Că tot au revenit pe micile ecrane filmele cu Sherlock Holmes, iată un subiect pentru iubitorii genului, care are de toate: o crimă, o victimă, un arestat fără vină, o casă de bani şi chei lipsă, o concubină denunţătoare a adevăratului ucigaş şi o evadare. Cu nimic mai prejos decât la creatorul faimosului detectiv Arthur Conan Doyle sau, de ce nu, la „regina crimei” Agatha Cristie. De la nenorocirea petrecută – ţineţi-vă bine! – în curtea Bisericii Catolice au trecut fix 90 de ani, întâmplarea făcând să curgă multă cerneală la gazetele centrale ale timpului, pe măsură ce apăreau răsturnări de situaţie. Constantin Bugheanu, un comerciant avut din oraş, proprietar de restaurant, din strada Bărăţiei, nr.2, a căzut victima unei agresiuni sălbatice. Primul bănuit şi arestat: fiul său, liberat din Marină, ţinut închis în casă de părinţi din cauza comportamentului necontrolat.
- Comerciantul Costică Bugheanu, găsit în stare muribundă, la doi paşi de altarul Bisericii Catolice. Fiul a fost arestat
Vom aduce în actualitate cazul aşa cum a fost prezentat în ziarul Universul, întrucât articolul a avut atât de multe amănunte încât a depăşit nivelul unei ştiri despre un omor, la care s-au limitat alte publicaţii ale vremii. „Crima de la Câmpulung Muscel” titra Universul, explicând: „Un comerciant rănit grav la doi paşi de altarul Bisericii Catolice. Este bănuit fiul său.” Iată ce scria jurnalul în primăvara anului 1935.
„Câmpulung, 10 aprilie
În plin centrul oraşului nostru, în curtea Bisericii Catolice, s-a petrecut astă noapte o crimă. Comerciantul Costică Bugheanu, un om foarte aşezat şi paşnic, muncitor şi foarte onorat în localitate, a fost găsit în stare muribundă, cu capul zdrobit, la doi paşi de altarul Bisericii Catolice.
Dându-se alarma, s-au dus la faţa locului domnii prim-procuror Gheorghe Pleşoianu, dr. Belizarie şi comisarul de serviciu V. Tiliceanu, care au făcut primele cercetări. Victima a fost ridicată şi dusă în dormitorul său spre a i se da îngrijirile necesare. S-a încercat a se lua sumare informaţii victimei, dar n-a putut răspunde. S-a dispus transportarea la spital. S-au postat gardieni de pază la magazia, domiciliul şi locul crimei.
Din primul moment, cei mai iniţiaţi în situaţia intimă a familiei Bugheanu indicau unele bănuieli asupra fiului victimei, Ion Bugheanu. S-a dispus imediata lui arestare.
Ce spune victima
Deşi într-o stare extrem de rea, corpul fiindu-i complet paralizat, iar rana din ţeasta capului mult deschisă, s-a încercat a se cere victimei să precizeze cine l-a atacat. La început, cu toate străduinţele, nu s-a putut obţine nimic de la el. D.I. Ceobotescu, preşedintele Cercului Comercial şi ajutor de primar, fratele victimei, a insistat mai mult, dar rănitul n-a putut să spună decât: „Nu ştiu”.
Pe la ora cinci dimineaţa, victima, revenindu-şi puţin, a spus soţiei sale: „Anica, să ai grijă de fată, avere şi de Mircea.” Văzându-l că e lucid şi vorbeşte, soţia a insistat şi l-a întrebat dacă ştie cine l-a lovit. A închis ochii şi n-a spus nimic, iar după o pauză: „Fereşte-te!” De cine, au întrebat cei din jur. Dar victima n-a mai spus niciun cuvânt.
Ce este cu Ion Bugheanu
Ion Bugheanu, Ţică, fiul victimei, de curând liberat – se crede, însă, că ar fi chiar fugit – din marină, are 22 de ani, este foarte robust şi are o fire foarte impulsivă. De mic a fost un copil dezordonat. A încercat tatăl său să-i facă o carieră frumoasă, înscriindu-l la şcoala comercială din localitate. A făcut, însă, numai două clase, s-a apucat de blestemăţii şi era o veşnică supărare pentru familie. Armata şi-o făcea la Constanţa, la marină, unde n-a avut o purtare prea frumoasă. Între timp, furase în câteva rânduri de la părinţii săi câteva zeci de mii de lei; ba îi mai punea să plătească sume importante pe unde trecea. De curând, la 9 martie, sosise acasă. Părinţii îl ţineau închis în casă şi nici nu vorbeau prea mult cu el.
Cum s-a petrecut crima?
Marţi seara, Costică Bugheanu îşi servea, ca de obicei, clienţii, când deodată, fără niciun motiv, nechemat de nimeni, a ieşit în stradă, pe uşa din faţă, a trecut în curtea bisericii – unde avea pivniţa de vinuri şi gheţăria – şi de acolo nu s-a mai întors.
Observându-se lipsa lui, după câtva timp, soţia sa a rugat pe şoferul Jean Gothard s-o însoţească spre a-l căuta. Ieşiţi în stradă, au auzit un câine lătrând cu furie lângă altarul Bărăţiei. S-au dus într-acolo şi au auzit o horcăială de om. Au aprins un chibrit şi la lumina lui au recunoscut pe Costică Bugheanu, cu capul într-un lac de sânge şi bucăţi de creier.
S-a dat alarma. Cercetat, s-a observat că îi lipsesc cheile de la casa de bani, pe care le ţinea în permanenţă la brâu, de lanţ, iar într-un buzunar un carnet cu o bancnotă de 500 lei şi câteva sute în monedă. Se pare că cel care l-a atacat n-a urmărit să-i fure mărunţişul din buzunar, ci numai să-i ia cheile şi să-l suprime pentru vreo ură personală.
Sumarele cercetări, făcute la faţa locului de domnii prim-procuror Gr. Pleşoianu şi judecător de instrucţie Alexandru Bunescu, secondaţi de domnii poliţai I. Hera şi comisari I. Gheorghiu, Ştef. Vişan şi V. Tiliceanu, au stabilit cu preciziune prin martori că Ion Bugheanu a cerut, cu câtva timp înaintea crimei, jurnalul şi că era îmbrăcat în camera de culcare. A fost văzut în gang, deşi el n-avea voie să iasă din cameră, că uşa de la intrare era încuiată pe dinafară de o servitoare care a predat cheia doamnei Bugheanu; că el n-a fost anunţat de nimeni de crimă şi, totuşi, s-a găsit din primele momente lângă tatăl său, puţin mişcat de nenorocirea în care căzuse.
-„Cine i-a descuiat uşa?”, a întrebat domnul prim-procuror. Nimeni n-a putut să dea vreo lămurire.
Făcându-se, însă, o amănunţită percheziţie în camera sa de culcare, s-a găsit o sârmă îndoită în formă de şperaclu şi cu care anchetatorii au încuiat şi descuiat de câteva ori cu uşurinţă uşa de la intrare.
Ce declara băiatul
Băiatul susţine cu toată tăria că el nu ştie nimic, invocând motivul că tot timpul a citit jurnalul în camera sa, de unde nu s-a mişcat decât atunci când, auzind larmă pe stradă şi în curte, a venit jos, lângă tată-său, a cărui nenorocire o deplânge.
Asupra lui nu s-a găsit nimic cu care să fi dat lovitura, nici pete de sânge nu se văd pe haine sau pe el, nicio zgârietură sau urmă de luptă, deşi s-a stabilit că între victimă şi criminal a fost o luptă aprigă, întrucât s-au găsit nasturi rupţi de la hainele comerciantului N-au fost găsite nici cheile de la casa de bani, care până acum n-a fost deschisă pentru a se vedea dacă în timpul panicii – după descoperirea crimei – s-a furat ceva.
Pentru că se lămureşte că fiul este criminalul şi că ar avea complice vreun camarad marinar, s-a telegrafiat la Constanţa şi Bucureşti, dându-se dispoziţii şi preciziuni în acest sens. Se crede că el, spre a înlătura orice bănuială că ar fi luat parte efectivă la crimă, numai ar fi atras pe tatăl său în acel dosnic, ca să-l omoare.”, este relatarea din Universul.
- Criminalul a fost angajat de un bărbat a cărui soţie întreţinea relaţii cu victima
Tot Universul anunţa, într-o ediţie ulterioară, că „risipindu-se toate bănuielile îndreptate asupra tânărului Ion Bugheanu, fiul victimei, el a fost eliberat. Cercetările s-au îndreptat acum pe urmele indicate de un cunoscut avocat din localitate, care declară că a fost angajat acum un an de comerciantul Bugheanu să susţină procesul de divorţ al unei femei care-l interesa”. Aşadar, a apărut o damă în peisaj, ipoteză susţinută repetat de ziarul citat. Şi anume că în unele cercuri circula un zvon că „Bugheanu ar fi întreţinut anumite legături nepermise cu o femeie al cărei soţ ultragiat l-a surprins la o întâlnire şi l-a suprimat.”
Ucigaşul s-a dovedit a fi grădinarul Primăriei, Ion Duţescu, originar din Vâlcea, pe care l-a denunţat concubina sa, geloasă că bărbatul întreţinea legături amoroase şi cu altă femeie. „După primul interogatoriu, arestatul a fugit din arestul Poliţiei, destul de şubred clădit şi prea prost păzit.”, anunţa publicaţia Zorile.
„Pus imediat în urmărire, agenţii Poliţiei au dat de ascunzătoarea lui. El a încercat din nou să dispară, fugind pe platoul de instalaţie al Gruiului, unde, recunoscut de un soldat, a fost somat şi prins de domnul căpitan Virgil Vasilescu şi predat Poliţiei. Luat din nou în cercetare de către domnii poliţai Ion Hera şi comisar şef I. Gheorghiu, el a declarat că a evadat de frică şi că a fost găzduit la una dintre concubinele sale, eliberate ieri de la Poliţie.
În urmă a început să mărturisească participarea la crimă. A spus că a fost angajat de un prieten al său, care a şi fost arestat, dar al cărui nume nu-l pomenim în interesul cercetărilor, să-l ajute la suprimarea comerciantului, care întreţinea legături cu soţia sa. A mai spus că loviturile de topor le-a dat prietenul său, iar el numai l-a ţinut pe Bugheanu în timpul omorului. Spre a preciza unele amănunte, a fost adus la o sumară reconstituire.
Prin această descoperire se va ajunge la completa lămurire a misterului acestei abominabile crime, reabilitându-se şi onoarea tânărului I. Bugheanu, fiul victimei, care a suferit pe nedrept, din primele clipe, blamul public şi rigorile câtorva săptămâni de arest la Poliţie.”, relata Universul.
Cel care l-a tocmit pentru crimă ar fi fost – scrie gazeta – „cunoscutul ceasornicar din localitate, Borcănescu”. „Duţescu spune că a fost angajat de Borcănescu, în schimbul sumei de 10.000 lei, să-i fie martor, spre a-şi surprinde soţia când se întâlneşte cu comerciantul Bugheanu. Aceasta, susţine Duţescu, s-a şi întâmplat. Atunci, Borcănescu, ajutat de Duţescu – care îl ţinea de piept pe Bugheanu – i-a dat comerciantului două lovituri de topor pe la spate, după care ambii au fugit.
Borcănescu, adus la Parchet împreună cu soţia sa, nu recunoaşte nimic din cele imputate, cei doi produc cele mai serioase alibiuri şi arată că sunt victime ale unei infame răzbunări. Borcănescu şi Duţescu au fost aduşi în faţa tribunalului care, în urma concluziilor puse de domnul prim-procuror Pleşoianu, le-a confirmat mandatul de arestare pe 30 de zile.”
În timpul anchetării crimei s-a produs o spargere la restaurantul Bugheanu, de unde s-au furat câteva sute de lei din cutiile tejghelei. Văduva tocmai ridicase de la Banca Naţională 30.000 e lei, asigurarea bărbatului său, şi bănuiala investigarilor a fost că spărgătorul a ştiut de aceşti bani. S-a dus glonţ la casa de bani, numai că ceea ce căuta el nu era acolo.