Fotograf renumit din perioada domniei regelui Carol I, prieten și cumnat al altui mare fotograf al epocii – Carol Popp de Szathmari, Franz Duschek (1830?, Praga – 1884, Alexandria, Egipt) a realizat portretele mai multor personalităţi culturale, politice şi istorice din România.
Astfel, el i-a fotografiat pe revoluționarul pașoptist Nicolae Golescu, născut la Câmpulung în 1810, pe poetul Cezar Bolliac, fruntaș al Revoluției de la 1848, pe istoricul și publicistul George Bariţiu, cel care a înfiinţat primul ziar românesc din Ardeal, „Gazeta de Transilvania”, pe poetul Vasile Alecsandri, membru fondator al Academiei Române, pe V. A. Urechia, profesor de istoria românilor la Universitatea din Bucureşti, membru al Academiei Române și preşedinte al Ateneului Român, precum şi pe mulţi alţii.
Portretul lui Mihai Eminescu realizat de Duschek în anul 1878 (a doua fotografie dintre cele patru în care apare Eminescu) a fost considerat în epocă – şi rămâne până în zilele noastre – imaginea reprezentativă a poetului. Se pare că şi lui Eminescu i-a plăcut această fotografie, având în vedere că i-a dăruit Veronicăi Micle un exemplar.
Concurent al lui Carol Popp de Szathmari, Franz Duschek avea la rândul său un studio impresionant în centrul Bucureștiului, pe Strada Nouă (deschis probabil încă din vremea Războiului pentru Independenţă), înconjurat fiind de casele celor mai avuţi şi influenţi locuitori ai oraşului. Fotografiile lui erau foarte reuşite şi, la recomandarea lui Constantin Al. Kretzulescu, prim-ministru în 1867, a obținut din partea lui Carol I titlul de “fotograf al Curţii” chiar începând din acest an.
Din 1880 Franz Duschek s-a numărat printre cei mai de vază artişti-fotografi, iar familia regală se ducea personal în atelierul lui să se fotografieze. De altfel, în colecţia Academiei Române se păstrează 18 imagini cu regina Elisabeta fotografiată de Duschek la diferite vârste şi multe altele cu regele Carol I.
După un timp oarecare, Franz Duschek şi-a mutat atelierul din Strada Nouă pe Calea Mogoşoaiei, la nr. 21 (peste drum de Capşa) şi, în cele din urmă, pe strada Franklin, la numărul 3, lângă Grădina Episcopiei, care mai târziu se va numi Grădina Ateneului. Într-un ghid al Bucureştiului din 1882, Duschek îşi recomandă atelierul „cu totul din nou organizat”, precizând că are de vânzare un mare stoc de fotografii, care prezintă vederi din Bucureşti şi costume naţionale.
După 1884, anul morții sale, munca lui a fost continuată de Franz Duschek-fiul, activ între 1885 și 1919, care a realizat fotografii cu „Podul regele Carol I” de peste Dunăre, la Cernavodă, sau albumul„Vederi dupe decoraţiunile oraşului Bucuresci cu ocasia visitei Majestăţii Sale Francisc Josif I Imperatul Austriei şi Rege al Ungariei” (1896).
Tot în 1896, Franz Duschek-fiul a adunat o parte dintre fotografiile tatălui său în albumul „La Roumanie pittoresque” („România pitorească)”, unde se înfăţişează oameni, peisaje, imagini din oraşe, costume naţionale, monumente istorice etc., într-un album-sinteză reprezentativ pentru România, care a primit Marele Premiu la Expoziția Universală din 1900 de la Paris.
***
„Vederea generală de la Câmpulung”, de Franz Duschek, este una dintre rarisimele panorame ale orașului din secolul al XIX-lea. Realizată prin punerea alături și mixarea a două fotografii tip „landscape” făcute de pe dealul Flămânda (un procedeu deloc simplu în acea perioadă), panorama Câmpulungului a fost lucrată în atelierul Em. M. Grünberg din București, unul dintre cele mai bune din țară. Astfel Franz Duschek, alături de Carol Popp de Szathmari, Ioan Niculescu și Alexandru Antoniu, devine unul dintre cei patru fotografi care ne-au lăsat panorame ale orașului Câmpulung în secolul al XIX-lea.