Pe 16 decembrie, de la ora 20.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor, muscelenii sunt invitați la spectacolul de teatru „Să moară Bubi!”, după Tudor Mușatescu, „o comedie despre iubire, pretenții și lumea bună de altădată”. Pe afișul evenimentului, alături de nume consacrate ale scenei românești, Carmen Tănase, Florin Busuioc, Gabriel Fătu, Denis Hanganu, câmpulungenii o vor vedea pe tânăra actriță Ana Avram, care va juca la ea acasă. Născută la Câmpulung, Ana Avram este fiica decanului Facultății de Științe Economice din Câmpulung a Universității „Spiru Haret”, conf.univ.dr. Laurenția Georgeta Avram, și a omului de afaceri Gheorghe Avram, managerul firmei rucărene Solo Shot SRL, unul dintre agenții economici importanți ai zonei noastre.
Absolventă, în 2023, a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, din București, Ana a fost distinsă, în același an, cu premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal, prin interpretarea personajului Marianne din spectacolul de teatru „Constelații”, de Nick Payne, câștigătorul Marelui Premiu al Festivalului Național OKaua, ediția a X-a. Altă secvență notabilă a parcursului său actoricesc de până acum o constituie rolul fecioarei în filmul marelui regizor Dan Pița, „Ecce Homo Brâncoveanu”, în 2024.
- Noua generație a scenei românești. Ana Avram, un nume de referință în teatrul independent și de stat
Într-o industrie culturală efervescentă, dar adesea restrictivă pentru tinerii absolvenți, actrița Ana Avram se impune ca una dintre cele mai promițătoare, versatile și dinamice prezențe din noua generație. Tânăra originară din Câmpulung Muscel îmbină un background muzical solid, fiind absolventă de pian, cu o pregătire academică de excepție în arta dramatică, devenind rapid un nume de referință atât în teatrul de stat și cel independent, cât și în cinematografie.
Câteva referințe despre Ana Avram, tânăra actriță născută pe 18 octombrie 2001. În anul 2020, a absolvit Colegiul Național „Dinicu Golescu”, din Câmpulung Muscel, cu media 9,83. Este și absolventă a Școlii de Muzică, din Câmpulung Muscel, secția Pian, fiind câștigătoare a numeroase premii la Festivalul Concurs Național de Interpretare Pianistică „Iulia Hasdeu”, Câmpina, sub egida UNESCO. În anul 2012, în cadrul ediției a XIV-a, Ana Avram a obținut Locul I Special.
Următoarea etapă a pregătirii sale: Facultatea de Teatru, specializarea Actorie, în cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, din București, pe care a absolvit-o în 2023. Imediat, Ana și-a extins orizonturile profesionale prin două programe paralele de masterat: Actorie de Teatru la U.N.A.T.C. București, și Actorie de Film, la Universitatea Ovidius din Constanța.
Experiența pe scenă, de până acum, poate fi rezumată astfel: membru al trupei de teatru „Most Wanted”, coordonată de Mihai Răzuș; actriță în spectacolul „A uita sau a nu uita – momente vesele și triste ale libertății”, regia Ioan Pițurescu; actor figurant în filmul „Dirijorul Tăcerilor”, regia O. Georgescu; actor în serialele TV – „Lecții de Viață” și „Povești de Familie”; interpretarea unui rol, în calitate de actor, în campania publicitară „Fashion Days”.
Primele mari confirmări ale talentului său au venit chiar din anii de studiu, cu personajele principale Marianne și Ioana. Rolul principal din spectacolul de absolvire „Constelații”, de Nick Payne, și cel din „Absolutul pierdut”, scenariul după Camil Petrescu, sau „Livada de vișini” au atras atenția criticilor prin profunzimea și maturitatea interpretării. Deasupra tuturor acestor prestații este cea încununată cu distincția punctată în debutul articolului: premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal la Festivalul OKaua 2023.
- Între Julieta de la Teatrul Bulandra și scenele independente
Debutul Anei pe o scenă de stat s-a produs la prestigiosul Teatrul Bulandra, unde a interpretat-o pe Julieta în „Romeo și Julieta”, o montare semnată de Eugen Gyemant. Această trecere directă către teatrul de repertoriu de cel mai înalt nivel a fost urmată de o prezență activă în spațiul independent.
Unul dintre cele mai de succes proiecte recente în care este implicată este spectacolul „COMPLICAT”, o adaptare după textul „Closer”, de Patrick Marber, pus în scenă de Alex Vlad, la Teatrul „În Culise”. Piesa explorează într-un mod brut și captivant dinamica relațiilor moderne, oferindu-i Anei Avram o platformă excelentă pentru a-și demonstra versatilitatea emoțională.
De asemenea, tânăra și-a extins valențele creative, scriind prima sa piesă de teatru, în cadrul unui workshop coordonat de Mimi Brănescu, la Teatrul Național București.
- Ecranul mare și legătura cu comunitatea
În paralel cu teatrul, Ana Avram își construiește o carieră solidă în cinematografie. A bifat deja apariții în lungmetraje importante precum: „Ecce Homo Brâncoveanu”, sub bagheta reputatului regizor Dan Pița, „Gașca de la Drept”, în regia Mihaelei Aniței, „Ruptura” și „La vest de Kremlin”.
Dincolo de lumina reflectoarelor, actrița folosește teatrul ca un instrument de impact social. Într-o apariție la emisiunea „Părinți Prezenți”, ea a vorbit pe larg despre rolul exercițiilor și jocurilor teatrale în dezvoltarea emoțională a copiilor, argumentând cum acestea îi ajută pe cei mici să își gestioneze fricile și să comunice mai deschis.
Legătura puternică cu rădăcinile sale rămâne vie. Actrița revine pe scena Casei de Cultură din Câmpulung Muscel, alături de nume importante ale scenei românești, Carmen Tănase, Florin Bucuioc, Gabriel Fătu, Denis Hanganu, în spectacolul special „Să moară Bubi!”, o montare plină de emoție după universul lui Tudor Mușatescu, demonstrând că, indiferent de mărimea ecranului sau a scenei, pasiunea sa rămâne neschimbată.
- Ce a învățat-o actoria cel mai mult pe Ana: „Mă ajută să comunic mai bine cu oamenii, să îi înțeleg și să îi iubesc așa cum sunt ei”
„Nu cred că am avut niciodată un singur model, a povestit Ana Avram, la o emisiune, cum s-a născut dorința de a deveni actriță. Obișnuiam să mă uit foarte mult la filme și îmi plăcea să iau de la fiecare actor câte ceva care credeam că mă ajută. Dar, când eram mică și nu știam că aceasta e o meserie, că poate fi o meserie, mi-am descoperit, cred… mă jucam foarte mult. Îmi plăcea foarte mult să mă joc. Mergeam cu mama în diverse locuri. Mergeam la manichiură, pedichiură, la facultate… mama e profesoară. Și când ajungeam acasă, jucam exact meseria pe care o avea persoana din locul în care mergeam. În fiecare zi îmi plăcea să fiu altcineva și cred că așa mi-am descoperit pasiunea.”
Mai întâi a fost apropierea de teatru datorită coordonatorului de curs avut la Câmpulung, în perioada copilăriei. „Aveam 12 ani, cred. A făcut diverse joculețe cu noi. De la el am înțeles că poate fi și o meserie. Știu că mă simțeam foarte bine. Adică abia așteptam, după școală, să merg la cursurile respective și să mă joc. Era diferit. Era altceva decât ce făceam în mod normal la școală.”, a povestit Ana cum a prins drag de actorie.
„Știam că nu vreau să fac altceva. Era lucrul care mă entuziasma cel mai tare. Nu mi-am pus problema niciodată să fac altceva. Deși nu știam că e o meserie, atunci când eram mică, era singurul lucru pe care mi-l doream. Așa ziceam întruna, că aș vrea să fiu și eu ca oamenii pe care îi vedeam în filme. O întrebam pe mama: e posibil să fac asta toată viața? Mama mi-a explicat că există meseria de actor și că există o facultate în privința asta. Eu chiar vreau să dau la facultatea asta, i-am spus. Mama a încercat să mă încurajeze, să mă gândesc și la altceva, mi-a sugerat alte profesii. Dar eu ziceam: nu, eu asta vreau să fac. Eram setată, adică am impresia că așa m-am născut. Nu mi-am dorit altceva.”
De la fata de 12 ani, visătoare, „o ființă micuță cu vise mari”, care își dorea să se joace, cu inima deschisă și foarte curioasă, Ana a ajuns, în perioada studenției, să conștientizeze responsabilitatea „jocului”, care nu era deloc un simplu joc, „ci un soi de maturitate pe care o capeți făcând acest lucru”.
Este adevărat că, după ce a început să studieze la facultate și să practice adevărata actorie, a fost încercată și de gândul renunțării. „Când aveam spectacolele de licență, spre exemplu, în anul trei de facultate, repetam la trei spectacole în paralel. Aveam repetiții de dimineață până seara. Profesoara mea voia să fim cât mai buni. Nu-mi ieșea ceva. Nu știu, nu înțelegeam, nu reușeam să ating scopul pe care îl aveam vis-a-vis de unul dintre personaje. Eram într-un haos în care am zis: dacă nu reușesc să fac asta înseamnă că nu sunt făcută pentru asta. Ce fac? Eram depășită de situație. Până la urmă, am rezolvat, dar acesta a fost unul dintre momente. (…) Când am văzut ce mă așteaptă, am realizat de câtă putere și curaj e nevoie să faci asta.”
Teatrul a învățat-o empatia. „Eu, prin această profesie, am învățat foarte mult despre oameni. Pe lângă faptul că lucrez cu oameni, zi de zi, mai e și personajul în sine, care și el e un om sau o tipologie de oameni. Lucrând la un rol și la un personaj ulterior, ajungi să cunoști mai multe tipuri de oameni. Făcând asta, am ajuns să-i înțeleg mult mai bine și, atunci, să am o empatie, să-mi dau seama de ce omul respectiv e așa, de ce gândește așa, de ce acționează așa. Și asta m-a ajutat să iubesc oamenii, de fapt. E foarte interesant. Pentru că am întâlnit-o mai ales dacă am jucat personaje negative. Eu am fost mereu pasionată de paradoxul uman și de oamenii care ajung să facă lucruri, social vorbind, rele. Atunci, ajungeam cumva să le înțeleg mecanismul, de ce ajungeau să facă asta, care sunt, de fapt, părțile lor bune. Acesta e cel mai important lucru pe care l-am învățat și pe care îl și aplic în viața de zi cu zi. Că mă ajută să comunic mai bine cu oamenii, să îi înțeleg și să îi iubesc așa cum sunt ei.”, a precizat Ana.
Întrebată dacă are un spectacol preferat, aceasta a afirmat: „E destul de dificil, pentru că au fost foarte diferite între ele și fiecare dintre ele avea ceva special. Dar în minte îmi vine spectacolul meu de debut „Romeo și Julieta”. Fiind spectacolul meu de debut, a însemnat foarte mult pentru mine și e spectacolul meu preferat. Și încă unul, chiar unul dintre spectacolele de licență, cu care am terminat facultatea, se cheamă „Constelații”, în regia Larisei Popa, colega mea de la Departamentul de Regie a terminat în aceeași generație cu mine. A fost un spectacol foarte drag, la care am lucrat cu plăcere. Aș zice acestea două, deși și altele mi-au plăcut. De la toate am învățat câte ceva.”, a povestit Ana Avram.