Nu este uşor în aceste vremuri în care, într-un ghiozdan, telefonul întrece necesitatea penarului să-i faci pe copii să se „rupă” de tentaţiile online-ului şi să asculte poveşti. Sau să le câştigi răbdarea de a picta ornamente tradiţionale pe modele specifice unei mari sărbători din calendarul anual. Sau, ca să plusăm la capitolul migală şi îndemânare, să aibă curiozitatea de a încerca un ac de cusut, căci ne îndoim că Lucrului manual din orarul elevilor de acum 30-40 de ani, indiferent sub ce denumire s-ar găsi această disciplină în programa şcolară, i se mai acordă atenţia de atunci. Muzeul Municipal Câmpulung, împreună cu şcolile interesate de derularea unor activităţi comune, are în program ateliere axate pe stimularea dorinţei copiilor de a fi ei înşişi creatorii unor decoraţiuni pentru acasă, căci tot ceea ce lucrează cei mici este de luat cu ei la plecare.
În condiţiile în care oaspeţii sunt copii mult mai pretenţioşi decât părinţii şi bunicii lor, primind mai toţi ceea ce îşi doresc, nu este uşor pentru muzeograful şef Sanda Safta şi ajutoarele sale să le capteze atenţia şi să-i determine să execute sarcinile întâlnirilor propuse. Ca nişte gazde primitoare, coborâte parcă din lumea satului de altădată, călăuzitorii învăţăceilor îi însoţesc într-o călătorie în vremurile în care bunicii făceau opere de artă din ouăle de Paşte, iar cusutul podoabelor care decorau interioarele caselor ţărăneşti reprezenta o ocupaţie de bază în fiecare gospodărie.
- Colaboratorii statornici ai Sandei Safta: Izabela Ion, Raluca Drăghici, Ionuţ Fuşcel şi Andrei Ionescu
Cât de frumoşi sunt cei ai „casei”, care îşi întâmpină oaspeţii în costume populare, ca la o sărbătoare mare a satului! Apoi, când îi vezi cu câtă meticulozitate şi blândeţe se manifestă pe lângă musafirii de-o şchioapă, parcă ai în faţă câţiva dascăli dintr-o şcoală din vechime, preocupaţi ca elevii să înveţe nu numai carte, ci şi meşteşuguri utile.
Atelierele conduse de Sanda Safta îşi cam păstrează colaboratorii în echipa de îndrumători ai celor mici: de la Asociaţia „Historia Renascita”, Raluca Drăghici, cu rol de povăţuitoare a cursanţilor de ocazie, pe care îi ajută să folosească pensula şi acul de cusut, şi Andrei Ionescu, un tânăr carismatic şi îndrăgit de publicul poveştilor adaptate temei acţiunii planificate. Dacă se serbează venirea primăverii, atunci istorioarele şi lucrul practic se concentrează pe simboluri specifice. La fel la recenta „şezătoare” de la Etnografie, unde oul a fost subiectul zilei. Dar nu numai, Paştele fiind asociat cu mielul, iedul, iepuraşul, ultimul fiind cel mai popular în preferinţele copiilor, de aceea a şi fost ales de organizatori ca model de colorat cu vopselurile din partea casei.
De altfel, toate materialele utilizate în cadrul atelierelor – figurinele din lemn, culorile, aţa de bună calitate, cu un preţ pe măsură, produsă de o fabrică din Tălmaciu -, sunt asigurate de gazde, pregătite cu tot ce este nevoie pentru a-i delecta pe cei mici. Accentul nu se pune doar pe latura recreativă a evenimentului, ci şi pe asimilarea unor informaţii utile, mai cu seamă când în preajma novicilor într-ale lucrului de mână se află meşterul popular Izabela Andreea Ion. Izabela este un om de nădejde al atelierelor iniţiate de Sanda Safta, fiind deprinsă să lucreze cu copiii, datorită propriilor cursuri ţinute în cadrul Şcolii Populare de Arte şi Meserii Piteşti, care are secţii externe în mai multe comune din zona noastră.
Îl adăugăm echipei de instructori dedicaţi pe Ionuţ Fuşcel, artist plastic şi restaurator al Secţiei de Etnografie şi Artă Populară Câmpulung, prezent, atelier după atelier, în mijlocul copiilor. Prima serie de oaspeţi a dimineţii de joi, 2 aprilie 2026, a însemnat o participare de peste 50 de copii, care cu greu au încăput în cele patru săli disponibile ale muzeului. Sunt învăţători şi profesori care înţeleg că este esenţial să-i apropie pe şcolari de muzeu, de colecţiile pe care le găzduieşte şi de preocupări specifice unui asemenea aşezământ.
Dacă urmăriţi paginile de socializare ale marilor muzee ale României, toate instituţiile se deschid şcolilor prin astfel de manifestări interactive, în cadrul cărora micuţii cursanţi învaţă ceea ce, poate, nu învaţă nici la şcoală, nici acasă. Şi chiar este o provocare, din câte am remarcat, să convingi să asculte o poveste un copil pe care familia îl „educă” prin audiţii de manele.
De aceea subliniam iniţiativa lăudabilă atât a Sandei Safta şi a colaboratorilor săi, Izabela, Raluca, Ionuţ şi Andrei, dar şi a cadrelor didactice, care îi scot pe elevi dintr-o rutină bazată pe jocuri online, de a-i direcţiona, măcar pentru câteva ore, către îndeletniciri inedite pentru ei. Sunt profesori care revin cu copiii, semn că le-a plăcut ce s-a întâmplat la precedentul atelier, aşa cum este cazul unei grupe de copii de la Şcoala Gimnazială „Oprea Iorgulescu”, condusă de profesorul Ionela Benga, prezentă de două ori într-o lună şi un pic la acţiunile Muzeului Municipal.
Au manifestat receptivitate la invitaţia instituţiei de cultură copii de la Şcoala Gimnazială „Theodor Aman”, Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I”, Şcoala Drăghici, unitate subsidiară a Şcolii Gimnaziale Mihăeşti, care s-au prezentat minunat, în tricouri verzi cu sigla şcolii. Cei mai mici participanţi – mici, dar curioşi – au fost de la Grădiniţa Berevoeşti. Ce ne-a reţinut atenţia la recenta acţiune din 2 aprilie: băieţii sunt mai pricepuţi la cusut, fiind mai ordonaţi în execuţia cerinţelor, experienţă de care Izabela Ion are parte şi la cursurile proprii.
Fie cu şcoala, fie pe cont propriu, ca părinte, merită să aduceţi fetiţele şi băieţii la muzeu, la toate cele patru secţii, să vadă ce se găseşte în interior, să afle care este menirea lor şi să testeze acţiunile lansate de aceste instituţii. Altfel nu sunt şanse să depăşim acest nefericit „pustiu” de educaţie, de care ne plângem toţi.
Magda BĂNCESCU