Într-o zi de 13 septembrie năucitor, şi cu raze de soare timide, şi cu furtună îndrăzneaţă, s-a încheiat a treia ediţie a Festivalului „Muzica în filmul românesc”, rezultat al parteneriatului dintre Ceramus Film, Centrul Naţional al Cinematografiei, DACIN SARA şi Cinemaraton. Timp de patru zile, între 10-13 septembrie 2024, elegantul cort de evenimente a primit din nou oaspeţi din cinematografia românească, pentru a celebra una dintre cele mai iubite arte, accesibilă tuturor vârstelor şi gusturilor. A fost un festival frumos ca o rapsodie de toamnă răspândită de corzile chitarei lui Nicu Alifantis, care a produs o multitudine de stări spectatorilor dornici să vină sau să revină în faţa marelui ecran. Festivalul a avut şi bucurie, şi melancolie provocată de vederea şi evocarea unor actori uriaşi uniţi cu eternitatea. A avut şi culori autumnale, şi ropote nervoase de ploaie, şi ochi umeziţi de emoţie atât în public, cât şi pe scenă. Inclusiv pe Horaţiu Mălăele l-am surprins ştergându-şi discret lacrimile pe sub ochelari după momentul liric „Repetabila povară” a lui Adrian Păunescu şi-al său dor de părinţi pus în versuri sfâşietoare de inimi nemângâiate.
Cum în spatele instituţiilor organizatoare stau nişte oameni stăruitori în crezul că numai prin cultură România şi Câmpulungul au un viitor diferit de acest prezent înecat în mediocru, îi vom puncta în deschiderea acestui articol pe Dorin Mirea şi Şerban Marinescu, din partea Ceramus Film şi DACIN SARA, şi echipa de la Cinemaraton: directorul Adrian Bucă, realizatorul Cătălin Chirilă şi sunetistul Marius Chirică. Carmen Bârloiu, omul de bază în organizarea şi promovarea festivalului, ajutată de voluntarele sale, Teodora Idoraşi şi Bianca Oprescu, s-a aflat în permanenţă în preajma invitaţilor, asigurându-se că se simt bine pe durata unui eveniment cu o desfăşurare impecabilă cap-coadă. Iar oaspeţii lor, în faţa cărora ne înclinăm, au fost actorii Ileana Popovici, Dorel Vişan, Valentin Teodosiu, Horaţiu Mălăele şi colegii lor mai tineri, Georgiana Saizescu, Alice Cora Mihalache şi Andrei Miercure, regizorii Şerban Marinescu, Constantin Vaeni, Nap Toader, Bogdan Mureşanu, producătorul Vlad Păunescu, dirijorul şi compozitorul Răsvan Cernat, împreună cu încântătoarea sa soţie, Manuela Cernat, un om-cheie în derularea festivalului.
- Manuela Cernat: „Vreau să mulţumesc organizatorilor şi, în primul rând, domnului Dorin Mirea, care este sufletul, amfitrionul, generosul sponsor şi, mai ales, iubitor al culturii şi al filmului românesc”
Când rosteşti Festivalul de Film de la Ceramus, rosteşti şi numele Manuelei Cernat, o personalitate remarcabilă a culturii din România, pe care, de trei ani, o asociem cu evenimentul câmpulungean. Istoric şi critic de film, prozator, eseist, scenarist, profesor universitar, deţinătoarea unei prodigioase cariere culturale şi academice suficient de bogată încât să depăşească spaţiul unei modeste pagini de ziar, Manuela Cernat a săltat, prin prestaţia sa desăvârşită, nivelul manifestării de la Câmpulung. Toate dialogurile care au precedat ori succedat proiecţiile de filme au fost încredinţate Manuelei Cernat pentru a le modera, datorită impresionantei sale experienţe în domeniul cinematografic şi nu numai. Rafinamentul prezenţei Manuelei Cernat şi distincţia imprimată discuţiilor inserate în program sunt un câştig al festivalului, de care nădăjduim că ne vom bucura şi la ediţiile următoare.
Organizatorii au plusat la ediţia din 2024 cu invitarea academicianului Leon Dănăilă la Câmpulung, ca partener de dialog al părintelui Agapie de la Naousa-Grecia. Încă un moment cu „greutate”, pentru care organizatorilor li se cuvine aprecierea celor care n-au vrut să rateze o ocazie unică pentru Câmpulung.
Apreciere meritată, de altfel, pentru toată strădania închegării unui eveniment reţinut, peste timp, de istoria locală, nefiind altul cu care să rivalizeze, ca amploare şi consistenţă a programului, durată, numărul şi calitatea invitaţilor etc. Doamnele Manuela Cernat şi Ileana Popovici au punctat în mesajele de deschidere eforturile pe care este clădit acest festival şi persoanele cărora le aparţin.
„Vreau să mulţumesc organizatorilor şi, în primul rând, domnului Dorin Mirea, care este sufletul, amfitrionul, generosul sponsor şi, mai ales, iubitor al culturii şi al filmului românesc. Vreau să mulţumesc doamnei Carmen Bârloiu, care nu numai că este atât de frumoasă şi atât de generoasă, dar este şi o mare artistă. O cunosc de mulţi ani, de când lucra la studioul cinematografic al Armatei. Înconjurată de atâţia oameni dragi, nu pot decât să fiu foarte fericită că sunt, pentru a treia oară, la Ceramus, împreună cu prietena mea, Ileana Popovici, şi cu alţi colegi. Să nu-l uit pe domnul Şerban Marinescu, preşedintele DACIN SARA, unul dintre co-organizatorii festivalului şi, nu în ultimul rând, să mulţumesc fabuloasei echipe de la Cinemaraton, canalul de televiziune care, de ani buni, aduce aproape de sufletul spectatorilor din România valorile, uneori uitate, ale cinematografului românesc.”, spunea criticul de film Manuela Cernat.
„Pentru noi toţi este o bucurie a reîntâlnirii cu prieteni, cu public, cu iubitori de film şi nu numai, artişti de atmosferă, în acest loc minunat în care ne ţine domnul Mirea. Tot primim poze de aici şi spunem: „Ah, dacă ajungem până la anul!”. Am ajuns şi în acest an, slavă lui Dumnezeu! Trebuie să mulţumesc din tot sufletul, pentru că aceasta este pasiunea mea, muzica, domnului Şerban Marinescu. Trebuie să recunosc că el, la insistenţele mele, s-a lăsat convins să facem acest festival, cu ajutorul tuturor celor care sunt aici şi cu cel al domnului Dorin Mirea, în primul rând. Eu spun că toată lumea are de câştigat şi este singurul festival, de fapt, unde se vorbeşte, într-adevăr, despre un lucru foarte frumos, care înseamnă muzică. Mulţumim încă o dată, domnul Mirea! Mă bucur că daţi această ocazie celor care ne urmăresc să-şi amintească sau chiar să cunoască personalităţi pe care, poate, nu au avut ocazia.”, a adăugat actriţa Ileana Popovici.
- Principele Nicolae: „Oraşul este superb! Într-adevăr, are nevoie de un pic de amenajare, dar faptul că este pe drumul cel bun şi, în sfârşit, centrul a fost aproape finalizat este foarte bine”
O secvenţă de colecţie pentru istoricul evenimentului de la Câmpulung o constituie „documentarul-tezaur”, cum a numit criticul de film Manuela Cernat realizarea producătorilor Dan Drăghicescu şi John Florescu, „Războiul regelui”. Proiectul aniversar, prezentat publicului muscelean la împlinirea a 80 de ani de la momentul „23 august 1944”, s-a încadrat inspirat în programul festivalului ale cărui producţii cinematografice selectate pentru vizionare au avut şi subiecte inspirate din istoria României. Inclusiv ediţia 2024, a cărei agendă a conţinut un scurtmetraj tulburător despre căderea regimului Ceauşescu, „Cadoul de Crăciun”, în regia lui Bogdan Mureşanu.
Revenind la „Războiul regelui”, Alteţa Sa Regală, Principele Nicolae, şi producătorul asociat Dan Drăghicescu au oferit muscelenilor prilejul să trăiască împreună „o pagină tragică din istoria recentă a României”, aşa cum spunea Manuela Cernat. Prinţul a sporit valoarea manifestării culturale de la Ceramus cu un document istoric în format video despre Regele Mihai I, cel care „a purtat pe umerii săi povara istoriei într-un moment crucial”. „Este un film pe care ar trebui să-l vadă absolut toţi românii şi, mai ales, cei din tinerele generaţii, ca să înţeleagă ce s-a întâmplat, de fapt, cu ţara noastră în această tulbure trecere de la monarhie la sistemul comunist şi înapoi la libertate.”, puncta Manuela Cernat, moderatoarea dialogului cu cei doi oaspeţi.
În dimineaţa de joi, 12 septembrie, Principele Nicolae, împreună cu alţi musafiri ai lui Dorin Mirea, a revăzut Colegiul Pedagogic „Carol I”, ctitorie a străbunicului său, Regele Carol I. Vom reţine în această relatare una dintre întrebările lansate din partea publicului, prin vocea profesorului şi istoricului de artă Carmen Oprescu, aflată pentru a doua oară în postura de a-l interpela pe Principele Nicolae pe subiectul ataşamentului său faţă de oraşul nostru.
„Familia Regală, începând cu primul popas în ţară, neoficial, al Principelui Carol, a avut o preferinţă cu adevărat specială pentru Câmpulung. Şi Regele Carol I, şi Principele Ferdinand, ulterior Regele Ferdinand şi Regina Maria au venit de nenumărate ori în Câmpulung şi la Rucăr, în ocazii oficiale şi neoficiale, călătorii pentru vânătoare, drumeţii şi alte scopuri. Dar, în mod evident, au avut o afinitate cu totul particulară pentru această zonă.”, a fost evocarea istoricului de artă Carmen Oprescu, din care a decurs întrebarea menită să aducă în prezent relaţia Familiei Regale cu Câmpulungul. Şi anume cum se manifestă apropierea Principelui Nicolae faţă de oraş şi dorinţa revenirii sale. Nepotul Regelui Mihai a fost prezent la toate cele trei ediţii ale Festivalului „Muzica în filmul românesc” şi nu doar ca musafir al familiei lui Dorin Mirea, ci ca invitat al dialogurilor pe tema documentarelor incluse în program.
„Fiind a treia oară când particip, deja simt că am intrat într-o familie. Nu numai cu cei alături de care particip în fiecare an, ci cu publicul, cu localnicii şi, de fiecare dată, eu şi familia mea ne-am simţit foarte bine. Suntem bine primiţi. Voi sunteţi foarte deschişi, prietenoşi şi vă mulţumesc că ne-aţi primit cu multă căldură. Oraşul este superb, într-adevăr, are nevoie de un pic de amenajare, dar faptul că este pe drumul cel bun şi, în sfârşit, centrul a fost aproape finalizat este foarte bine. Toată zona este excepţională şi eu o văd în viitor pe traseul turistic pentru tot ce are de oferit, mai ales dacă centrul va fi mai amenajat. Mă bucur de fiecare dată când vin aici, indiferent că este pentru acest festival de film sau, pur şi simplu, în privat, la o plimbare.”, a afirmat Principele Nicolae.
- Datorită lui Gheorghe Dinică, regizorul Şerban Marinescu s-a stabilit în Muscel în urmă cu aproape 25 de ani
Regizorul Şerban Marinescu are un rol esenţial în realizarea festivalului, atât în calitatea sa de director al DACIN SARA, cât şi ca participant la momentele care au elogiat memoria a doi coloşi ai cinematografiei româneşti. De fapt, evocarea personalităţii lui Ştefan Iordache îi aparţine în totalitate, Şerban Marinescu creând un moment sensibil, care a umezit nişte ochi în publicul care i-a sorbit mărturisirile despre un prieten drag, plecat dintre noi în urmă cu 16 ani, într-o zi de 14 septembrie 2008.
Şi de Gheorghe Dinică, a cărui amintire a fost marcată de Şerban Marinescu prin întâmplări savuroase legate de acest important actor de film şi teatru al României, împreună cu regizorul Constantin Vaeni, actorii Ileana Popovici şi Valentin Teodosiu şi producătorul Vlad Păunescu, l-a legat o prietenie veche. Împreună au realizat cel puţin patru filme. Şerban Marinescu a povestit mai multe episoade emoţionante desprinse din colaborarea cu maestrul Dinică, dintre care reţinem momentul în care s-a creat legătura sa cu Muscelul. „Dacă sunt în zona Câmpulungului de aproape 25 de ani, sunt pentru că am venit cu el odată, într-o vară, aveam o filmare… era o căldură sinistră în Bucureşti, cum este de obicei. Mi-a spus: mi-am luat o casă la Bughea. Nu mi-a sunat foarte bine, pentru că în copilărie – m-am născut la Piteşti, deci, foarte aproape -, când unul dintre colegii de clasă era mai nespălat, toată lumea spunea: este de la Bughea. Când am venit şi am văzut câtă frumuseţe şi câtă curăţenie, ce minune de loc cu harul lui Dumnezeu şi ce oameni minunaţi sunt aici, cumva m-am renaturalizat. Am revenit şi acum stau mai mult aici decât la Bucureşti. Lui îi datorez faptul că am venit aici.”, a povestit Şerban Marinescu.
Gheorghe Dinică l-a urmat în veşnicie pe Ştefan Iordache un an mai târziu, pe 10 noiembrie 2009. Întregul festival s-a desfăşurat sub semnul comemorării celor 15 ani trecuţi de la această pierdere uriaşă pentru cultura românească. „Eram cumva o familie, oameni buni. Ne respectam, ne iubeam, era şi Ştefan Iordache acolo, era şi Dorel Vişan… am fost un grup din care am rămas foarte puţini. Dar, slavă Domnului, suntem. Un grup care a încercat să lase în urmă lucruri care să vă bucure. Cred şi sper că aşa s-a şi întâmplat. Sunt fericit să-l revăd, să-l aud… îmi spunea Horia Moculescu mai devreme: Doamne, câţi nu mai sunt! Eu i-am replicat şi cred în ceea ce am spus: Nu este adevărat, ei sunt! Câtă vreme existăm noi, existaţi dumneavoastră (n.r. publicul), care îi iubiţi, există acest ecran din spate şi, categoric, Cinemaraton, care îi readuce în memoria publică, şi generaţiile noi îi redescoperă, aceşti oameni fac minuni în continuare. Gheorghe Dinică este unul dintre cei care au făcut şi fac minuni. Să-i mulţumim pentru asta!”, a emoţionat Şerban Marinescu un auditoriu care a venit la Ceramus din dragoste pentru adevăraţii oameni de film.
- Şi regizorul Nap Toader a fost adoptat de Muscel, stabilindu-se la Lereşti
Alt regizor statornicit în Muscel este Nap Toader, devenit muscelean de câţiva ani. Spectatorii s-au delectat la comedia „Nuntă în Basarabia”, un film cu accente autobiografice. „Ideea filmului mi-a venit după ce m-am căsătorit cu iubita mea de atunci, Adriana Matcovschi, o fată care mi-a căzut cu tronc. Fata unui mare poet de limbă română, Dumitru Matcovschi, care are câteva fragmente de poem în film. Inclusiv poezia despre Otto este scrisă de el. Otto a murit chiar în zilele nunţii noastre. Este un film cu destul de multe acţiuni inspirate din realitatea pe care am trăit-o în timpul nunţii noastre, care era foarte plăcută, foarte obositoare şi avea foarte multe momente pasionale, şi comice, şi dramatice.”, a relatat Nap Toader.
Povestindu-i aceste amănunte regizorului Corneliu Porumboiu, la Festivalul Filmului Românesc, de la Londra, acesta l-a întrebat de ce nu aşează acea lume specială într-un film despre nunta din Basarabia. Nap Toader a scris scenariul şi a apărut filmul. De trei ani şi ceva, de când cu pandemia, regizorul s-a lăsat adoptat de Muscel. „M-am îngrozit… dacă prindeam încă două luni închis în apartament, înnebuneam! Am zis: eu trebuie să mă mut undeva la ţară. Eu m-am născut la ţară, în Topana, în judeţul Olt. Am doisprezece ani de copilărie rurală, după care m-am mutat la oraş, cu învăţătura. Tot Adriana a găsit o ofertă de casă aici, fusesem la Lereşti, îmi plăcuse zona foarte mult şi am zis că aici vom merge. Proprietarii care au vândut casa, fiindcă plecau în Spania, la muncă, au zis: avem şi câinele, putem să vi-l dăm sau îl ducem la Zimnicea? Şi am luat şi câinele.”, a relatat Nap Toader despre mutarea sa în Muscel, la Lereşti.
- Proaspăt premiat la Festivalul de Film de la Veneţia, regizorul Bogdan Mureşanu a venit la Câmpulung
Patru zile de film, muzică şi poezie. Facem o trecere în revistă a filmelor propuse publicului în 2024 şi a autorilor lor: „Darclée” (1960) – Mihai Iacob, „Castelul crăiţei” (2023) – Liviu Marghidan, „Nunta în Basarabia” (2009) – Napoleon Toader, „Titanic Vals” (1964) – Paul Călinescu, urmat de un dialog al lui Carmen Bârloiu cu regizorul Nap Toader și tinerele Teodora Idoraşi şi Bianca Godea, implicate în realizarea unui film care reconstituie câteva dintre secvențele esențiale din “Titanic Vals”, în cadrul unui proiect derulat în anul 2021, „Cadoul de Crăciun” – Bogdan Mureşanu, „Cuibul de viespi” (1987) – Horea Popescu, „Play ready” (1972) – Constantin Vaeni, „Adio, dragă Nela” (1972) – Cornel Todea, „Primăvara bobocilor” (1985) – Mircea Moldovan şi „Visul” (2023). Proiecţia, care a încheiat o ediţie generatoare de amintiri plăcute până la reîntâlnirea de la anul, a fost precedată de o discuţie a Manuelei Cernat cu regizorul Cătălin Saizescu şi actriţa Georgiana Saizescu.
Altă prezenţă proaspătă a festivalului a fost regizorul Bogdan Mureşanu, proaspăt întors de la Festivalul de Film de la Veneţia, unde cel mai recent film al său, „Anul nou care n-a fost”, un lungmetraj de debut, a fost răsplătit cu patru premii: premiul pentru Cel mai bun film al secţiunii „Orizzonti”, dedicată regizorilor aflaţi la primul lor lungmetraj, premiul pentru scenariu, premiul pentru imagine şi premiul Federaţiei Internaţionale a Presei Cinematografice. Bogdan Mureşanu a fost însoţit la Câmpulung de doi dintre actorii care joacă în acest film premiat, Alice Cora Mihalache şi Andrei Miercure. Şi scurtmetrajul care a rulat în cadrul festivalului de la Câmpulung, „Cadoul de Crăciun”, realizat în urmă cu şase ani, a câştigat marele premiu al Academiei Europene de Film la categoria sa.
- Titlul „Ambasador Cinemaraton” a fost acordat, la festivalul de la Câmpulung, actriţei Ileana Popovici
Un festival dedicat muzicii de pe coloana sonoră a filmelor româneşti a fost generos şi în oferta artistică propusă de organizatori. Mircea Vintilă, alături de care au cântat, la finalul recitalului, Anamaria Picurici şi Sergiu Cicu, Sanda Ladoşi, Horia Moculescu, Nicu Alifantis şi artiştii locali Andra Oproiu şi Edi Tănase au concertat pe scena de la Ceramus. Şi Horia Moculescu a avut alături de el trei artiste locale: Gina Pavel, Anamaria Picurici şi Ana Lemnaru. Festivalul a fost mărginit de două recitaluri de poezie susţinute de Dorel Vişan, acompaniat de naiul lui Aylin Udroiu, şi Horaţiu Mălăele, în ultima seară, alături de chitara nostalgică a lui Nicu Alifantis.
Acţiunea culturală a inclus şi o prezentare de carte, mai precis a volumului „Memoria muzicală argeşeană şi musceleană”, autor Lucreţia Luminiţa Picui, prezentare realizată alături de Manuela Cernat şi Şerban Marinescu.
Cinemaraton a lansat cu această ocazie o serie de premieri pentru cei care au făcut posibil ca unicul canal de film românesc să ajungă la nivelul atins în cei peste şapte ani de existenţă, de la lansarea sa pe 30 martie 2017. A deschis seria acestor distincţii titlul „Ambasador Cinemaraton” acordat actriţei Ileana Popovici.
Magda BĂNCESCU
