La un an de la plecarea dintre noi a epigramistului şi caricaturistului Gheorghe Mitroiu, Secţia de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Municipal Câmpulung a fost din nou locul în care s-a desfăşurat un eveniment dedicat memoriei sale. Spaţiul nu a fost ales întâmplător: era locul său preferat, unde participase la numeroase întâlniri şi lansări, dar şi unde obişnuia să-şi expună lucrările. Cu sprijinul Centrului Cultural Oratia, a avut loc lansarea volumului „ARO, de ce nu ai fost cu ochii în 4×4?”, o apariţie editorială postumă, care adună laolaltă texte, caricaturi, decupaje din presa anilor ’90 şi alte materiale ce poartă amprenta umorului şi spiritului său critic.
- Titlul volumului a fost inspirat din modelul unei machete pe care dorea să o construiască: ARO 242
Au fost prezenţi prieteni, rude, colegi şi admiratori ai operei sale, oameni care l-au cunoscut, l-au preţuit şi care i-au simţit lipsa. Noul volum a fost gândit de cei mai apropiaţi ca un omagiu adus pasiunii sale pentru marca ARO. Timp de doi ani, Gheorghe Mitroiu a colecţionat reviste care conţineau componentele unei machete ARO 242, cu intenţia clară de a o construi. Nu a reuşit, însă, să o vadă finalizată. A fost una dintre dorinţele care i-au rămas neîmplinite.
Prima carte publicată post-mortem, „Scrisori din Dlugopole”, a apărut la scurt timp după decesul său şi a fost realizată cu sprijinul familiei. Scrisă în perioada în care a fost în Germania, a fost completată după revenirea sa în ţară. A doua lucrare, cea lansată acum, îşi are titlul inspirat chiar dintr-o ironie fină, specifică stilului său, o trimitere la celebra marcă de teren românească, dar şi la felul în care vedea lumea: cu un ochi critic, dar întotdeauna cu umor.
Carmen Bârloiu, din partea Centrului Cultural Oratia, a deschis evenimentul, vorbind despre contexul simbolic al acestei lansări şi despre prezentarea volumului: „Vă mulţumesc pentru că aţi răspuns invitaţiei noastre, chiar dacă afară este un pic de melancolie, un pic de tristeţe şi un pic de frig, dar important este că aţi venit dumneavoastră cu sufletele calde. Revăd oameni dragi, care au fost şi la cealaltă întâlnire a noastră. Mirela a ţinut neapărat să ne vedem în această perioadă, 4 mai – o naştere, 9 mai – o plecare în altă parte. Aşa s-au aliniat astrele astăzi, când este şi Ziua Regalităţii. Locul de întâlnire este unul dintre cele mai dragi pe care le-a avut. Avem o carte, eu îi spun album, pe care îl aducem în faţa dumneavoastră, care are mai ales gândul şi spiritul lui Gheorghe Mitroiu, asta mă bucură tare mult. Să o luaţi, să o răsfoiţi, este o fereastră în lumea nebună din jurul nostru în care mai pătrunde un pic de lumină, un pic de umor. Domnia sa – uitaţi poza în care îl recunoaştem cu toţii şi parcă îl simţim – a adus, cu zâmbetul pe buze, lucruri frumoase, pe care alţii poate nici nu le vedeau. Este important că sunt oameni care l-au iubit, care l-au apreciat şi cred că fiecare om care a avut o întâlnire cu domnia sa, indiferent că a fost o vorbă bună sau o glumă spusă, o ironie fină sau o caricatură pe colţul unei hârtii, a rămas cu ceva.”
- Apropiaţii au rememorat întâmplările frumoase trăite alături de Gheorghe Mitroiu
Prietenii şi apropiaţii lui Gheorghe Mitroiu au depănat amintiri din vremurile în care l-au cunoscut, evocând cu emoţie omul, colegul şi artistul pe care l-au preţuit. Printre cei care au luat cuvântul s-a numărat şi Radu Enăşescu, prieten vechi, coleg de uzină şi, mai târziu, colaborator literar. Acesta a punctat începuturile relaţiei lor de prietenie, care datează din anii ’80, când amândoi lucrau la Uzina ARO. Gheorghe Mitroiu activa la Serviciul C.T.C., iar el, la Filiala de Proiectare.
Radu Enăşescu a vorbit şi despre influenţa decisivă pe care a avut-o Gheorghe Mitroiu asupra sa în plan literar, care l-a încurajat şi l-a mustrat cu blândeţe: „Inginerule, ai 70 de ani, ce mai aştepţi? Ştiu că ai scris şi în CESAR, ne-ai făcut balade, şi în Romturingia, păi, ce faci? Hai! Pune mâna și scrie!”. Îndemnul nu a rămas fără ecou. Radu Enăşescu a început atunci să adune şi să finalizeze creaţiile sale, publicând până în prezent şapte volume. „Îi port un deosebit respect, pentru că el, împreună cu nevastă-mea, m-a împins să pun pe hârtie creaţiile mele de-o viaţă.”, a mărturisit Radu Enăşescu. „Spunea că mai are foarte multe proiecte de realizat”, şi-a amintit Radu Enăşescu. „Eu îl încurajam, îi ziceam că o să-l ajute Bunul Dumnezeu să-şi continue activitatea. Dar Dumnezeu a gândit altfel… şi, cum se spune, îi adună la El pe cei cu sufletul bun. Aşa că l-a luat şi pe Gigi la ceruri, unde se odihneşte acum şi ne priveşte de sus cu un gând de mulţumire că ne aducem din nou aminte de el.”
Un alt moment de aducere aminte a venit din partea lui Gigi Fulga, fost redactor şef al revistei „Orizonturi Muscelene”. El a relatat relația strânsă a lui Gheorghe Mitroiu cu Uzina ARO, unde a lucrat timp de 20 de ani. Acesta a evocat fragmente dintr-un articol publicat în trecut. „Acum, hala este un gol mare, aşa cum este şi în inima noastră, dar şi a tuturor, care mai suntem în viaţă. Eu am lucrat la Uzina ARO 20 de ani bătuţi pe muchie, dar au fost cei mai frumoşi ani ai tinereţii mele. După absolvirea Şcolii Tehnice de Proiectanţi, când am intrat pe poarta Uzinei, am fost plăcut impresionat de o pancartă care se vedea din stradă: „Uzina este cea mai înaltă facultate!”.”, se arăta în citatul menţionat de Gigi Fulga, care i-a aparţinut lui Gheorghe Mitroiu. Ca un omagiu, în revistă, acesta a înfiinţat „Rubrica lui Mitroiu. Laurii duhului tainic, vorbe de la A la Z”, care conţinea diferite epigrame.
- Mirela Mitroiu: „Sunteţi în număr atât de mare şi îmi dau seama cât de iubit şi apreciat a fost Gheorghe Mitroiu”
În încheierea evenimentului, Mirela Mitroiu a luat cuvântul pentru a transmite câteva gânduri din partea familiei. A vorbit despre cât de mult a însemnat această lansare pentru ea și pentru memoria soțului său, subliniind cât de impresionată a fost de numărul celor care au venit să-l omagieze. De asemenea, a explicat legătura dintre titlul cărții și macheta ARO 242 adusă special la eveniment: „Vreau să vă mulţumesc tuturor care aţi participat la acest eveniment al soţului meu, lansare de carte. Sunteţi în număr atât de mare şi îmi dau seama cât de iubit şi apreciat a fost Gheorghe Mitroiu pentru câmpulungeni, pentru musceleni, el fiind după mamă ardelean, dar după tată muscelean, de unde i se mai spunea şi „un ardelean de Muscel”. Ieri s-a împlinit un an de când a plecat la ceruri. Astăzi, cred că de acolo, de sus, ne veghează şi îşi veghează evenimentul lansării celei de-a şaptea cărţi. Dumnezeu să-l odihnească acolo unde este! Am adus o machetă cu maşina ARO 242, la care soţul meu a lucrat şi la Uzina ARO, al cărei nume îl poartă şi cartea. A ţinut foarte mult să-mi spună să vin cu această maşină la acest eveniment. Mulţumesc domnului Romică Cotescu, cel care s-a ocupat de asamblarea acestei machete. Soţul meu a strâns, în urmă cu doi ani, în jur de 130 de numere de revistă, fiecare conţinând câte o piesă pentru asamblarea acestei machete, dar nu a mai apucat să o asambleze. În încheiere, vă mulţumesc încă o dată pentru participarea la acest eveniment!”.
Robert Adrian ŞTEFAN
