Emmanuel de Martonne, „Femei în costum de sărbătoare”, Câmpulung, 1891. În plan secund, biserica Sf. Nicolae – Popa Savu din centrul orașului
Geograful și pedagogul francez Emmanuel de Martonne (1873 – 1955), expert în cadrul comisiilor speciale de delimitare a granițelor de pe lângă Conferința de Pace de la Paris din 1919-1920, a fost primul mare specialist din străinătate în geografia României.
Relațiile sale cu România au început foarte devreme, datorită prietenului și colegului său român, criticul literar Pompiliu Eliade (1869-1914), care l-a sfătuit să studieze Carpații României. În urma a numeroase vizite de studiu la universitatea din Cluj și în Munții Carpați, Emmanuel de Martonne și-a susținut în 1902 o teză de doctorat cu titlul „Valahia: eseu de monografie geografică”, care va fi urmată de volumul „Cercetări privind distribuția geografică a populației în Valahia”, lucrări prin care tânărul savant francez devenea cel mai bun specialist din străinătate în studierea geografiei carpato-dunărene.
- Emmanuel de Martonne şi rolul său de geograf în stabilirea graniţelor României
Cunoașterea foarte bună a geografiei României, Poloniei și, în general, a Europei de Est, a fost principalul motiv de selecție a geografului francez în comisia de experți de pe lângă Conferința de Pace de la Paris (1919-1920), în vederea tratativelor de încheiere a păcii după Marele Război. În cadrul acestei comisii, Emmanuel de Martonne a fost principalul autor al recomandărilor făcute, cu obiectivitate, guvernului francez, privind teritoriile ce urmau să fie recunoscute României și Poloniei prin tratatele de pace.
Emmanuel de Martonne,„Vedere panoramică a drumului spre Rucăr”, 1891
Concluziile sale de expert stabileau necesitatea corelării principiului etnic cu dezvoltarea geografică viabilă, în care infrastructura existentă sau viitoare trebuia să joace un rol important. Astfel, conform principiului viabilității frontierelor, a obținut extinderea frontierei Poloniei spre est și a României spre vest cu câțiva kilometri, pentru ca importante căi ferate (de exemplu Timișoara-Arad-Oradea-Satu Mare) să nu se întretaie de mai multe ori cu granița. Din acest motiv, Emmanuel de Martonne a contribuit substanțial la stabilirea granițelor din 1918-1921 (dintre care cele trasate între România, Serbia și Ungaria, mai sunt valabile și astăzi).
Emmanuel de Martonne,„Femei în costum de sărbătoare”, Câmpulung, 1891
După Conferința de la Paris, Emmanuel de Martonne a rămas un mare prieten al românilor, fiind ales membru de onoare al Academiei Române (1919). În același timp, el și-a reluat activitatea universitară în Franța, unde s-a bucurat de un mare prestigiu academic, prezidând între 1931 și 1949 Uniunea Geografică Internațională, devenind membru al Academiei Franceze de Științe. În semn de omagiu, un colegiu din orașul natal – Laval – îi poartă azi numele: „Collège Public Emmanuel de Martonne”.
- Recunoaşterea meritelor ştiinţifice ale marelui savant francez în România
Pentru meritele sale excepționale în cercetarea geografică a spațiului românesc, în promovarea României în mediile științifice, diplomatice și politice, savantul Emmanuel de Martonne s-a bucurat de cele mai înalte aprecieri din partea forurilor academice și a universităților din România, din partea Societății Regale Române de Geografie, din partea statului român. Astfel, în 1912, Academia Română l-a ales membru corespondent, iar în 1919 a devenit membru de onoare al acestui înalt for. În 1915 a fost ales membru de onoare al Societății Regale Române de Geografie, iar în anul 1919 a fost decorat de Casa Regală. Lui Emmanuel de Martonne i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj în 1929, iar Universitatea din Iași i-a conferit același titlu în 1938.
Geograful Emmanuel de Martonne (1873-1955)
În România, municipiile Cluj-Napoca și Timișoara au fiecare câte o stradă care poartă numele geografului francez. La 13 mai 2019, Banca Națională a României a emis o monedă omagială cu titlul „Desăvârșirea Marii Uniri – Emmanuel de Martonne”, și tot în 2019, Primăria municipiului Oradea a dezvelit în Parcul 1 Decembrie un bust al lui Emmanuel de Martonne.
Emmanuel de Martonne, „Stâna din Iezer”, 1906
Traducerea în limba română a volumului „Un géographe français et la Roumanie: Emmanuel de Martonne (1873-1955)”, de Gavin Bowd, carte publicată în anul 2012 la editura L’Harmattan din Paris, a fost gândită pentru a marca, în România și la Universitatea din Cluj, împlinirea a 150 de ani de la nașterea renumitului geograf francez care scria în 1921:
Noua Românie apare drept una dintre cele mai fericite înfăptuiri ale ideii naționale, potrivit concepției [care a predominat] după Marele Război. Era greu să se fi hotărât mai bine în condițiile oferite de geografia fizică, etnică și economică din acest bazin al Dunării inferioare, răscruce de drumuri a migrațiilor de popoare, teritoriu predilect al luptelor seculare dintre imperiul turc, cel rus și cel austriac. Granițele sale delimitează o suprafață aproape rotundă, formă ideală pentru ușurința comunicațiilor interne și care oferă o expunere minimă la pericolele externe. Regiuni naturale variate sunt reunite în jurul munților Carpați, leagănul naționalității românești și loc al bogățiilor minerale.
Sursa imaginilor: portalul francez „MédiHAL”