe banda de mers către Câmpulung. La mijlocul distanţei se intersectau cu colegii veniţi din direcţia opusă, întrucât semaforul lor funcţiona. Ce tămbălău s-a încins între cei blocaţi între semafoare, unii „intraţi” cu permisiunea verdelui, alţii, a indicatorului care le acorda prioritate.
Lucrarea fiind în desfăşurare, deşi, practic, nu se prea desfăşoară nicio echipă şi niciun utilaj pe teren, semafoarele nu pot fi ridicate, spre bucuria muzgorilor care „atacă” încrezătoare filantropii de la volan. Ca să se scutească de refrenele jelite ale întreprinzătorilor de-o şchioapă, ocupanţii autoturismelor îşi plătesc liniştea cu moneda cerută de încasatorii „taxei”. Picii sunt dotaţi cu logistica necesară colectei formate din fise de 50 de bani: cutii de perniţe de gumă de mestecat, ceva mai încăpătoare decât cele de medicamente, fiindcă ziua de lucru este lungă şi recipientele se umplu repede. Iar drumurile repetate de la „job” acasă, pentru golirea cutiei, înseamnă plătitori rataţi şi bani pierduţi. Concurenţa este mare în ţigănie şi, din acest motiv, orice pradă e preţioasă pentru cetele de cerşetori ai căror părinţi, în mod sigur, ştiu cu ce se ocupă progeniturile.