Capitolul II
3.Autoritatea Scripturii – temeiul relaţiilor în căminul credinţei (Deuteronom 11.18-25)
Apoi, „când te vei culca şi când te vei scula”; ce frumos ca înainte de culcare să avem din nou în faţă un cuvânt din partea lui Dumnezeu! Această lumină a Cuvântului poate aduce într-un chip autentic un somn liniştit şi pentru părinţi şi pentru copii, poate aduce vise frumoase, pentru că „visele se nasc din mulţimea gândurilor”. Ce bine ar fi ca mintea noastră să se umple cu mulţimea gândurilor din Scriptură. Ce vise frumoase, ce somn liniştit vom avea atunci când vom fi eliberaţi de povara grijii de mâine şi ne vom lăsa protejaţi de un cuvânt frumos la culcare!
„Când te vei scula”, să începi cu Cuvântul lui Dumnezeu; ziua poate părea plină de nori, poate părea grea şi încurcată, dar Cuvântul o poate face luminoasă. Cuvântul lui Dumnezeu deschide o perspectivă, El dă o făgăduinţă, aducându-L aproape pe Dumnezeu în asemenea împrejurări.
Ce frumos străluceşte dialogul dintre Avraam şi Isaac! Ei se aflau în călătorie şi Isaac îl întreba pe tatăl său: „iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot?” Geneza 22:7. Cuvântul nu ni-l înfăţişează niciodată pe Avraam învăţându-l pe Isaac, dar, probabil, mergând ici şi acolo, şi ridicând peste tot câte un altar, Isaac şi-a însuşit principiile de credinţă şi a văzut că de astă dată lipsea ceva. Lucrul acesta a provocat un subiect de discuţie care a înălţat spre cer privirile tatălui îndurerat şi copleşit de gânduri negre; i-a ridicat privirile mai sus de norii acelor gânduri: „Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot”. Este un răspuns providenţial, căci deşi Avraam ştia că-l va aduce jertfă pe Isaac, credea şi că Dumnezeu îi va oferi, tot prin El, rezolvarea cerească în acea împrejurare. Copiii învăţaţi şi educaţi despre lucrurile cereşti ajung salvatori ai părinţilor lor. Trebuie să ştim că şi noi, părinţii, suntem mici, pentru că, de fapt, vârsta pe care o au copiii este exact vârsta pe care o avem noi ca părinţi. Ei cresc paralel cu noi; dacă ei sunt mici, şi noi suntem mici, dar creştem împreună, îndrumaţi de Cuvântul lui Dumnezeu.
4)Al patrulea cerc, cu valoare doar de simbol, este redat prin cuvintele: „să le scrii pe uşiorii casei tale”. Câte lucruri ar putea triate atunci când „uşiorii” caselor noastre ar avea înscrise pe ele cuvintele lui Dumnezeu! N-am nimic nici împotriva televizorului, nici a radioului, dar nu ştiu cum pot intra televizorul sau radioul printr-o uşă pe ai cărei uşiori sunt scrise cuvintele lui Dumnezeu! Sunt biblioteci largi, cu cărţi multe ale lumii, dar pe ce uşă au intrat ele? Sau au intrat clandestin? Sau cuvintele acestea nu erau scrise pe uşiorii uşii, căci ele ar fi ţinut afară lucrurile care nu se potrivesc? Să nu uităm că pe aceiaşi uşiori s-a pus cândva sângele răscumpărător Exodul 12 şi acestui sânge îi datorăm mântuirea noastră!
Acum, pe aceiaşi uşiori unde a fost scrisă cu sânge răscumpărarea noastră trebuie scrisă mărturia Cuvântului lui Dumnezeu care să ne reglementeze viaţa. L-am respectat atunci, dar datorăm atât de mult sângelui care ne-a mântuit, pus pe uşiori, încât se cuvine să respectăm la fel de mult Cuvântul. Dacă îl vom scrie pe uşiorii caselor noastre, El va fi un hotar pe care nu-l vor trece unor orice lucruri. Atunci când vine soţul, dincolo de un salut călduros sau dincolo de un sărut, să fie mărturia Cuvântului lui Dumnezeu, încât întâlnirea să se facă în atmosfera sfântă a cuvintelor scrise pe uşiori! La uşiorii aceştia ar trebui lăsate afară toate durerile sau gândurile nepotrivite, care nu au ce căuta dincolo de ce este scris pe uşiori. Autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu înscrie imperativul: pe aici nu se trece oricum! Dacă vrei să intri, trebuie să treci doar prin acest perimetru al Cuvântului lui Dumnezeu, care produce o triere de fiinţă.
În casele noastre avem obiceiul ca în vestibul să punem o oglindă, în care să ne mai vedem odată chipul sau să ne aranjăm înainte de plecare, dar este şi un obicei al Scripturii, ca pe uşiori să fie scris Cuvântul lui Dumnezeu. Să te uiţi în oglindă este bine, dar de asemenea este bine să te uiţi şi pe uşiori, acolo unde este pus sânge şi acolo unde este înscris Cuvântul lui Dumnezeu, ca să-ţi modelezi în felul acesta chipul acelui om ascuns al inimii, „în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit”. Coafura şi înfăţişarea hainelor le putem aranja privind într-o oglindă, dar omul ascuns al inimii îl putem aranja doar în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu scris „pe uşiorii uşii”.
Să ne rămână ca un subiect de meditaţie rostul pe care trebuie să-l aibă Cuvântul lui Dumnezeu în vieţile noastre.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3,
Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424
Articolul precedent