12.4 C
Campulung Muscel
20/05/2024

ADEVĂRUL CREŞTIN

 

 

Capitolul I

CĂSĂTORIA Efeseni 3:14-15

 

Pare surprinzător că apostolul Pavel este investit într-un mod deosebit de Duhul lui Dumnezeu, ca să prezinte multe aspecte ale vieţii de căsătorie, atât de principiu cât şi de detaliu practic, deşi nu era căsătorit şi nu avea experienţa vieţii de căsătorie. Este însă important de a privi căsătoria nu din prisma experienţelor noastre („noi nu ne propovăduim pe noi înşine”), ci de a ne însuşi din Cuvântul lui Dumnezeu adevărurile pe care să se întemeieze experienţa noastră. Apostolul Pavel este competent să ne înveţe cu privire la aceste lucruri nu pentru că le-a trăit, ci pentru că a fost inspirat de Dumnezeu ca să vorbească despre ele. Cuvântul lui Dumnezeu formează o experienţă, nu se anexează vreunei experienţe.

Există tendinţe umaniste sau tradiţionaliste, care consideră că numai în virtutea unei experienţe îndelungate de viaţă se poate căpăta competenţa de a discuta despre lucrurile acestea. Noi credem însă că în Cuvântul lui Dumnezeu putem găsi învăţătură mai mult decât din experienţa vreunui credincios.

1.Căsătoria este instituită de Dumnezeu

Căsătoria este instituită de Dumnezeu, ea fiind aşezată sau rânduită de Dumnezeu ca un lucru bun. Părerile oamenilor în această privinţă sunt diferite. De pildă, apostolul Pavel era confruntat cu oameni alipiţi de „duhuri înşelătoare şi învăţăturile dracilor”, „abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbeau minciuni”, „însemnaţi cu fierul roşu în însăşi cugetul lor” şi care opreau căsătoria, aşa citim la 1 Timotei 4:1-3. Se întâlnesc oameni care consideră abţinerea de la căsătorie drept criteriu de credincioşie practică, ca şi cum căsătoria ar fi un lucru necurat sau nepotrivit.

Căsătoria a fost instituită prima dată în atmosfera sfântă a raiului lui Dumnezeu ca un lucru bun, dat de Dumnezeu oamenilor. Dacă este vorba de aspectele ei necurate, atunci tot Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în această privinţă: „totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate” Tit 1:15-16. Căsătoria este astfel o regulă bună, instituită de Dumnezeu pentru om.

Mai este de remarcat că această regulă a fost instituită de Dumnezeu în rai pentru omul inocent, înainte de căderea în păcat. Tot atunci i-a fost pusă în faţă responsabilitatea grădinii Edenului, „ca s-o lucreze şi s-o păzească” Geneza 2:14, apoi i-a dat această poruncă „poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua când vei mânca din el, vei muri negreşit” Geneza 2:16-17. Aceasta este răspunderea fixată de Dumnezeu omului făcut liber prin actul Său creator, răspundere ce are un aspect pozitiv („poţi să mănânci din toţi pomii din grădină”) şi un aspect negativ sau restrictiv („dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci”). Apoi urmează constatarea Domnului Dumnezeu. El a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” Geneza 2:18. Este oferit deci omului un ajutor potrivit, pentru a-şi împlini cu credincioşie răspunderea trasată din partea lui Dumnezeu. Astfel, având în vedere responsabilitatea fixată omului şi constatarea pe care o face Dumnezeu – că omul nu este de ajuns pentru aceasta, ci are nevoie de ajutor – se instituie căsătoria, care apare o rânduială bună, dată de Dumnezeu omului inocent, în atmosfera sfântă a raiului.

De la această regulă bună, există două excepţii: una într-un sens negativ şi cealaltă într-un sens pozitiv. Într-un sens negativ, abţinerea de la căsătorie apare ca un lucru rău, căci, din moment ce „nu este bine ca omul să fie singur”, înseamnă că este rău ca omul să fie singur. Iar din cuvintele de mustrare, pe care le spune inspirat apostolul Pavel la 1 Timotei 4:1-4 despre cei ce opresc căsătoria, înţelegem că abţinerea de la căsătorie este un lucru rău. Este şi o excepţie într-un sens pozitiv, dar aici trebuie să fim atenţi, deoarece această cale nu trebuie aleasă de cineva oricum crede el, pentru că se poate să-şi aleagă un lucru rău. Excepţia aceasta devine un lucru bun sau mai bun, când este dat de Dumnezeu. Domnul Hristos Însuşi vorbeşte de oameni necăsătoriţi (de fameni), rânduiţi: prin naştere (prin destin), prin oameni (deci prin voia altora) sau prin consacrarea faţă de voia lui Dumnezeu, făcută de ei înşişi. Şi adaugă El că este bine cine poate să primească lucrul acesta, dar că nu toţi îl vor primi, ci numai acei cărora le este dat de Dumnezeu. Matei 19:11-12.

Din Cuvântul lui Dumnezeu cunoaştem această chemare de excepţie poate pentru doi dintre cei mai vestiţi apostoli: Pavel şi Barnaba 1 Corinteni 9:6.

(continuare în numărul viitor)

Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3.  Telefon contact: 0745.021.424

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!