O carte de 5×4 cm, aflată de mulţi ani în patrimoniul Bibliotecii „Ion Barbu” din Câmpulung, este atracţia copiilor în săptămânile de „Şcoală altfel”. Cărticica de dimensiunea podului palmei este plimbată din mână în mână, este fotografiată şi postată online de şcolarii care simt potenţialul subiectului de a atrage vizualizări şi aprecieri. O vizualizează ei înşişi – real, nu virtual -, căci mărimea neobişnuită le deschide apetitul pentru lectură. „Nunta Zamfirei şi alte poezii” ale lui George Coşbuc, apărută într-o ediţie liliput, a fost tipărită la tipografia Editurii Cermi Iaşi, în anul 1999. Pentru cuprinsul cărţii s-a folosit o hârtie de culoare galbenă, potrivită cu maroniul coperţilor inscripţionate cu un text peste care parcă a fost suflată o pulbere aurie. Este o bijuterie, pentru răsfoirea căreia îţi trebuie degete delicate, pentru a da pagină cu pagină, fără a-i altera hârtia fragilă. Au trecut multe sesiuni de „Şcoala altfel” peste ea, iar copiii, odată intraţi în Bibliotecă, parcă nu mai au ochi pentru altceva, în momentul în care, inspirată, directoarea Anca Şendroiu le arată această lucrare delicată, pe care toată lumea vrea s-o atingă.
- S-a dus vremea cititului de plăcere! Editurile caută să-i tenteze pe copii cu format atractiv şi multă ilustraţie
Pe lângă degeţele de copil, îţi trebuie o vedere sănătoasă ca să lecturezi alegerile în materie de poezie ale editurii: „Nunta Zamfirei”, „Noapte de vară”, „Moartea lui Fulger”, „Păstoriţa”, „Pe Bistriţa”, „Cântec”, „Un cântec barbar”. Cartea cuprinde 65 de pagini, cu tot cu filele „albe”, de la început şi sfârşit, este deschisă de fotografia poetului, are cuprins, are paginile numerotate, are desene ornamentale în susul şi josul fiecărei pagini. Şi are şi semn de carte!
Pentru a înviora atmosfera dialogului prietenesc cu Anca Şendroiu, aceasta ne-a propus prezentarea ei prin comparaţie cu volumul aflat la polul opus ca mărime. Este o lucrare componentă a seriei dedicate caietelor lui Mihai Eminescu, apărută în condiţii grafice excepţionale. Cea mai mică carte din Biblioteca Municipală „Ion Barbu”, aşezată lângă cea mai mare! Aşa sunt cuceriţi şi copiii, care nu mai citesc, aşa cum citeam noi, pe vremuri, stocul de cărţi obligatorii pe perioada vacanţelor, plus ce ni se cerea în timpul şcolii.
Este o realitate tristă a zilelor noastre: elevii nu mai citesc. Totuşi, după cum a remarcat directoarea Bibliotecii, atunci când editurile scot pe piaţă cărţi atractive, vizual vorbind, cei mici mai pun mâna pe o carte, o frunzăresc şi mai şi citesc. Strategia de a atrage cititori capricioşi, din rândul celor mici, presupune format diferit de cel clasic şi multă ilustraţie. Vă amintiţi cum erau cărţile din vremea noastră? Îngălbenite, aspre şi lipsite de poze. Dar cititul era o bucurie. Conta conţinutul, nu coperta, nu mărimea, nu existenţa imaginilor.
Copiii de astăzi au alte gusturi în materie de preocupări. De aceea editurile, după cum a constatat de ceva timp şi Anca Şendroiu, încearcă să-i tenteze pe copii cu ineditul propunerilor în materie de cărţi, tot ca să-i facă să se simtă atraşi de a frunzări publicaţiile momentului.
- Cartea cea mai mică le este prezentată copiilor prin comparaţie cu cel mai mare volum deţinut de Bibliotecă
Directoarea Anca Şendroiu apelează la „artificiul” descris mai înainte: cartea cea mai mică, pusă lângă cea mai mare. Efectul este asigurat. Copiii vor să atingă volumul minuscul, să-l răsfoiască şi chiar să citească din el. „A fost punctul de atracţie pentru copii în programul „Şcoala altfel”, mai ales în momentul în care am comparat-o cu altă carte. Deşi cheia succesului este conţinutul cărţii, de multe ori, formatul şi coperta conduc către acelaşi scop. În momentul în care au început activităţile din „Şcoala altfel”, am spus că trebuie să-i atragem cumva pe copii, pentru care să expunem diferite cărţi cu ilustraţii frumoase şi formate diferite.”, spunea Anca Şendroiu directorul Bibliotecii Municipale „Ion Barbu”.
Este singurul exemplar pe care îl deţine Biblioteca în patrimoniul său şi, la cât este de solicitat de cei mici, încă arată bine. Vă daţi seama ce senzaţie stârneşte acest volum în miniatură, pe care copiii chiar îl citesc în momentul în care a ajuns în mâna lor. De-ar fi şi manualele şcolare realizate în acelaşi format… Sau cărţile care pentru părinţii actualilor elevi constituiau „lectură obligatorie”.
Din cauza mărimii, cei de la Bibliotecă sunt foarte atenţi unde o ţin la păstrare, ca să nu se rătăcească între miile de volume ale instituţiei de cultură. Anca Şendroiu este încântată să-i primească pe copii în săptămânile fără ore, de „Şcoală altfel”, pentru că vin pregătiţi cu multe nelămuriri. „Chiar mi-au pus întrebări multe. Care este prima carte din bibliotecă? În ce an a apărut? Care este cea mai mică? Cea mai mare? Cum împrumutaţi cărţile? Care este modul în care aranjaţi cărţile? Mă bucur când ei vin aici, pun întrebări şi vor să descopere care sunt cărţile noi. Foarte interesant!”, ne-a povestit încântată Anca Şendroiu.
Cartea cea mai mică existentă în lume, după informaţiile directoarei Bibliotecii, este „Flori de sezon”. Are 22 de pagini şi lăţimea de 0,75 mm. La această dimensiune, este lesne de înţeles că nu poate fi citită cu ochiul liber. Cărticica aflată în patrimoniul instituţiei de cultură câmpulungeană nu este cea mai mică lucrare publicată în România. Sunt şi mai mici de atât, în colecţii particulare, chiar şi în Câmpulung. Cel mai mic volum din România măsoară 3×3 mm şi se află într-o colecţie privată deţinută de Dumitru Grumăzescu, din Iaşi. „Luceafărul” în miniatură este considerată cea mai mică lucrare din România şi din Europa, putând fi manevrată doar cu o pensetă. Iar lecturarea ei nu este posibilă în lipsa unei lupe. Pe fiecare dintre cele 16 pagini sunt redate câte şase strofe din poemul lui Mihai Eminescu.
Magda BĂNCESCU