Dr. Andrei ARON
Am trăit o experiență care m-a făcut să privesc cu alți ochi serviciul de ambulanță din oraș. Am sunat la 112 pentru o urgență medicală chiar în sediul Primăriei Câmpulung. Ambulanța se afla la mai puțin de 500 de metri. Cu toate acestea, timpul de intervenție a fost neașteptat de lung.
Nu era un apel banal. Am explicat simptomele în detaliu. Din descriere se putea înțelege clar că poate fi vorba despre un infarct. Într-un astfel de caz, primele 10 minute sunt decisive. Intervenția rapidă poate salva o viață sau poate lăsa o familie îndoliată. În cazul unui accident vascular cerebral, există o fereastră de aproximativ 3 ore, dar fiecare minut pierdut înseamnă distrugerea ireversibilă a milioane de neuroni. Nu este o figură de stil. Este realitate medicală.
Într-o astfel de situație, reacția trebuie să fie promptă, fermă, coordonată. A fost însă lentă. Și nu doar atât. Ceea ce doare la fel de tare ca întârzierea este lipsa de empatie. Am simțit o atitudine rece, distantă, aproape iritată. Ca și cum aș fi deranjat. Ca și cum apelul meu nu conta.
Dacă într-o instituție importantă din municipiu, aflată în centrul orașului, interesul pentru intervenție este atât de scăzut, ce șanse are cineva care sună disperat din Grui, pe o străduță laterală, la marginea orașului? Ce șanse are o femeie în vârstă care stă singură și se prăbușește în bucătărie? Ce șanse are un copil care face stop respirator acasă?
Aceste întrebări nu sunt exagerări. Sunt realități pe care nu avem voie să le ignorăm. Un serviciu de ambulanță nu trebuie să ajungă „când poate”, ci „cât mai repede”. Pentru că între viață și moarte nu e loc de scuze.
Știu că sistemul are lipsuri majore. Lipsă de personal, echipamente uzate, proceduri birocratice, ture epuizante. Dar empatia nu are nevoie de bani. Nu trebuie o finanțare specială ca să vorbești cu respect, să reacționezi rapid, să arăți că îți pasă.
Când lucrezi într-un serviciu de urgență, nu reprezinți doar o instituție. Reprezinți ultima speranță a cuiva. Și nu ai voie să o tratezi cu indiferență.
Este momentul ca aceste situații să nu mai fie trecute cu vederea. Este momentul ca autoritățile și conducerea serviciului de ambulanță să privească adevărul în față. Reacția lentă poate ucide. Lipsa de empatie poate distruge încrederea comunității.
Câmpulungul are nevoie de un serviciu de ambulanță rapid, eficient și uman. O ambulanță care să vină la timp. O ambulanță care să îți dea încredere că nu ești singur. Pentru că data viitoare nu va mai fi doar o poveste. Va fi viața cuiva.