Foto: Amedeo Preziosi – „Câmpulung, 1869”. Acuarelă. Colecția Muzeului Național de Artă al României. Sunt înfățișate: biserica Sf. Nicolae – Popa Savu, clădirile din jur și canalul deviat din Râul Târgului, care trecea prin oraș. Nu este Bărăția, așa cum apare în explicația din reproduceri.
Pictorul şi acuarelistul maltez Amedeo Preziosi (1816-1882) este cunoscut pentru sensibilita-tea prin care a surprins peisaje, scene de stradă şi tipologii orientale, fiind un veritabil cronicar vizual al secolului al XIX-lea. Format la Universitatea din Sorbona şi la Şcoala de Arte Frumoase din Paris, Preziosi şi-a desăvârşit talentul într-un context artistic în care fascinația pentru Orient era în plină expansiune. Stabilit pentru o lungă perioadă la Istanbul, a realizat numeroase albume de litografii şi acuarele cu scene din Balcani, Constantinopol, Cairo şi Levant, destinate în special călătorilor occidentali.
- Activitatea lui Amedeo Preziosi în România (1868-1869)
În vara anului 1868, Amedeo Preziosi a sosit în România, probabil la invitaţia unor cercuri culturale şi politice din Bucureşti, într-un moment de afirmare naţională sub domnia lui Carol I, înscăunat în 1866. Şederea lui s-a întins, cu întreruperi, până în anul 1869 şi a fost una dintre cele mai fertile etape ale carierei sale. Ajuns la Bucureşti, Preziosi a primit protecţia principelui Carol I, care l-a încurajat să călătorească prin ţară şi să imortalizeze oameni, peisaje şi monumente istorice.
Foto: Amedeo Preziosi – „Grup de țărani din Argeș”. Acuarelă/desen. Colecția Muzeului Național Peleș.
Cel mai probabil, Preziosi a venit în România chiar la invitaţia directă a principelui Carol I, care, după urcarea pe tron, dorea să creeze o imagine modernă şi cât mai occidentală a ţării. Carol era pasionat de peisajele din Carpaţi şi de zonele pitoreşti (în special Muscel şi Sinaia), iar un pictor de formaţia şi renumele lui Preziosi putea să transpună această viziune în imagini de prestigiu.
Există mărturii că Preziosi l-a însoţit pe principe în călătoriile sale de documentare în Muntenia, acolo unde Carol dorea să ridice o reşedinţă de vară (mai întâi la Câmpulung, iar după refuzul câmpulungenilor la Sinaia, unde se va construi Castelul Peleş). Acuarelele cu satele din Muscel, Argeş ori Valea Prahovei pot fi puse în legătură cu aceste expediţii.
Foto: Amedeo Preziosi – „Țărani din Câmpulung-Muscel, 4 iulie 1869”. Acuarelă care provine din colecția regelui Carol I, azi la Muzeul Național de Artă al României.
O parte dintre lucrările lui Preziosi din România au intrat în Colecţia Regală de la Bucureşti, fie cumpărate de Carol I, fie primite ca daruri. Aceasta confirmă relaţia apropiată dintre artist şi curtea domnească.
Universul artistic al lui Preziosi
În drumurile sale prin România, Amedeo Preziosi a fost atras în primul rând de ţărani şi de costumul naţional specific zonei: ii, cămăşi cu motive, opinci, şube, basmale etc. Aceste lucrări sunt valoroase pentru că redau exact detalii ale portului românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. L-au interesat, de asemenea, chipurile de oameni simpli, surprinşi în atitudini naturale. În afara acestora, a surprins Bucureştiul anilor 1868-1869, biserici, sate muscelene şi argeşene ori peisaje din Carpaţi. În tradiţie romantică, Preziosi a căutat contrastul dintre aspectul rural şi pitorescul urban.
Foto: Amedeo Preziosi – „Hora de pe Argeș, 26 iunie 1869”. Acuarelă. Colecția Muzeului Municipiului București.
În general, tematica românească a lucrărilor sale surprinde peisaje montane, sate arhaice, tipuri de ţărani, biserici şi mănăstiri, scene de târg şi de drum. Toate acestea sunt valoroase nu doar artistic, ci şi documentar, pentru că fixează chipul României de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Preziosi a expus o parte dintre acuarele la Bucureşti, unde au fost bine primite de publicul cultivat. O altă parte dintre lucrările realizate în 1868-1869 au intrat în colecţiile regale sau în patrimoniul unor familii boiereşti. Spre deosebire de alte opriri pe drum (Grecia, Bulgaria, Egipt), România a fost singura ţară unde Preziosi a beneficiat de un patronaj princiar de nivel înalt, ceea ce i-a conferit şederii sale o semnificaţie aparte în carieră.
- Întoarcerea lui Preziosi la Istanbul
Foto: Amedeo Preziosi – „Țărani din Argeș, 26 iunie 1869”. Acuarelă. Colecția Muzeului Național de Artă al României.
După 1869, Preziosi a revenit la Istanbul, unde şi-a continuat activitatea până la sfârşitul vieţii. La Istanbul, avea un atelier frecventat de călători occidentali, diplomaţi şi membri ai coloniei europene. În capitala Turciei vindea în special acuarele cu privelişti orientale.
În această perioadă a continuat să picteze scene din Istanbul, din Balcani şi din Levant. Multe dintre acuarelele sale au fost reproduse sub formă de litografii şi vândute ca albume pentru turişti. Cele mai cunoscute sunt vederile de pe Bosfor şi Cornul de Aur, Istanbulul cu moschei şi bazaruri, precum şi tipurile etnografice turceşti, greceşti, armene sau arabe.
Foto: Amedeo Preziosi – „Țărani din Mușetești, 4 iulie 1869”. Acuarelă.Colecția Muzeului Național de Artă al României.
A murit în 1882 la San Stefano (astăzi Yeşilköy, Turcia), în vârstă de 66 de ani, într-un accident de vânătoare (se pare că arma i s-a descărcat accidental) şi a fost înmormântat la cimitirul catolic din Istanbul.
Amedeo Preziosi lasă în urmă o operă bogată, ce îmbină privirea romantică a artistului occidental cu sensibilitatea documentaristului. În România, acuarelele sale constituie o mărturie preţioasă despre epoca de început a domniei lui Carol I şi despre peisajul uman şi natural al ţării în anii 1868-1869. Experienţa românească a rămas una dintre cele mai consistente perioade artistice ale sale, iar lucrările din aceşti ani sunt răspândite în toată Europa în colecţii particulare şi muzee.