„Crucea lui Matei Basarab – Câmpulung”. Fotografie de Carol Popp de Szathmari, în „România. Album al M. S. domnitorului Carol I”, 1867. Colecția Bibliotecii Academiei Române.
1. Câmpulung – un oraș istoric, atestat încă din anul 1300.
Orașul Câmpulung este unul dintre cele mai vechi centre urbane românești și a jucat un semnificativ rol politic, administrativ, economic și religios în Evul Mediu. Evoluția sa istorică denotă similitudini cu cea a altor centre urbane din afara arcului carpatic, dar și diferențe generate de statutul său, poziția geografică, profilul demografic al populației, privilegiile de care s-au bucurat locuitorii săi până la sfârșitul Evului Mediu. Prin așezarea sa geografică, orașul Câmpulung a fost un important nod comercial în schimburile economice realizate între Țara Românească și Transilvania (mai ales cu Brașovul, cel mai apropiat mare centru economic), dar și cu zonele de la sud de Dunăre.
Orașul Câmpulung („Campolong”). Desen după „Mapamondul” lui Fra Mauro, 1459.
Socotit de unii istorici drept prima reședință domnească a Țării Românești (alți cercetători pledează pentru orașul Curtea de Argeș), Câmpulungul a fost prezent în istoria medievală românească încă din secolul al XIII-lea, fiind primul centru urban atestat documentar în spațiul românesc.
Inscripția din anul 1300 de la biserica catolică Sf. Iacob (Bărăția) din Câmpulung, gravată pe o piatră tombală, constituie cel mai vechi document epigrafic în limba latină din Țara Românească și, în același timp, prima mențiune scrisă a numelui orașului: „Hic sepultus est comes Laurencius de Longo Campo, piememoriae, Anno Domini MCCC”. („Aici este înmormântat comitele Laurențiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300”).
2. Câmpulungul este menționat în „Mapamondul” lui Fra Mauro, prima hartă a lumii (1459).
În mănăstirea Sfântul Mihail, ctitorită în secolul al XII-lea pe mica insulă Murano de lângă Veneția, a fost zugrăvită cea dintâi hartă a Europei și a lumii. De pe zidul acestei mânăstiri a reprodus călugărul Fra Mauro, în anul 1459, vestitul său „Mapamond” unde, alături de câteva localități de pe teritoriul actual al României, este consemnat numele Câmpulungului: „Campolong”.
Ca dovadă a importanței sale, orașul este menționat și pe hărțile celor mai mari cartografi europeni din secolul al XVI-lea: germanul Sebastian Münster, alsacianul Lorenz Friez, flamanzii Gerhard Mercator și Abraham Ortelius.
„Între Târgovişte şi Braşov este târgul Câmpulung, locuit de creştini, şi acolo este locul de desfacere a mărfurilor pe care le transportă de la Târgovişte în Transilvania.” (Sebastian Münster)
3. La Câmpulung a fost redactată în 1521 „Scrisoarea lui Neacșu” – cel mai vechi document păstrat, scris în limba română.
„Scrisoarea lui Neacșu” din Câmpulung, trimisă în 1521 de boierul Neacșu către Hans Benkner, judele Brașovului, este cel mai vechi document păstrat, scris în limba română. Ea a fost descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în Arhivele Naționale ale județului Brașov. Documentul original, cu pecete aplicată pe verso, se referă la mișcările militare ale turcilor de la sud de Dunăre, în timpul pregătirii campaniei de cucerire a Belgradului de către sultanul Soliman I Magnificul:
Pecetea Câmpulungului medieval.
„I pak [și iarăși / de asemenea)] dau știre domnie tale za [despre)] lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul [se referă la sultanul Soliman I Magnificul] au ieșit den Sofiia și aimintrea nu e. Și se-au dus în sus pre Dunăre…”
4. La Câmpulung a fost înființată în 1669 prima școală publică din spațiul românesc.
În timpul domniei lui Antonie-Vodă din Popești, a luat fiinţă la Câmpulung, în anul 1669, prima şcoală domnească cu învăţături în limba română. În documentul redactat în limba română (deşi slavona era încă limba oficială a cancelariilor!), ce se păstrează la Arhivele Statului din București şi poartă datarea 10 mai 1669, se arată că Radu-Toma Năsturel a donat pentru această şcoală domnească terenul ce-l avea la Câmpulung. Locul nu a fost ales întâmplător, căci acest oraș era cunoscut ca purtător al unei puternice tradiţii culturale.
Astfel, în hrisovul dat de domnitorul Antonie-Vodă din Popești se menționează: „făcui domnia mea casă de învățătură, adecă școală, în orașul domniei mele Câmpulung”. Se mai precizează că şcoala trebuie „să fie cu putinţă şi bogaţilor şi săracilor”, iar acest caracter de şcoală obştească îl găsim pentru prima dată subliniat într-un act din Țările Române.
Dacă prima școală publică gratuită din Europa și-a deschis porțile în 1616, la Frascati, un oraș aflat la câțiva kilometri de Roma, după numai o jumătate de veac, în 1669, și la Câmpulung se deschidea o școală publică. Așadar, la Câmpulung a luat ființă nu numai prima școală publică din Țările Române, dar și una dintre cele dintâi din Europa.
5. Câmpulungul apare în descrierile unor misionari catolici, înalți prelați sau călători străiniîncă din secolele XVI – XVII.
După ce menționarea Câmpulungului apare întâia oară în mărturia pelerinilor germani Peter Sparnau și Ulrich von Tennstädt, ajunşi aici în 1385, descrieri detaliate ale orașului și ale monumentelor lui religioase sunt consemnate în secolele următoare de misionarii catolici Petru Bogdan Bakšić, Francesco Maria Spera și Gabriel Tomasi, de Paul de Alep, cleric ortodox originar din Siria, de Anton-Maria Del Chiaro, sfetnicul și secretarul lui Constantin Brâncoveanu, precum și de alții.
Hrisovul emis la 10 mai 1669 prin care domnitorul Antonie-Vodă din Popești întemeia la Câmpulung prima școală în limba română.
„La distanţă de o zi de drum de Târgovişte, către graniţele Transilvaniei, se găseşte Câmpulungul, oraş renumit pentru bâlciul anual ce are loc pe la mijlocul lui iulie, şi la care iau parte negustori din toate părţile. Înspre şes se află oraşul Piteşti, renumit pentru vinurile sale albe şi dulci.” (Anton-Maria Del Chiaro)
6. La Câmpulung funcționează cea mai veche Școală Normală din Muntenia.
Înființată la București în 1867, prin decretul domnitorului Carol și la inițiativa lui Dimitrie Gusti, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Școala Normală „Carol I” a fost rezultatul cristalizării unor idei care circulau în spațiul cultural românesc la jumătatea secolului al XIX-lea. Ea reprezintă expresia unui ambițios program de factură iluministă, ce avea drept scop răspândirea științei de carte în lumea rurală, prin intermediul unor învățători sătești școliți corespunzător.
Mutată în 1896 de la București la Câmpulung, școala și-a continuat activitatea într-un nou local, construit după planurile arhitectului Ion N. Socolescu, președinte al Asociației Arhitecților din România. Numindu-se astăzi Colegiul Național Pedagogic „Carol I”, școala-fanion a începuturilor învățământului pedagogic românesc este nu numai una dintre cele mai prestigioase și frumoase din țară, ci și un monument istoric, un adevărat muzeu. Atât localul instituției, cât și întreaga incintă a școlii, fac parte din situl urban „Orașul istoric Câmpulung”, ambele fiind înscrise de Ministerul Culturii pe lista monumentelor istorice de valoare națională din România.
7. Câmpulungul se remarcă prin prezența bisericilor monument istoric și a vechilor cruci de piatră.
Bisericile și crucile de piatră sunt documente care vorbesc despre vechea istorie a orașului Câmpulung. Astfel, în partea sud-vestică, se ridica încă din secolul al XIII-lea Cloașterul, mănăstirea dominicană, iar pe marginea căii principale de tranzit dintre Țara Românească și Brașov au fost ridicate alte lăcașuri de cult: biserica parohială catolică Sf. Iacob (Bărăția) și biserica din incinta mănăstirii Negru-Vodă. Alte biserici monument istoric sunt: Sf. Gheorghe (Olari), Fundeni, Sf. Ilie, Sf. Marina, Schei, Șubești, Sf. Nicolae (Popa Savu), Domnească, Flămânda.
Vechile cruci de piatră reprezintă astăzi o caracteristică vizibilă a orașului. Acestea sunt adevărate „documente” săpate în piatră de Albești, fie că vorbim despre crucile de hotar care ghidau călătorii la răscrucile drumurilor, fie despre crucile votive, încastrate în pereții bisericilor.