În anul 2007, medicul Victor Popa ne primea în cocheta vilă din „buza” Creţişoarei, pentru un interviu de colecţie. Personalitate a vieţii medicale câmpulungene şi a turismului muscelean, Victor Popa a fost medicul şef al Secţiei Neuropsihiatrie a Spitalului Câmpulung şi şeful Salvamont Câmpulung, formaţiune pe care a condus-o vreme de 26 de ani. Acest remember al unui om cu totul special îşi are inspiraţia într-o convorbire purtată recent cu Sanda Safta, muzeograful şef al Secţiei de Etnografie şi Artă Populară Câmpulung, a cărei recunoştinţă pentru gestul medicului Victor Popa este la fel de actuală ca acum 14 ani, când acesta a cedat instituţiei de cultură colecţia de ceramică adunată în decursul a mai bine şase decenii. Pe 23 noiembrie 2011, a avut loc evenimentul prin intermediul căruia donatorul a încredinţat Muzeului Municipal peste 400 de obiecte, rezultat al pasiunii de-o viaţă, pe care i-a împărtăşit-o şi soţia, dr.Constanţa Popa.
Stând de vorbă de curând cu Sanda Safta, aceasta şi-a amintit acel moment extraordinar din istoria secţiei, al cărei patrimoniu s-a îmbogăţit cu adevărat, printr-o singură donaţie, cu o „infuzie” consistentă de ceramică provenită de peste tot din ţară. Muzeul găzduieşte şi alte exponate provenite de la binefăcători care au înţeles că aici vor fi conservate, vizionate, admirate, puse în valoare şi chiar salvate decât dacă ar fi rămas uitate în vreun pod, pivniţă ori magazie. Însă nicio altă manifestare de generozitate nu s-a apropiat de proporţiile donaţiei făcute de dr.Victor Popa în toamna anului 2011. Acesta s-a stins din viaţă şase ani mai târziu.
- În 2007, Victor Popa a fost gazda redactorilor Evenimentului Muscelean, cărora le-a povestit secvenţe dintr-o viaţă dedicată sănătăţii şi muntelui
Pentru a omagia în felul nostru modest, prin scris şi prin aducere aminte, un om frumos prin caracterul şi preocupările sale, ne-am gândit să reluăm interviul pe care medicul Victor Popa l-a acordat în 2007 redactorilor noştri. Avea pe atunci 84 de ani, vârstă căreia încântătorul nostru interlocutor de la acea vreme i-a adăugat încă un deceniu de viaţă.
Fostul şef al Salvamontului nu poate sta departe de munte nici la 84 de ani
Chiar dacă inima nu-i mai permite să înfrunte înălţimile, medicul Victor Popa a rămas un împătimit al drumeţiilor montane
(articol publicat în ediţia din 2007 a ziarului Evenimentul Muscelean)
Medicul neuropsihiatru Victor Popa a fost întotdeauna îndrăgostit de munte, care l-a atras ca un magnet. Aşa se simte şi astăzi la cei 84 de ani ai săi, pentru că nu poate sta departe de muntele care l-a fascinat întotdeauna. Marţi, ne-a primit în frumoasa sa casă din „buza” Creţişoarei, decorată în cel mai curat stil arhitectural românesc. Sufrageria este, de fapt, o cameră ţărănească, ale cărei grinzi sunt pline de vase din toate zonele ţării – Bihor, Banat, Bucovina, apare până şi ceramica neagră de Marginea, Rădăuţi, Vrancea, Bistriţa. Pe pereţi sunt expuse icoane pe sticlă, iar în mijlocul încăperii tronează un trofeu, un cap de capră neagră, deşi vânătoarea n-a fost niciodată pasiunea sa.
- Primul echipament al Salvamontului a fost cumpărat din vânzarea de hârtie şi sticle vechi
De fel din Arad, după ce a terminat facultatea, primul loc de muncă al lui Victor Popa a fost în comuna Aninoasa. Pe vremea aceea, era obligatoriu un stagiu de trei ani la ţară. A venit în Muscel, împreună cu viitoarea sa soţie. „Ne-am căsătorit la Aninoasa şi am stat ea, cinci ani, şi eu, şase, la Aninoasa, Berevoeşti, Vlădeşti. Pe urmă, ne-am făcut specializarea amândoi şi am ajuns la Spitalul din Câmpulung, unde am lucrat până am ieşit la pensie. Eu mi-am desfăşurat activitatea în cadrul Secţiei Neuropsihiatrie. Era o specialitate care nu mai este astăzi. S-au separat Neurologia de Psihiatrie, însă, atunci, fiind penurie de neurologi şi psihiatri, s-au făcut împreună. Soţia a fost medic ginecolog.”, ne spunea dr. Victor Popa.
În 1989, a ieşit la pensie şi tot atunci s-a şi îmbolnăvit. După o pauză de şase luni, şi-a reluat activitatea în cadrul Policlinicii cu plată. A predat şi la Şcoala de Asistente, până anul trecut (n.r. 2006). În paralel cu activitatea medicală, s-a ocupat de turismul muscelean. A înfiinţat Asociaţia Sportivă „Sănătatea”, care avea profil de turism, apoi, în anii ’80, a pus bazele Clubului de Drumeţie, Cultură şi Ecologie „Plaiuri Muscelene”. Salvamontiştii conduşi de el au participat la o competiţie turistică naţională, „Ştafeta Munţilor”. „Prima ediţie a fost în 1973, la care eu n-am participat, nefiind în ţară în vremea aceea. Din ’74 până în ’89 am condus Câmpulungul în toate acţiunile „Ştafetei Munţilor”. Câmpulungul a câştigat ediţia din 1977, la Poiana Braşov.”, a adăugat acesta.
Dr. Victor Popa a fost şeful Salvamontului Câmpulung, din 1972 până în 1998, când a predat ştafeta următorului preşedinte, Alexandru Holboşan. Primul echipament l-a făcut din banii rezultaţi din vânzarea de hârtie şi sticle vechi. „Statul s-a ocupat foarte puţin, la început, de echiparea Salvamontului. Majoritatea traseelor montane le făceam cu maşina mea, o Dacia. Uneori, ni se dădea Salvarea de la Spital, alteori maşini de la ARO, dar rar.”, a continuat acesta. Altă problemă care afecta activitatea Salvamontului de acum 30 de ani era comunicarea, care se făcea foarte greu. „Aveam nişte radiotelefoane cu care a fost dotat serviciul. Dar punctele esenţiale ale zonei de acoperire a Salvamontului nu aveau telefoane.”
- I-a înfruntat pe „capii” comunişti pentru reconstrucţia Refugiului Iezer
Lui Victor Popa i se datorează şi reconstrucţia Refugiului Iezer, amenajat în 1939. „Eu nu eram aici, aveam pe atunci 16 ani. L-am prins în stare de funcţionare. În perioada 15 mai-15 octombrie avea un cabanier, care, la plecare, lua păturile cu el. Rămâneau în adăpost saltelele şi câteva pături mai vechi, care nu dispăreau niciodată. În timp, s-a stricat refugiul. Un turist a luat o bucată de şiţă ca să aprindă focul, altul a procedat la fel, s-a stricat acoperişul, a pătruns apa şi astfel s-a deteriorat. Prin 1966-1967 era puţin practicabil, devenind complet impracticabil. În 1974, la Raliul Salvamontului, echipa Câmpulungului a obţinut un rezultat mulţumitor şi pentru noi, şi pentru Federaţie. Atunci ne-a venit o idee. L-am invitat pe primarul de atunci, pe şefii instituţiilor şi întreprinderilor care trimiteau băieţi la Salvamont, le-am prezentat un raport întocmit de mine, însoţit de diapozitive (n.r. dr. Victor Popa are o colecţie impresionantă de 5.000 de diapozitive). Am terminat cu trei diapozitive care prezentau diferite stadii de degradare ale Refugiului Iezer. Am spus o vorbă atunci: capitaliştii au fost în stare să construiască, iar noi, socialiştii, n-am fost în stare să păstrăm. La care s-a încruntat domnul secretar, în timp ce directorul Spitalului m-a tras de mânecă şi mi-a spus: „Cam tare, Victore, cam tare”. Asta s-a întâmpla prin luna mai a anului 1974.
În iunie, în urma unui telefon, o echipă din care a făcut parte şi Victor Popa, a mers la faţa locului, s-a constatat că refugiul este stricat şi s-a stabilit ce se dărâmă şi ce rămâne. „Asta a fost tot. Am mâncat un balmoş la stâna din Iezer, după care am coborât. Eu am zis că acelea au fost „vorbe, vorbe, vorbe”. În scurt timp, i s-a comunicat că se pregăteşte proiectul, dar nici atunci n-a crezut că va fi posibil. A doua zi, au plecat cu corturile în spate la Iezer, au dormit acolo, iar dimineaţa, după ce au băut un ceai de smirdar, s-au apucat de dărâmat. În vale, se vedea şirul de turişti care aduceau ciment şi nisip. „Abia atunci am zis: se face refugiul. Într-adevăr, s-a mărit la 60 de locuri. A fost inaugurat pe 24 august 1974 şi a fost repredat Oficiului de Turism, care a angajat un cabanier, dar postul a fost desfiinţat ca nerentabil.” Acum, Salvamontul a amenajat o cameră acolo pe care o ţine încuiată, însă ciobanii continuă să jefuiască.
Întrebat când a fost ultima oară pe munte, Victor Popa a răspuns: „Alaltăieri. La Ghimbav, am fost cu maşina, apoi am urcat. Nu mai pot să urca ca pe vremuri… cam aşa, cam până pe la poale, întrucât inima nu-mi mai dă voie să fac eforturi prea mari.” Însă inima sa mare îi dă voie să iubească muntele cu aceeaşi pasiune din tinereţe, fără să se simtă niciodată copleşită de splendoarea şi măreţia sa.
- Cea mai veche piesă a colecţiei donate Muzeului Câmpulung este o cană primită în dar de la olarul şi ceramistul Vlădeştilor în prima săptămână ca medic pe Valea Bratiei
Patru ani mai târziu, dr.Victor Popa se afla în centrul evenimentului punctat în deschiderea articolului. Încă din 2006, se hotărâse să facă această donaţie, numai că a amânat momentul până în 2011, pentru că a amânat mereu „să plece”. Cert este că a dorit tot timpul s-o ofere înainte „să plece”. La venirea în Muscel, împreună cu soţia, medicul s-a instalat pe Valea Bratiei (Aninoasa, Vlădeşti, Berevoeşti), unde a stat şase ani. „În prima săptămână, ducându-mă la Vlădeşti, Niţă Dragomir, olarul şi ceramistul Vlădeştilor, mi-a oferit o cană de apă, zicând: „Să nu plecaţi cu mâna goală din casa mea.” O să vedeţi în expoziţie, este cea mai veche piesă a colecţiei.”, povestea dr. Victor Popa.
- „Medicamentul miraculos” al unui medic din Câmpulung
Încheiem cu o relatare despre Victor Popa din ziarul „Sportul”, din 1981, apărută sub semnătura lui Sever Noran.
„Acum aproape doi ani, trecând prin Câmpulung, am vrut să-l văd pe doctorul Victor Popa, medicul şef al Secţiei de Neuropsihiatrie a Spitalului teritorial, pe care-l cunoşteam de mult, de la finalele pe ţară ale turismului de masă „Ştafeta munţilor”, unde, de fiecare dată, el cu echipa sa a cucerit unul dintre primele trei locuri la seniori cu vârsta… „peste o jumătate de secol”. L-am găsit în cabinet. M-am mirat auzindu-l încheind, adeseori, consultaţia sa cam aşa: „Şi să ştii că Ia boala dumitale n-am medicament mai bun decât… drumeţia montană. Mişcarea în aer liber te face sănătos şi te ţine sănătos. Dacă vrei, când ieşi din spital, vino cu noi, cei de la Asociaţia sportivă „Sănătatea”, pe drumurile de munte. Că muntele vindecă cel mai sigur”.
Am aflat, atunci, că doctorul Victor Popa, turist „veteran”, i-a contaminat de mult pe colegii săi de la spital. I-a atras pe toţi la turism. Într-un an l-a avut în echipă pe dr. Gabriel Plopeanu, în alt an pe asistentul Stelian Moloiu şi pe contabila Margareta Petrea, apoi pe mulţi alţii, din rândul cărora n-a lipsit soţia sa, dr. Constanţa Popa.
Toţi membrii Asociaţiei Sportive „Sănătatea” îi urmează pilda şi sunt gata ca, la sfârşit de săptămână, să caute „medicamentul miraculos” al bolilor de nervi sau al oboselii sus pe munte. Şi asta se întâmplă de peste 20 de ani, adică din anul 1958, de când lucrează la spitalul din Câmpulung dr. Victor Popa!
-Şi ştiţi de ce practic turismul montan?, ne-a spus, cu hazu-i cunoscut de prieteni, doctorul Popa. Dacă n-aş merge pe munte, m-aş molipsi şi eu de vreo boală de nervi.
Zilele trecute, l-am căutat la telefon. Mi-a răspuns Maria Mitu, care lucrează la Secţia de Neurologie.
-Lipseşte cam o oră, că a devenit şi şeful secţiei Salvamont din Câmpulung. Acum e cu treburi de-ale Salvamontului, că are o pauză până după amiază, când intră de gardă. Cred că ştiţi că, în curând, vom inaugura Cabana „Bătrâna”, aflată la poalele muntelui cu acelaşi nume, de la Voina mai sus, spre Iezer. S-a construit prin munca voluntară a salvamontiştilor şi a celor pasionaţi de la A.S. Sănătatea, impulsionaţi de exemplul şi dragostea pentru turism a dr.Victor Popa. Cabana are 40 de locuri, o poziţie minunată…
Noua realizare, datorată în principal doctorului Victor Popa, a făcut să ne gândim că, deşi cabana are un nume… bătrânesc, ea îşi merită denumirea dată de unii glumeţi: „Depozitul de medicamente pentru sănătate şi tinereţe”, creat – adăugăm noi – din îndemnul unui medic care ştie, mai bine decât mulţi alţii, că mişcarea în aer liber înseamnă sănătate.”
A consemnat Magda BĂNCESCU