Pereţii frumoasei case de la numărul 9, de pe strada Petre Zamfirescu, sunt cea dintâi dovadă a dragostei pentru artă a proprietarilor, o familie care a activat în domeniul medical. Tablourilor colecţionate în timpul unei vieţi de om li s-au adăugat picturile şi grafica realizate de Aura Cristescu, fiica doctorului Aurel Săndescu, unul dintre medicii renumiţi ai oraşului, promovat până la funcţia de director al Spitalului Câmpulung. Lucrările despre personalităţile locale, apărute înainte de ’89, omit intenţionat numele acestei notabilităţi a vieţii medicale muscelene, din cauza anilor de detenţie politică ce i-au marcat cariera. Şi destinul profesional al distinsei noastre interlocutoare a fost afectat de condamnarea suferită de părintele său. Fiica doctorului Aurel Săndescu a fost împiedicată să studieze la Arte Frumoase, facultatea aleasă, de unde a fost exclusă imediat după admitere.
Nu s-a scris cât s-ar fi cuvenit despre medicul recompensat cu o decoraţie de un rege al României nici după ridicarea restricţiilor cenzurii. I-au dedicat un spaţiu în lucrarea „Câmpulung şi zona Muscelului, judeţul Argeş – Din istoria medicinei şi a farmaciei” Mircea Constantinescu şi colegii coautori Aristide Gheorghe Pristavu şi Elena Anca Vişoiu, în care sunt punctate reperele esenţiale ale parcursului profesional al dr. Aurel Săndescu.
Ne-am propus prin intermediul acestei relatări o modestă aducere în actualitate a unui om remarcabil, pe baza amănuntelor necunos-cute muscelenilor împărtăşite de fiica sa, un narator plăcut, dedicat lecturii şi penelului.
„Maica Mina sărea în tranşee, scotea răniţii pe margine şi tata le acorda primul ajutor”
În casa, pe care urmaşii lui Aurel Săndescu au recuperat-o după căderea regimului comunist, fiica, Aura Cristescu, Coca, aşa cum o ştiu cunoscuţii, a amenajat o încăpere în amintirea acestuia. În afara fotografiilor tatălui, mamei şi ale soţului, medicul radiolog Alexandru Cristescu, pe care l-a pierdut în urmă cu 32 de ani, aceasta a aşezat cele mai importante distincţii acordate părintelui: diploma de Doctor în Medicină şi Chirurgie, acordată de Ministerul Instrucţiunii „în numele Majestăţii Sale Regelui Mihai I”, la data de 18 septembrie 1929, şi brevetul prin care se adevereşte că, prin Înaltul Decret Regal din 10 februarie 1939, „Majestatea Sa Regele a binevoit a conferi Crucea „Meritul Sanitar” clasa a II-a domnului dr. A. Săndescu, medic secundar la Spitalul Câmpulung Muscel”. Alături de acestea, medalia propriu-zisă, Crucea „Meritul Sanitar”, păstrată în familie de 86 de ani.
„Deşi nu era medic militar, a plecat pe front, în prima linie, la Oradea. El, împreună cu o măicuţă de la Nămăeşti, maica Mina. O femeie voinică! Maica Mina sărea în tranşee, scotea răniţii pe marginea tranşeei şi tata le acorda primul ajutor până veneau brancardierii să-i ia la spital. Doi ani a stat în prima linie, ca medic.”, povestea doamna Aura despre părintele său.
Fotografia care atrage privirile celui intrat în sufragerie, în care se găsesc diplomele înrămate de fiul Aurei Cristescu, îl prezintă impozant, în plină activitate medicală, pe dr. Aurel Săndescu. A fost realizată în celebrul atelier fotografic al lui Dobrescu. Într-o altă imagine, acelaşi Aurel Săndescu etalează un chip frământat, semn al experienţei cumplite din spatele gratiilor. Ataşate portretului tatălui sunt două poze ale doctorului Alexandru Cristescu. „Soţul meu purta ochelari negri. Ca să fie oricând la urgenţe acomodat cu întunericul din încăperea Roentgen-ului, purta numai acei ochelari negri. Ochiul lui se acomoda greu la întuneric. Şi el a fost un doctor de excepţie… a murit tânăr.”, a început Aura Cristescu povestirea despre cei doi bărbaţi impresionanţi, ca oameni şi doctori, din viaţa sa. În „altarul răposaţilor” se găseşte şi Hariclia, soţia doctorului Aurel Săndescu, şi ea o persoană cu preocupări artistice, manifestate în domeniul artei populare.
- Părinţii lui Aurel Săndescu au avut o fabrică de sucuri, sifonărie şi darace de lână pe Constantin Brâncoveanu
Familia în care a venit pe lume Aurel Săndescu, în ziua de 24 decembrie 1902, o ducea mulţumitor graţie unei activităţi private. Mai precis o fabrică de sucuri, aflată pe strada Constantin Brâncoveanu. Mihalache şi Paulina, bunicii paterni ai doamnei Aura, au avut şapte băieţi. Doi erau gemeni. „Tata mare, om de afaceri, a avut pe Brâncoveanu fabrică de sucuri, sifonărie şi darace de lână. Bunicul meu era din Dobreşti-Topoloveni, din satul lui Mihalache. De asta toţi erau ţărănişti. Mama mare era ardeleancă, fiică de preot greco-catolic de la Recea. Se numea Gheorghe Boeru. Tata mare, când îşi pornise afacerea din Câmpulung, cumpărase locul, ridicase fabrica de sucuri şi sifonărie, s-a dus să achiziţioneze darace de lână din Ardeal. Şi atunci a cunoscut-o pe mama mare. A luat-o de nevastă şi a adus-o la Câmpulung.”, relata doamna Aura despre bunici.
Al patrulea dintre cei şapte băieţi, Aurel, a urmat Liceul „Dinicu Golescu”, apoi Facultatea de Medicină, din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1929. A susţinut teza de doctorat cu tema „Cercetări asupra dezvoltării fătului în ultimele luni ale vieţii intrauterine” şi a fost repartizat la Spitalul CFR nr. 2, din Bucureşti. A fost atras, însă, de întoarcerea acasă. Astfel, în 1935, a fost încadrat medic de Medicină Generală la Spitalul Câmpulung. Doi ani mai târziu, s-a produs o schimbare şi în viaţa personală: împreună cu Hariclia Mihăiescu şi-a întemeiat o familie, în care au venit pe lume doi copii, un băiat şi o fată.
Evoluţia profesională a cunoscut următoarele etape: a fost numit medic radiolog, în anul 1941, ca urmare a examenului de specializare, iar în perioada 1956-1961 a activat ca medic primar radiolog şi director al Spitalului. Au urmat doi ani negri pentru Aurel Săndescu, arestat politic în luna august a anului 1961, sub învinuirea de „omisiune de denunţ”, faptă aflată în legătură cu rezistenţa anticomunistă din Munţii Muscelului. Aurel şi alţi doi fraţi au înfundat puşcăria.
- Aurel Săndescu, condamnat politic la închisoare, cu confiscarea averii
Clădirea fabricii de sucuri nu mai există de mult. O moştenise Traian Săndescu, cel mai mare dintre fraţi, singurul care n-a făcut închisoare politică. „Când Clement s-a întors din prima vacanţă de la Paris (n.r. unde studia Artele Frumoase), tata mare i-a zis că el n-are nevoie de zugrav la uşă. Fratele lui geamăn intrase la Academia Militară şi i-a spus: “Faci şi tu Academia Militară, lângă fratele tău”. Au murit amândoi în ’44. Următorul a făcut Academia Comercială şi a fost numit directorul Sucursalei Băncii Naţionale din Câmpulung. Arestat şi condamnat opt ani de temniţă grea! Tata a fost arestat pentru omisiunea de denunţ. Luase legătura cu fraţii Arnăuţoiu, colonelul Arsenescu, Ţică Purnichescu, aflaţi în munţi. Puşcărie cu confiscarea averii! Următorul frate, Vasile Săndescu, vestitul mecanic de motociclete şi maşini, de pe Brâncoveanu, a făcut mai întâi „Canalul” şi apoi 12 ani temniţă grea.”, este un rezumat al suferinţelor îndurate de tatăl şi fraţii săi.
Şi ea, şi mama ei au pătimit teribil. În 1961, fata a absolvit liceul, a susţinut examenul de Bacalaureat, apoi admiterea la Academia de Belle-Arte, în Bucureşti. La acel moment, şcoala îşi schimbase denumirea în Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. „Am intrat, dar n-am apucat să fac nicio zi, pentru că Primăria a trimis la facultate o hârtie cum că tata este arestat politic. Mi-au pus dosarul în mână şi mi-au spus: „Elemente ca dumneavoastră nu au voie să facă facultate.”
După un an pierdut, după excluderea sa de la Arte Frumoase, Aura a urmat trei ani de Asistenţă Socială, beneficiind de sprijin în împrejurări pe care le vom dezvolta într-o altă relatare. Mult mai târziu, cu ajutorul tatălui şi al soţului, medici radiologi, s-a specializat în Radiologie dentară, profesie pe care a desfăşurat-o până la pensionare.
Mama Aurei, soţia medicului Săndescu, era profesoară de broderie artistică – cusături româneşti la Şcoala de Meserii din Câmpulung. Aceasta era calificarea obţinută la orfelinatul în care a crescut. Cât timp soţul a stat în spatele gratiilor, rămăsese şi ea fără ore la şcoală. „Norocul” ei cu un preinfarct, care îi putea fi fatal şi care i-a adus pensionarea.
Ce s-a întâmplat după ieşirea din puşcărie a doctorului Săndescu? În acea perioadă, la Ministerul Sănătăţii era jurist un fost coleg de liceu. „Tata a luat legătura cu el şi i-a cerut ajutorul. Acesta a vorbit cu ministrul Sănătăţii şi a fost reangajat medic primar la Radiologia din Câmpulung, de unde a şi ieşit la pensie.”, ne-a povestit doamna Aura. 1 decembrie 1963 este data la care dr. Săndescu şi-a reluat activitatea de medic radiolog. În 1969, s-a pensionat, dar a continuat să lucreze cu jumătate de normă până în anul 1972. S-a stins din viaţă pe 15 ianuarie 1982.
- Cabinetul de radiologie a funcţionat la parterul casei din strada Petre Zamfirescu
La parterul casei din strada Petre Zamfirescu, edificată în 1935, antrepriza aparţinându-le fraţilor De Nicolo, a funcţionat, până în anul 1956, cabinetul de radiologie al lui Aurel Săndescu. Aici se găsea un aparat Roentgen. „În momentul în care s-au luat cabinetele medicale, a fost dus la Spitalul Minier de la Pescăreasa. L-au casat, după ani de zile, fiind un Roentgen vechi. I-au luat toată aparatura, tot, am salvat microscopul care nu interesa pe nimeni. Tata avea un dispozitiv cu zăpadă carbonică, cu care ardea tot felul de eczeme. Avea aparat de aerosoli, făcea analize uzuale, chiuretaje – a avut jos masă ginecologică -, fiind şi chirurg, şi obstetrician, şi internist, şi radiolog, ştia de toate. Aşa ieşeau toţi din şcoală. Candid Ionescu, Petre Manu, Nicolae Fălcoianu, Nicolae Ţuluca, atunci când erau cazurile grave, se întruneau toţi şi discutau părerile tuturor. Toţi erau atât de bine pregătiţi, doctori adevăraţi! Se sfătuiau ca să ajungă la o concluzie, cu care să fie toţi de acord, pentru tratament sau intervenţie. Erau alte relaţii, alţi oameni, altă pregătire.”, ne mai spunea doamna Aura.
În 2010, Muzeul Municipal a organizat un simpozion dedicat medicilor locali, care au marcat evoluţia Spitalului Câmpulung. Doamna Aura a avut o dublă contribuţie la acel eveniment, sprijinind expoziţia cu documente, fotografii şi obiecte cu specific medical din activitatea tatălui şi a soţului. A păstrat doar microscopul tatălui, iar restul bunurilor le-a donat Muzeului. „Am lăsat Muzeului fotografii, tensiometrul cu care umbla tot timpul, plăcuţa cu „Cabinet particular”, care a fost pusă pe casă.”
Aurel Săndescu a avut un continuator în persoana ginerelui său, dr. Alexandru Cristescu, medic radiolog, şeful Secţiei Radiologie a Spitalului Câmpulung. „În iubirea lui pentru tata, când a terminat stagiatura, el voia să devină ginecolog. Şi tata i-a spus: „Te rog eu frumos, fă-te radiolog, ca să-mi iei locul la Spital”. Pe lângă faptul că era o mare capacitate intelectuală, soţul meu era un mare pianist, specialist în Chopin.”, povestea doamna Aura despre partenerul de viaţă.
Magda BĂNCESCU