Plutonierul major Cristian Stoica, sanitar în cadrul Batalionului 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”, a participat la numeroase misiuni militare, inclusiv în Afganistan, unde, în 2015, a fost grav rănit într-un atac cu o mașină capcană. Deși suferise multiple leziuni, a acționat rapid pentru a salva viața unui camarad aflat în stare critică. După o lungă perioadă de recuperare, a devenit unul dintre primii membri ai echipei Invictus România, folosind sportul ca formă de reintegrare. În acest an, va participa pentru prima dată la Jocurile Invictus de iarnă, ce vor avea loc în Vancouver, Canada, între 8 și 16 februarie, unde va concura la schi alpin, volei din șezut, rowing și va fi rezervă la skeleton. Această competiție reprezintă o nouă provocare și o continuare a luptei sale pentru depășirea limitelor impuse de trecut.
- Povestea plutonierului major Cristian Stoica
Plutonierul major Cristian Stoica, de origine câmpulungean, şi-a dedicat peste două decenii din viaţă salvării oamenilor, activând ca sanitar în cadrul Batalionului 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”. Cariera sa a fost marcată de numeroase misiuni, printre care şi două desfăşurate în teatrele de operaţiuni din Afgansitan. În timpul uneia dintre aceste misiuni, în anul 2015, viaţa sa a fost pusă la grea încercare.
Într-o zi care părea a fi o patrulare obişnuită, plutonierul major Cristian Stoica şi colegii săi se aflau la un post de poliţie din Afganistan, îndeplinindu-şi atribuţiile specifice. Zona în care operau era periculoasă, iar riscul atacurilor era permanent. La un moment dat, o maşină capcană s-a apropiat de intrarea postului şi s-a detonat. Explozia a fost devastatoare, generând un suflu puternic care a aruncat fragmente metalice şi resturi în toate direcţiile. În urma deflagraţiei, patru militari au fost răniţi, iar unul dintre ei se afla într-o situaţie critică, având artera femurală secţionată. În astfel de cazuri, fiecare secundă contează, iar fără o intervenţie rapidă, pierderea de sânge poate duce rapid la deces. În ciuda rănilor suferite, plutonierul major Cristian Stoica a acţionat imediat alături de colegii săi. Deşi el însuşi fusese aruncat la câţiva metri de suflul exploziei şi prezenta multiple traumatisme, şi-a regăsit echilibrul şi s-a mobilizat pentru a acorda primul ajutor camaradului grav rănit.
În acel moment, funcţiile vitale ale colegului său erau instabile, iar hemoragia era masivă. Totuşi, plutonierul major Cristian Stoica şi colegii său au reuşit să efectueze manevre de oprire a sângerării, asigurându-se că victima rămâne conştientă. Totodată, au organizat evacuarea de urgenţă către baza militară, unde acesta a primit îngrijiri medicale specializate. Rapiditatea intervenţiei s-a dovedit salvatoare, reuşind să-i ofere militarului şansa de a supravieţui.
În mijlocul acestui haos, plutonierul major Cristian Stoica şi-a dat seama că şi el fusese grav rănit. Suflul exploziei îl aruncase la aproximativ doi metri în aer, iar impactul îi provocase un traumatism cranio-facial sever. O hemoragie puternică îi obtura căile respiratorii, iar osul feţei fusese deplasat. În plus, timpanele fuseseră perforate, iar leziunile coloanei cervicale îi îngreunau orice mişcare. În ciuda durerii intense şi a dificultăţilor de a respira, a reuşit să-şi păstreze calmul şi să îi acorde ajutor colegului său. Ulterior, a fost evacuat de urgenţă la un spital de nivel superior, unde medicii au fost nevoiţi să intervină chirurgical pentru a-i stabiliza rănile. A suferit patru intervenţii medicale, necesare pentru reconstrucţia zonei afectate şi pentru recuperarea funcţiilor esenţiale. Recuperarea a fost dificilă şi a necesitat luni întregi de tratamente şi fizioterapie. În tot acest timp, a beneficiat de un mare sprijin din partea familiei şi a camarazilor. Soţia sa i-a fost alături în fiecare etapă a procesului de vindecare, iar fiica sa a fost o sursă constantă de motivaţie pentru a depăşi momentele grele.
După câteva luni de tratament, plutonierul major Cristian Stoica s-a reîntors în bază, de unde a fost repatriat în România. A fost internat la Spitalul Militar din Bucureşti, unde a continuat procesul de recuperare. Pentru curajul şi gestul său, dar şi pentru rapiditatea cu care a acţionat într-un moment critic, a fost onorat de partenerii americani, care i-au înmânat Drapelul Statelor Unite ale Americii, ca gest simbolic care a reprezentat o recunoaştere a sacrificiilor făcute şi a valorii pe care echipele de salvatori militari o au în câmpul de luptă.
- Participarea la Jocurile Invictus
La şase luni după incidentul respectiv, plutonierul major Cristian Stoica a fost contactat de coordonatorii Proiectului Invictus, un program destinat recuperării militarilor răniţi, prin sport şi socializare. Iniţial, a fost reticent în a se alătura, deoarece durerile de cap cauzate de rănile suferite în explozie erau încă puternice. Cu toate acestea, când i s-a explicat că Invictus nu este despre performanţă, ci despre depăşirea propriilor limite şi integrarea într-o comunitate de camarazi cu experienţe similare, a decis să accepte provocarea.
A devenit astfel unul dintre primii membri ai echipei Invictus România, alături de alţi militari răniţi, precum Ionuţ Butoi, Costi Slăniceanu, Marian Nicula şi Costel Stanciu. Deşi în 2017 a fost selectat ca rezervă pentru Jocurile Invictus de la Toronto, nu a participat din cauza problemelor medicale şi a temerii de a călători pe distanţe lungi cu avionul. În următorii ani, a rămas implicat în activităţile proiectului, susţinând colegii săi şi antrenându-se în ţară.
În acest an, pentru prima dată, Jocurile Invictus au inclus probe de iarnă, oferind o nouă oportunitate de a concura la nivel internaţional. Evenimentul urmează să aibă loc între 8 şi 16 februarie 2025, în Vancouver, Canada, cu noi discipline precum schi aplin, schi nordic, curling şi skeleton.
Pentru plutonierul major Cristan Stoica, acesta este momentul mult aşteptat, fiind prima sa participare oficială la Jocurile Invictus, în calitate de concurent. A ales să participe la schi alpin, volei din şezut, rowing şi să fie rezervă la skeleton. Pregătirea pentru aceste probe a început din timp, însă a fost marcată de unele obstacole. Pentru schi alpin, antrenamentele s-au desfăşurat la Cheile Grădiştei, pe pârtia de la Fundata şi la Miercurea Ciuc. Condiţiile meteo au fost importante, fiind necesară aşteptarea sezonului rece pentru a putea exersa în condiţii optime. Pentru proba de rowing, fiecare sportiv a primit un aparat de vâslit (rower) prin sprijinul Fundaţiei Invictus România, ceea ce le-a permis să se antreneze individual, acasă, fiind o soluţie tocmai bună pentru menţinerea unui program constant de antrenament. Pregătirea pentru volei din şezut a fost mai complexă, necesitând antrenamente de echipă. Acestea s-au desfăşurat lunar, în locaţii precum Craiova şi Bucureşti, unde sportivii au avut ocazia să-şi îmbunătăţească tehnica şi coordonarea alături de ceilalţi membri ai echipei.
În ceea ce priveşte skeleton şi curling, antrenamentele urmează să aibă loc direct în Vancouver, deoarece în România nu există spaţii adecvate pentru aceste sporturi. Aceasta presupune o adaptare rapidă la condiţiile competiţiei şi învăţarea tehnicilor de bază într-un timp scurt. „Este pentru prima dată când particip la jocurile de iarnă. Sunt persoane fie care au mai schiat, fie care pun pentru prima dată schiurile în picioare, iar altele sunt cu anumite afecţiuni. Sincer, eu am puţine emoţii, fiind la prima participare ca şi concurent, cu toate că nu este pentru profesionişti, emoţiile există, mai ales atunci când vrei să dai tot ce ai mai bun din tine şi să reprezinţi ţara este ceva mai deosebit, este un sentiment de mândrie şi de emoţie. Eu cred că o să fac o impresie bună, nu voi face echipa de râs–toţi ne considerăm o echipă, indiferent că unii sunt mai experimentaţi, iar alţii nu.”, a transmis plutonierul major Cristian Stoica.
Din vară, acesta a planificat să înceapă pregătirea la tir cu arcul, fiind antrenat de colegul său, Ionuţ Butoi, considerând un sport de relaxare. De asemenea, ciclismul este un sport pe care îl poate practica fără să consume prea mari resurse. „Nu mi-a părut rău că m-am înscris la aceste jocuri de iarnă pentru că am învăţat ceva nou. Nu am făcut niciodată rowing, nu prea am schiat, dar acum am învăţat. În continuare iau câte 18 medicamente pe zi, dar asta nu mă dă înapoi să fac ceea ce fac. Pe mine, Invictus m-a ajutat foarte mult prin prisma faptului că i-am văzut pe alţii cu probleme mult mai mari, care m-au făcut să trec peste acel incident. Încă am două mâini, două picioare, doi ochi şi pot merge liniştit. Ionuţ Butoi, în schimb, nu mai poate merge şi tot dă înainte. Astfel m-a încurajat şi pe mine să fac acelaşi lucru şi să continui. Avem, de asemenea, un alt coleg, Daniel Porumb, căpitanul echipei, paralizat de la gât în jos, şi a reuşit să practice rowing-ul. Când vezi astfel de persoane că nu cedează, nu poţi să nu încerci să treci peste orice obstacol. Fiecare avem probleme, dar este important să reuşim să trecem peste ele.”, a transmis plutonierul major Cristian Stoica.
Robert Adrian ŞTEFAN