„Nu ştiu ce-i cu nebunia asta de a sparge toboganele!”, spunea revoltată primăriţa că n-a scăpat de nervii golănimii nici locul de joacă din Parcul „Kretzulescu”. Părculeţul n-a apucat să îmbătrânească, fiind realizat pe finalul mandatului lui Liviu Ţâroiu. Şi aici, cel mai probabil, aceiaşi derbedei care au pus gând rău glicinei şi-au descărcat furia pe aparatele de joacă. ADP le-a reparat, dar mare minune să nu păţească la fel şi restul! Nimic nu are viaţă lungă din cauza tinerilor care, beţi sau drogaţi, rup, sparg, devastează bunurile publice. Bunurile câmpulungenilor, căci Primăria le face pentru noi, din banii noştri.
Este cameră de supraveghere montată pe un stâlp din colţul patinoarului, îndreptată spre locul de joacă al copiilor. Şi, cu toate acestea, nimeni nu este sancţionat. Iar muncitorii de la ADP pierd timpul reparând, în loc să se ocupe de ceea ce reclamă lumea legat de curăţenie, gropi, trotuare, tăierea buruienilor şi ce-i mai nemulţumeşte pe oameni. „În spate la „Iepuraşul”, într-o zi l-a montat şi, a doua zi de dimineaţă, la ora opt, era spart, cu gaură în el. Un metru pătrat!”, spuneau Elena Lasconi şi Bogdan Pătru despre proporţiile distrugerilor petrecute oriunde, fie centru, fie cartiere.
Când a pătruns în locul de joacă, am simţit sub tălpi un pietriş deranjant, care îţi intră în încălţămintea decupată. Primăriţa a precizat că trebuie să fie montat tartan, după modelul parcului din Vişoi, de la Biserica de Lemn, unde copiii au la dispoziţie o suprafaţă de joc incomparabil mai prietenoasă. Locul de joacă din „Kretzulescu” a fost făcut cam ca la ţară, din acest punct de vedere, întrucât copiii, părinţii şi bunicii se afundă într-un nisip cu pietriş grosolan, care îngreunează mersul. Plus că te alegi cu galoşii plini de pietricele.
„Aici mai avem loc şi de alte echipamente.”, spunea Bogdan Pătru, descumpănit dacă să mai propună sau nu să se mai cumpere şi alte aparate de joacă. Dacă obiecte cu trei ani pe etichetă, durata de viaţă, n-au rezistat nici două zile! „Mi se rupe sufletul când văd că se întâmplă asta! Dacă noi pentru copiii noştri nu putem să facem ceva ca lumea…”, spunea Elena Lasconi. Ca lumea n-a fost făcut acest părculeţ modest din „Kretzulescu”, trântit în soare, în care nici un părinte n-ar risca să-şi aducă copilul vara, pe caniculă, ca să-l expună unei insolaţii.