„Faptul că avem acest public minunat la Ceramus este o dovadă de speranţă şi o dovadă că dragostea pentru cultură continuă.”, a rezumat istoricul de film Manuela Cernat esenţa Festivalului „Muzica în filmul românesc”, desfăşurat, de patru ani încoace, în luna septembrie, la Complexul Ceramus. Speranţa că artele, istoria, cultura, în general, sunt instrumentele prin care se poate civiliza o comunitate constituie motivaţia organizatorilor – Ceramus Film, în parteneriat cu Centrul Naţional al Cinematografiei, DACIN SARA şi Cinemaraton – de a menţine, de la o ediţie la alta, anvergura evenimentului cinematografic de la Câmpulung.
Până la a crea un public pe măsura calităţii şi amplorii maratonului cultural, festivalul a creat o familie, după cum mărturisea actriţa Ileana Popovici. În 2025, familia i-a reunit pe regizorii Şerban Marinescu, Doru Niţescu, Constantin Vaeni, Leontina Vatamanu, actorii Ileana Popovici, Dorel Vişan, Valentin Teodosiu, a cărui zi de naştere, 17 septembrie, a coincis cu a doua zi a festivalului, toţi trei fiind prezenţi, ediţie de ediţie, din 2021 încoace, Adina Popescu, Diana Lupescu, Florin Călinescu şi Magda Catone, actriţă şi regizoare, aflată în programul evenimentului cu un spectacol de teatru de colecţie. A dobândit constanţă pentru manifestarea câmpulungeană şi prezenţa soţilor Cernat, Manuela Cernat, istoric, critic de film, profesor de istoria şi teoria filmului, scriitoare şi scenaristă, şi Răsvan Cernat, dirijor şi compozitor. Producătorul de film Vlad Păunescu a revenit şi el la Câmpulung.
Punctăm în deschiderea articolului şi strădaniile organizatorilor de a oferi un eveniment impecabil: Dorin Mirea şi Şerban Marinescu, din partea Ceramus Film şi DACIN SARA, sprijiniţi, ca în fiecare an, în organizare şi promovare, de Carmen Bârloiu şi echipa de la echipa de la Cinemaraton: directorul Adrian Bucă, realizatorul Cătălin Chirilă şi sunetistul Marius Chirică, alături de alţi colaboratori cooptaţi într-un demers cultural de o complexitate şi o ţinută fără concurenţă pe plan local.
- Manuela Cernat: „Este unul dintre cele mai sensibile festivaluri din ţara noastră”
„După mine, este unul dintre cele mai sensibile festivaluri din ţara noastră, pentru că reuneşte oameni care au iubit muzica, oameni care au trăit în preajma compozitorilor, care ne-au încântat cu muzica lor şi au luminat filmele noastre cu muzica lor.”, mărturisea, în deschiderea manifestării culturale, Manuela Cernat, omul care şi-a pus amprenta profund asupra calităţii şi nivelului Festivalului „Muzica în filmul românesc”. „Este o săptămână specială – a continuat aceasta -, foarte bogată, ca întotdeauna, în evenimente. Mulţumim, Şerban Marinescu, mulţumim, DACIN SARA, mulţumim domnului Dorin Mirea, mulţumim Centrului Naţional al Cinematografiei şi Cinemaraton, cel mai important canal de televiziune dedicat filmului românesc, o echipă de oameni de aur, cineaşti, monteuri, oameni cu viziune, care însoţesc filmul românesc nu numai în interiorul ţării, dar şi dincolo de hotarele ei, în festivalurile organizate din nou de DACIN SARA şi Şerban Marinescu. Mă bucur că, începând din acest an, avem o secţiune foarte importantă, pentru că ea deschide porţi spre viitor: secţiunea închinată filmelor studenţeşti.”
Regizorul Doru Niţescu, profesor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti, cel care a preluat conducerea „acestei minunate şcoli” – ocupând în prezent funcția de președinte al Senatului Universității -, a contribuit la diversificarea programului cu „un mănunchi de filme reprezentative pentru ultima promoţie de studenţi de la ATF”.
- Şerban Marinescu: „Eu nu-i spun festival, ci îi spun o întâlnire de suflet între cineaşti şi iubitori de film”
Regizorul Şerban Marinescu afirma că reîntâlnirea îi produce o stare de bucurie. „Trebuie să recunosc o gratitudine pentru Dorin Mirea, gazda noastră. Totul a plecat, cu câţiva ani în urmă, de la un gând, pe care l-am avut, ca prieteni şi câmpulungeni. Am zis: hai să facem ceva pentru cei care iubesc muzica şi filmul şi s-a născut această întâlnire. Eu nu-i spun festival – poate să fie cu supărare din partea unora -, dar eu îi spun un colocviu, o întâlnire de suflet între cineaşti şi iubitori de film. Pentru că nu suntem mulţi, dar suntem puternici şi este solidă relaţia noastră. Cum s-a născut ideea acestui concurs? I-am spus lui Dorin, acum câteva luni, că ar fi bine să aplice acest proiect, să vedem foarte tinerii cineaşti, că pe cei mai tineri îi tot vedem. Unii vin la festivaluri, cu filme mai bune, filme mai rele, nu contează, pentru că nu noi hotărâm, ci timpul, ce este bun şi ce este rău în film. Această primă ediţie a concursului sper să fie de bun augur şi să creeze un ecou în viitor. O să ne trezească şi nouă curiozitatea, interesul şi bucuria de a întâlni viitoarele talente, viitorii cineaşti, viitoarele subiecte. Sunt foarte curios să văd cum tinerii de astăzi ne văd pe noi, lumea în care trăiesc. Este, cred eu, poate cea mai incitantă etapă a întâlnirii noastre felul în care ne oglindim noi în ochii copiilor noştri, viitori cineaşti.”, a afirmat Şerban Marinescu ale cărui mulţumiri s-au îndreptat către prietenii săi „nedespărţiţi, oameni de mare calitate intelectuală, oameni de cinema, care nu ne-au abandonat şi sunt alături de noi”.
- Ileana Popovici: „Când s-a întâmplat, la Câmpulung, să fie dedicată o mare parte a acestei întâlniri muzicii de film, am spus: eu n-am trăit degeaba”
Bucuria revederii a fost transmisă şi de actriţa Ileana Popovici, prezentă la Câmpulung încă de la ediţia-pilot a „Întâlnirilor Cinemataron”, din septembrie 2021. „Pentru noi, cei care venim de câţiva ani aici, este o întâlnire şi de suflet, pentru că ne întâlnim într-o familie. Cu cinci-şase ani în urmă, Şerban Marinescu spunea: „Până la urmă, o să facem noi un festival, unde să vorbim şi despre muzică.” Atunci când s-a întâmplat, la Câmpulung, să fie dedicată o mare parte a acestei întâlniri muzicii de film, am spus: eu n-am trăit degeaba. În fiecare an, am încercat să aducem şi mari personalităţi din muzica de film, nu numai operatori şi actori, pe care lumea îi cunoaşte foarte bine, ci mari artişti, mari muzicieni, ca măcar cei care vin la această întâlnire sau urmăresc postul Cinemaraton, care, cu mult drag şi multă pasiune, oferă celor care privesc la televizor ce se întâmplă la Câmpulung, pentru că mulţi ar vrea să ajungă… Este un act de cultură ce se întâmplă aici şi mulţumesc celor care au făcut posibil ca, într-un ambient atât de frumos, atât de prietenos, atât de profesionist, să vorbim şi despre muzica de film şi marii noştri oameni de muzică. În primul rând, Şerban, ţie îţi mulţumesc, căci de la tine a pornit, apoi celor care te-au sprijinit, ca să putem să ne întâlnim şi în acest an şi să vorbim despre un compozitor pe care lumea îl îndrăgeşte: Florin Bogardo. În afara faptului că a compus atâtea piese frumoase mai ales pentru Stela Enache, a compus şi muzică de film. Mulţumesc domnului Mirea că din noi, cei care ne-am adunat acum cinci ani, a format, într-adevăr, o familie. Suntem bucuroşi să ne revedem în fiecare an. În primul rând, este o bucurie a revederii noastre şi a revederii cu publicul de la Câmpulung.”, a fost confesiunea de suflet a unei actriţe iubite de români.
„Vreau să aduc o mulţumire personală domnului Dorin Mirea, pentru că a deschis o poartă pe care aşteptam de foarte mult timp s-o vedem deschisă. Aceea de a readuce în atenţia publicului şi a oamenilor doritori de cultură contactul cu această dimensiune enormă a umanităţii. Am un motiv în plus să fiu foarte mulţumit în momentul în care văd că este readusă pe planul care i se cuvine una dintre dimensiunile filmului şi anume cea a muzicii. De multe ori, muzica poate să primeze imaginii.”, a completat seria mesajelor transmise de oaspeţii acţiunii culturale dirijorul şi compozitorul Răsvan Cernat.
- Noutatea ediţiei 2025: concursul de filme studenţeşti
Pentru regizorul şi profesorul Doru Niţescu, emoţia a fost amplificată prin includerea în programul fiecărei zile a filmelor din competiţia studenţească. „Acum câţiva ani, eram împreună pe ponton şi Şerban, cu energia lui nestăvilită, obositor de nestăvilită uneori, a zis: „Trebuie, trebuie! Nu se poate, nu se poate! Trebuie făcut ceva!” Şi s-a realizat prima ediţie. La toate festivalurile de film, prima ediţie este cea care îţi rămâne în suflet, dar, într-un anume fel, este şi cea mai uşoară. Cea mai grea este a doua, apoi cea mai grea după a doua este a treia, apoi a patra şi tot aşa. Faptul că am ajuns aici şi în acest an este deja este ceva ce ţine, nu de minune, ci de încăpăţânare şi constanţă. Dorin, să nu te laşi! Să faci în continuare, asta e cel mai important.”, spunea acesta.
El s-a referit apoi la secţiunea competitivă inserată în calendarul festivalului, care a inclus filme de şcoală. „Sunt filme de la UNATC, dar sunt încă două şcoli prezente, graţie colegelor noastre, Sabina Pop, de la Universitatea Hyperion, şi Ágnes Pethő, de la Universitatea Sapienţia din Cluj. Ideea cea mai inspirată pe care am avut-o noi, referitor la această competiţie, a fost să avem un juriu de liceeni. Filmele au fost deja prin multe festivaluri, au fost judecate, cântărite de profesionişti. Sunt şi documentare, şi animaţie, şi ficţiuni.”, preciza Doru Niţescu.
După cele patru zile de proiecţii de scurtmetraje realizate de studenţi, „juraţii” Antonia Enescu, Ştefan Oprea, Leia Enăchescu, Alexandra Constantin, Denisa Enache, Georgiana Scărişoreanu şi Rareş Tureac, elevi ai Colegiilor „Carol I” şi „Dinicu Golescu”, au stabilit câştigătorii. În ultima zi a festivalului, vineri, 19 septembrie 2025, regizorul Doru Niţescu a prezentat rezultatul „deliberărilor”. Două dintre filmele din concurs au întrunit toate cele şapte voturi ale liceenilor din juriu. Pentru a face o departajare, Doru Niţescu i-a întrebat pe tineri pe care dintre ele l-ar lua cu ei, pentru vizionare, într-o călătorie. Şi toţi şapte au ales „Flori, fete şi băieţi”, regizat de Simona Borcea, produs de UNATC şi recompensat cu Marele Premiu al competiţiei studenţeşti. Al doilea film este „Copilul nostru”, regizat de Theodor Ioniţă şi filmat în zona Cheilor Dâmbovicioarei.
- Toma Caragiu a jucat în „Buzduganul cu trei peceţi”, regizat de Constantin Vaeni şi filmat în zona Câmpulungului
Fiind la capitolul proiecţii cinematografice, vom trece în revistă care au fost alegerile organizatorilor pentru cele patru zile: marţi, 16 septembrie 2025 – documentarele „Maria, inima României”, urmat de un dialog al Manuelei Cernat cu Principele Nicolae, şi „Siberia din oase”, regizat de Leontina Vatamanu, invitata Manuelei Cernat la o discuţie pe tema filmului realizat de cea care i-a fost studentă; miercuri, 17 septembrie 2025 – scurtmetrajele lui Constantin Vaeni, „Sahara într-o după masă” şi „Ceremonia albastră”, filmul documentar „Te iubesc – Doina şi Ion Aldea Teodorovici”, o bijuterie despre doi artişti remarcabili, realizată de Leontina Vatamanu, şi „Mere roşii”, în regia lui Alexandru Tatos, proiectat în memoria actorului Mircea Diaconu; joi, 18 septembrie – lungmetrajul „Operaţiunea Monstrul”, în regia lui Manole Marcus, moment dedicat elogierii lui Toma Caragiu; vineri, 19 septembrie 2025, lungmetrajul pentru copii (şi nu numai) „Dumbrava minunată”, în regia lui Gheorghe Naghi, urmat de sesiunea de întrebări şi răspunsuri cu Manuela Cernat şi Iuliana Naghi, fiica regizorului Gheorghe Naghi. Seara şi evenimentul au fost încheiate cu „Anul nou care n-a fost”, filmul scris şi regizat de Bogdan Mureşanu, a cărui premieră a avut loc pe 1 septembrie 2024, la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, unde a câştigat premiul Orizzonti pentru cel mai bun film.
Din momentul „Toma Caragiu”, realizat de Manuela Cernat împreună cu actriţa Adina Popescu şi regizorul Constantin Vaeni, reţinem o povestioară relatată de acesta din urmă, petrecută în timpul filmărilor la „Buzduganul cu trei peceţi”. „Am amintiri nenumărate cu Toma. În momentul în care m-am dus şi i-am propus, cu o stânjeneală şi un respect pe care mi-e greu să vi-l povestesc, să accepte să joace într-un film de-al meu, „Buzduganul cu trei peceţi”, el a început să râdă şi mi-a spus: „Dar ce ai, puiule? Dă-mi să citesc!” I-am dat, a acceptat şi a spus: „Bine, mă machedoane, credeai că te refuz?” Toma a fost un armân din zona Tesalonicului, dintr-o regiune vecină cu cea a răposatului meu tată. Vaeni este nume de machedon grec. La toate filmările pe care le-am avut cu Toma Caragiu, datorită Măriei sale Toma Caragiu, eu nu am simţit că lucrez cu un uriaş actor al României şi al cinematografiei europene şi nu numai atât. Era de un devotament şi o poftă de a juca şi a înţelege ce vreau de la el… Eu am filmat aici, în zona Câmpulungului, aproape două luni şi jumătate. Am fost încartiruiţi cu toţi actorii, cu toată distribuţia şi echipa la Hotelul „Muscelul”, în 1976, perioada în care am filmat. Pe Bughea am filmat scenele de exterior ale asaltului asupra Cetăţii Târgovişte. Atunci când aveam cred că peste 800… 1.000 de figuranţi cu ajutorul forţelor armate, al soldaţilor – ne ajuta foarte mult Ministerul Apărării Naţionale, la care apelam -, îmbrăcaţi în tot felul de costume, cu lance, cu scuturi, cu arcuri… cu corturi… s-a năpustit peste noi o ploaie. Toţi erau răspândiţi în toate părţile, pentru diverse unghiuri de filmare şi, pe acea ploaie, toată lumea a fugit pe unde a putut. Pe mine m-au trecut apele… s-au terminat lucrurile, costau foarte mult, pentru că însemnau cazări, figuraţie, lumină, echipă, salarii ş.a.m.d. Eram pierdut! Singurul care a venit la mine… m-am trezit cu popa Traistă, personajul pe care îl juca Caragiu, îmbrăcat în preot – era omul de taină al voievodului Mihai Viteazul – şi m-am pomenit cu el pe ploaie, m-a luat în braţe şi mi-a zis: „Stai liniştit, că trece şi filmăm.” Oameni buni, o asemenea energie pe care ţi-o dădea un asemenea actor, care făcea un personaj important în film, mi-a luat cu mâna îngrijorarea. Într-un sfert de oră a trecut tot, am început să ne reorganizăm şi am filmat până seara, fiind vară şi lumina ţinea mult. La sfârşit, a venit şi m-a bătut pe spate: „Ţi-am spus eu că filmăm?!”, a depănat o amintire legată de Toma Caragiu regizorul Constantin Vaeni.
- De la Ceramus, înapoi în timp, la Costineşti
Ceramus, un loc al întâlnirii şi al depănării amintirilor unor oameni frumoşi, nelipsiţi din copilăria şi tinereţea celor rămaşi fideli filmului românesc, a trezit nostalgii, chiar o uşoară comparaţie cu Festivalul Filmului de la Costineşti, înfiinţat de încântătoarea Manuela Cernat. Actriţa Diana Lupescu a răscolit un fior colectiv al artiştilor prezenţi la Ceramus, dar, în special, chipul moderatoarei momentului „In memoriam Mircea Diaconu” a fost luminat de plăcerea acestui remember neaşteptat declanşat de interlocutoarea sa. „Toţi aşteptam cu bucurie Festivalul de la Costineşti, ne întâlneam cu bucurie, vedeam ultimele producţii româneşti şi vorbeam între noi. Ceea ce acum nu se prea mai întâmplă, nu există locuri… de aceea îmi place aici că se întâmplă ceva de acest gen. Era un loc în care o săptămână eram actori, regizori în legătură directă cu publicul, erau tot felul de concursuri, discuţii pe plajă.”, relata Diana Lupescu, încercată de melancolia stârnită de vremuri cu oameni mai apropiaţi unii de alţii.
„Discuţii între voi şi marele public. N-am să uit acele momente când toţi tinerii veniţi la mare ca să se bronzeze şi să înoate se întorceau cu spatele către mare şi, în genunchi, stăteau cu faţa spre voi, actorii, operatorii, regizorii cu care aveau şansa de a intra în dialog. Acesta a fost miracolul: fără niciun fel de oprelişte sau cenzură! Ceva de necrezut acum când privim înapoi.”, spunea Manuela Cernat.
Acest contact între oamenii de film şi destinatarii producţiilor cinematografice, evocat de cele două distinse doamne, îl propun publicului muscelean organizatorii festivalului de la Câmpulung.
- „Floare de Colţ”, succesul lui Ducu Bertzi, a fost compusă la Rucăr
Ducu Bertzi, Andra Oproiu şi Edi Tănase, Dragoş Duruian, Monica Anghel şi Stela Enache, invitata Ilenei Popovici la o aducere aminte despre compozitorul Florin Bogardo – folk, jazz, muzică veche interpretată la cobză şi muzică uşoară – au oferit spectatorilor clipe şi stări minunate. Dar şi poveşti savuroase. Iată una dintre ele. „Cu mulţi ani în urmă, am fost cu prietena mea, Ileana Şipoteanu, la o cabană de vânătoare, am înţeles că era acolo tatăl ei, la Rucăr. Cabana se numea „Valea lui Ivan” şi acolo am stat o săptămână, împreună cu Viorel Popescu, redactorul şef de la Radio România Actualităţi, cu Mitică, soţul Ilenei, eu cu soţia şi fetiţa noastră, care avea trei ani. Ca o amintire extraordinară, în afară de faptul că am scris acest cântec – „Floare de colţ” -, jucându-ne efectiv, într-o noapte, pe când Mitică Lupu, soţul Ilenei, dormea profund, a venit ursul în curte. Noi stăteam în balcon şi ne uitam la el. Fata noastră s-a dus la el şi i-a spus: „Lupule, scoală, că a venit ursul!” Acolo am făcut „Floare de colţ” şi sunt câţiva zeci de ani de când acest cântec rezistă.”, povestea cu umor Ducu Bertzi.
- Monica Anghel: „Eram tare geloasă că nu ajung la Ceramus, pentru că îl vedeam pe bunul meu prieten Marcel Pavel că vine tot timpul aici şi postează nişte imagini absolut superbe”
Monica Anghel avea cunoştinţă de frumuseţea locului graţie fotografiilor prietenului său, Marcel Pavel, care o delecta cu nuanţele asfinţiturilor văzute de la Ceramus. „Mă onorează această invitaţie de a fi prezentă la acest festival. Am prieteni în lumea filmului, în lumea teatrului şi le mulţumesc pentru tot ceea ce îmi oferă. Vreau să-i mulţumesc pentru invitaţie vechiului meu prieten Sergiu Cicu şi lui Dorin pentru găzduire. Suntem la Ceramus, unde eram tare geloasă că nu ajung, pentru că îl vedeam pe bunul meu prieten Marcel Pavel că vine tot timpul aici şi postează nişte imagini absolut superbe. Iată că am ajuns şi eu şi chiar mai devreme, când era un apus superb, Sergiu mi-a trimis o poză cu un peisaj de vis. Un tablou cu totul special, aşa că, mâine, cred că am să postez şi eu poza aceea.”, spunea invitata ultimei seri a festivalului.
Recitalul Monicăi Anghel a inclus un fragment dintr-un proiect din care artista n-a ales întâmplător piesele interpretate la Ceramus. „Oamenii care m-au îndemnat să fac acest proiect sunt două nume extraordinar de mari. Este vorba despre domnul regizor Şerban Marinescu şi un lord al filmului şi teatrului românesc, un om pe care l-am adorat, l-am respectat, întotdeauna m-am uitat la el într-un anumit fel şi am învăţat extraordinar de multe lucruri de la el, Ştefan Iordache, de care am fost foarte apropiată. Datorită lui am făcut acest proiect cu Mahala Rai Banda.”, afirma Monica Anghel despre marele actor în amintirea căruia a cântat câteva piese din proiectul amintit. Anul viitor, pe 28 mai, Monica Anghel împlineşte 40 de ani de carieră artistică.
- Umor, teatru, poezie şi expoziţii pe alese
La consistenţa şi varietatea programului au contribuit momentul de reflecţie susţinut de maestrul Dorel Vişan, alături de naiul Biancăi Andreea Popescu, dialogul Manuelei Cernat cu actorul Florin Călinescu şi o piesă de teatru regizată de Magda Catone, „Nepotul meu se crede poet”, o comedie manifest cu Magda Catone, Rareş Prisăcariu, Anda Sârbei, Alecsandru Dunaev şi pianistul Petru Cioacă. Splendid moment, care a cucerit în totalitate publicul, în special, datorită prestaţiilor uluitoare ale micului actor Rareş Prisăcariu, câştigător în 2023 al concursului tv „Românii au talent”!
Suplimentar momentelor de pe scenă, organizatorii au asigurat pentru public, în fiecare zi, expoziţii contrastante ca temă: Ionuţ Fintoiu, cu o colecţie de costume populare, prezentată în compania Principelui Nicolae, a soţiei Alina şi a celor doi copii, Sofia Ştefănescu, care a expus decoraţiuni sculptate în lemn, dr. Florin Dobrescu, autorul expoziţiei „Muzica tăcută – expunere despre geometria gândurilor”, şi expoziţia de caricatură „Văzuţi, admiraţi şi… strâmbaţi de Bogdan Petry”.
Magda BĂNCESCU
Foto: Adina Ţuţară – ART Photography
