Un tânăr aşezat de curând la casa lui a fost „îmbrobodit” de socrii, înainte de nuntă, că, dacă o va lua pe odrasla lor de soţie, îi vor da zestre consistentă. Deşi îi era alta dragă, bărbatul a acceptat să-şi pună pirostriile, gândindu-se că va avea o viaţă lipsită de griji. Venit la oraş dintr-un sătuc îndepărtat, mirele a trudit din greu să-şi cumpere o casă. Şi, cum omul era cam lacom, s-a gândit că acoperişul de deasupra capului nu-i e suficient, iar zestrea de la socrii îi va completa averea, la care visa de mult şi cu care intenţiona să se laude la neamurile de la „Cucuieţii din Deal”. După nuntă, părinţii fetei s-au cam făcut că uită de promisiune şi au amânat la infinit momentul predării mult râvnitei agoniseli. Aşa că omul s-a ales cu ce-a meritat, o „comoară” de femeie, scăpătată ca şi el. Ba, mai mult, după ce că tânăra n-avea serviciu şi n-aducea niciun ban în casă, bărbatul a fost nevoit să achite şi ceva datorii ale babacilor nevestei. Din puţinul pe care-l avea, a început să vândă din lucrurile din casă. A începutul cu combina frigorifică şi a continuat cu DVD-ul, unul dintre televizoare, başca nişte nimicul, ca iubiţii socrii să nu ajungă pe drumuri. Cum bănuţii strânşi nu au fost suficienţi ca să „cumpere” niţică răbdare de la creditori, ginerică al nostru s-a trezit, într-o bună zi, cu părinţii femeii la uşă şi, aşa, s-am „însurat” cu tot neamul nevestei.