Planurile Primăriei şi ADP-ului de a înlocui indicatoarele cu denumirile străzilor au generat frământări, mai în glumă, mai în serios, în rândul câmpulungenilor care locuiesc pe artere cu nume ambigue. V-am relatat, de curând, istorioara străzii Negulici, pe care locuieşte dintotdeauna profesoara Cristina Nicula care, de fiecare dată când povesteşte despre „zona de domiciliu”, se amuză pe seama culturii generale firave a slujbaşilor statului. Cele două capete ale străzii Negulici au nume diferite, în funcţie de prenumele care i-a sunat mai cunoscut celui care a decis titulatura unui crâmpei de acces cu o mână de case. În capătul dintre Mănăstirea „Negru Vodă”, citim pe plăcuţa stradală „Str. I. Negulici”, iar în capătul care iese în strada Petre Ţuţea – altă insultă săvârşită de urbaniştii Primăriei – scrie „Str. Gh. Negulici”. Astfel, două personalităţi descendente ale marii familii de intelectuali câmpulungeni, care au trăit în perioade diferite, la câteva generaţii distanţă una de cealaltă, şi au activat în domenii diferite, au împrumutat numele unei străduţe pe care o străbaţi din trei paşi.
- Într-un capăt Ion, în celălalt Gheorghe
Din istoria stufoasă a familiei Negulici care a produs zeci de personalităţi într-o multitudine de domenii, autorităţile Câmpulungului au „extras” două pentru a intitula, în onoarea lor, un braţ de stradă, care dă într-un alt braţ de stradă: cel care trece prin spatele Mănăstirii „Negru Vodă” şi al Colegiului „Dinicu Golescu”. Este vorba despre strada Petre Ţuţea, pe care un deştept din Primărie a numit-o după colosalul filosof al României, în ciuda populării sale de către clanul din „fauna” interlopă a Câmpulungului, înşirat în câteva case cu aspect strident, după gustul ocupanţilor.
Să revenim la strada Negulici. Nu este exclus ca autorul care a comis fapta denumirii ei după două personalităţi să fi crezut că Ion şi Gheorghe sunt unul şi acelaşi, adică pictorul. Nu. Ion Negulici, pictorul, este fiul celui cu care a început neamul Negulicilor, Dumitrache Negulici, zis Popa Oaie, de la Biserica Şubeşti. Ion Negulici a trăit între 1812-1851 şi a murit la 39 de ani, fără urmaşi. Ion a avut trei fraţi, dintre care nu-l vom menţiona decât pe Dumitru Negulici, bunicul lui Gheorghe, cel devenit prefect. Gheorghe Negulici a trăit între 1854-1914. Iată, deci, diferenţa de ani şi de generaţie între Ion şi Gheorghe, cei care au inspirat numele bretelei de câteva sute de metri.
- „Nu îmi închipui că ar putea fi ruptă în două: trei case pe strada Gheorghe Negulici şi două case pe strada Pictor Ion Negulici”
La începuturile sale, străduţa s-a chemat Pârgarilor, însă numărul mare de oameni de valoare născuţi în familia Negulici a impus redenumirea ei. Probabil că intenţia a fost de a-l onora pe pictorul Ion Negulici, fiind prima personalitate cu notorietate naţională, provenită din primul Negulici, cel care deschide neamul. Însă un nepriceput s-a găsit să-l introducă în „scenă” şi pe prefectul Gheorghe Negulici, al cărui bunic a fost fratele pictorului, după cum punctam mai înainte.
Aflând despre programul Primăriei de înlocuire a indicatoarelor cu numele străzilor, profesoara Cristina Nicula, descendentă a familiei Negulici, care locuieşte în imobilul în care s-a născut pictorul Ion Negulici, are o nedumerire. De fapt, mai multe. Ce va scrie pe indicator? Va fi unul? Vor fi două? Sau se renunţă la ambii Negulici, ca să fie eliminată dilema?
„Citind despre înlocuirea indicatoarelor stradale, mă întrebăm: Cum se va proceda cu bicefala mea stradă: Gheorghe Negulici sau Pictor Ion Negulici? A lasă două indicatoare (cum este acum) şi schimbându-le cu alte două, ce cheltuială ar fi! A păstra ceea ce se află acum în nomenclatorul străzilor ar fi posibil? Dar apoi ce facem? Schimbă Serviciul Evidenţa Populaţiei toate cărţile de identitate? Ar fi prea mult pentru o străduţă. Nu îmi închipui că ar putea fi ruptă în două: trei case pe strada Gheorghe Negulici şi două case pe strada Pictor Ion Negulici. Dacă am lăsa-o simplu, „strada Negulici”, tot nu ar fi bine. Nu putem şterge identitatea celor care au fost marcanţi în vremurile vechi. Sau ne întoarcem la vechea denumire, strada Pârgarilor?”, sunt nelămuririle îndreptăţite ale profesoarei Cristina Nicula care, deşi se amuză pe seama aiurelii întreţinute de neştiinţa unora de la Primărie, are o amărăciune în suflet legată de confundarea înaintaşilor săi.
Poate în 2023, când se va schimba o treime dintre indicatoare, se repară şi această eroare existentă de prea mult timp, care denotă necunoaşterea istoriei locale de cei implicaţi în trecut în denumirea arterelor câmpulungene.
Magda BĂNCESCU
