Mâine expiră al treilea termen la care stropii de şampanie trebuiau să răcorească granitul urâţel, montat în valuri, în jurul Primăriei, în cadrul penultimului act al tragediei de sute de miliarde prăpădite, „Kretzulescu” şi extensiile sale centrale: Piaţa, Bulevardul şi Grădina Publică. Chiar neretuşată, rămâne un succes, în comparaţie cu caznele mânuţei de meşteri care moşmondesc sub ferestrele lui Ţâroiu, investiţia care s-a dorit a fi continuarea „reabilitării urbane”, cu tronsonul Bărăţie – „Dinicu Golescu”, plus Piaţa şi Piaţeta Jurământului. Şi acolo sunt destule erori produse din cauza leneşilor din Primărie, care n-au insistat pentru remedierea lor, mulţumiţi că firma piteşteană a încheiat cu trei-patru luni mai devreme. Ce-i drept, ca timp de execuţie, General Trust s-a mişcat exemplar, dar rezultatul nu impresionează la fel de tare precum durata lucrării. N-a fost numai executantul responsabil de ce-a ieşit la final, ci şi Primăria, care a acceptat un proiect făcut pe genunchi, care a eliminat intervenţii esenţiale, precum înlocuirea reţelelor de utilităţi şi folosirea unor materiale de calitate, în locul pavelelor din beton. Dar ţinând cont de calitatea umană a multora dintre beneficiari, din categoria „vitelor încălţate”, poate că n-a fost chiar neinspirată decizia de a face economii pe seama aspectului împrospătat al oraşului, de care avem parte la intervale de ordinul zecilor de ani.
Revenind la „rămăşiţa” din „Kretzulescu”, un proiect atins de blestemul constructorilor „împiedicaţi”, amenajarea, căci asta se întâmplă în Piaţa Primăriei, nefiind vorba despre o reabilitare, care înseamnă mult mai mult, trebuia să se încheie pe 17 ianuarie 2019, termen prelungit, pe fondul nerespectării datei iniţiale, până la 30 iunie 2019, cu un adaos de o lună, câştigat cu o dispensă de la Meteorologie, ca dovadă a ploilor care au ţinut pe loc lucrarea mai bine de 30 de zile. Deşi, după cum foarte bine aţi remarcat, au fost atâtea zile însorite în care n-a existat nici ţipenie de muncitor pe şantierul lălăit, pe care noi nu-l vedem încheiat în acest an. Dacă executanţii au fost copleşiţi de un pavaj şi o fântână arteziană, ne întrebăm cât le va lua să amenajeze Bulevardul „Pardon”. Aleea pietonală, plus străzile Negru Vodă şi Republicii. Un mandat de primar?
Chiar ne gândeam la şedinţa de Consiliu, de joia trecută, consumată cu mai puţin de o săptămână înainte de gătarea celui de-al treilea termen, dacă întreabă vreunul dintre aleşi dacă ţinuta este obligatorie la ceremonia de inaugurare, ştiind că lui Liviu Ţâroiu îi place caterinca. Asta pentru că mai are un an până la alegeri şi îşi permite încă poante pe seama unor lucrări care însumate, Piaţa Primăriei + Bulevardul „Pardon”, ajung la 150 de miliarde de lei vechi! Bani din bugetul local, plătiţi unei familii de constructori, aşteptaţi de o grămadă de primari, ca să le facă drumurile (zeci de drumuri) sau reţelele de utilităţi.
Într-o discuţie neoficială cu Liviu Ţâroiu, purtată pe teren, pe când supraveghea noul şi definitivul amplasament al Zilelor Municipiului – ca să nu păteze granitul cu friteuzele, cum grijuliu s-a exprimat -, acesta a dat-o pe glume când l-am întrebat când se încheie lucrarea în Piaţa Primăriei. Nu de alta, dar ne mai întreabă şi pe noi „prăfuiţii” din blocurile centrale, disperaţi de ciocănit şi aer îmbâcsit. „Mâine-poimâine”, zice primarul, care ar fi dat Economicului o comandă de penalităţi aplicate firmelor Group Concif şi Ratelen Construct. Asta ca să ne arate că poate fi şi serios atunci când are de-a face cu neserioşi, cărora le-a acceptat răgazul de o lună, deşi ştia că le este imposibil să-l respecte, de vreme ce lucrarea a rămas „înţepenită” în jurul Primăriei. În condiţiile în care amenajarea se întinde, în proiect, dincolo de Muzeu. Or de la „rechini”, până la „Iepuraşul” e ca de la Câmpulung, până la Piteşti, la ritmul bătrânesc în care se mişcă muncitorii a două societăţi!
„O să-l penalizez, conform contractului.”, este sancţiunea anunţată, repetăm, neoficial, de Liviu Ţâroiu, în privinţa căruia rămâne de văzut dacă şi-o menţine şi public. Şi dacă chiar o va pune în aplicare. Deocamdată, deşi au trecut trei luni de când zace pe biroul primarului solicitarea constructorilor de aşezare a costurilor proiectului conform salariului minim plătit pe şantiere, creşterea valorii investiţiei cu cheltuiala salarială impusă de lege n-a ajuns încă în Consiliu, pentru a o aproba. Dar tare ne-am dori să vedem cum arată penalităţile lui Ţâroiu pe lângă costurile suplimentare solicitate de firmele care demontează teoria de acum câţiva ani a şefului Executivului, încrezător că nu va lua ţeapa lui Andrei dacă va lucra cu întreprinzători locali, pe fiecare zonă a proiectului centrului istoric şi Complexului „Kretzulescu”. Când colo, a făcut la fel. Acelaşi executant a prins la licitaţie ambele contracte, pentru cele mai reprezentative zone ale centrului istoric, mai importante decât parcurile nenorocite de ţeparul de la Alba Iulia.
Şi ne-a explicat de ce le-a prins pe amândouă acelaşi constructor autoritatea contractantă Liviu Ţâroiu, care, în perioada de interimat la Primărie, voia diversitate de SRL-uri pe şantierele sale. Ce spune el sună pertinent, în teorie. Că nu putea bloca participarea la licitaţie a unui ofertant, chiar dacă ştia că este îngropat în zeci de contracte. Numai la finalul lucrării, autoritatea contractantă putea raporta la SICAP că patronul în cauză n-a respectat obligaţiile contractuale legate de termene, calitate ş.a.m.d. O fi cum zice primarul, dar, în realitate, suntem convinşi că altele sunt dedesubturile. Pe care le recunoaşte şi el, dar îi face răspunzători pe „băieţii mei”. Adică băieţii lui care nu şi-ar fi făcut treaba, dar mai multe n-a vrut să dezvăluie, decât că le-a aflat jocul. Păi, el, ditamai primarul, atât de moale e, încât să hotărască „băieţii lui” în mâine cui ajung contracte atât de grele?! Căci altele mai grele decât acestea nu ne amintim să fi avut municipiul în trecutul recent. Această treabă nefăcută de băieţii lui se pare că are legătură cu „omisiunea” de a invita la licitaţie firme de care primarul a fost mulţumit, precum General Trust.
Dacă sfârşitul lucrării în Piaţa Primăriei este impulsionat cu rugăciuni – către Cel de Sus, să nu mai plouă, şi către executant, să sporească efectivele şi ritmul de muncă -, povestea Bulevardului „Pardon” este posibil să capete o altă întorsătură. Primarul mărturisea că este în cumpănă dacă să menţină sau să anuleze licitaţia. Sigur va fi anulată, susţine şeful Executivului, dacă lucrarea nu începe şi nu prinde contur în teren în 2019. Debutul, oricum, s-a produs cu stângul, în sensul că proiectul prezentat de adjudecatarul licitaţiei a fost respins, din cauza erorilor conţinute. Acestea fiind variantele pentru bulevard, aşteptăm să vedem ce alege Liviu Ţâroiu: joacă tare sau stă – vorba lui, nu a noastră – din nou capră în faţa constructorilor.