-1.2 C
Campulung Muscel
14/02/2025

Comandantul echipajului Unităţii Speciale de Aviaţie Bucureşti, participant la montarea crucii de la Stoeneşti, în urmă cu 14 ani, este un muscelean de la Stâlpeni

Ne-am propus să aducem în actualitate un eveniment petrecut în urmă cu 14 ani, la Stoeneşti, care sigur va fi pe placul iubitorilor istoriei Muscelului şi nu numai: montarea Crucii lui Mihai Viteazul, cu o greutate de trei tone şi jumătate şi o înălţime de 15 metri, la o altitudine de 1.125 metri, pe Colţul Albinei, unde fusese ridicată precedenta, cu 77 de ani înainte. Prima cruce, construită din lemn, a fost distrusă de intemperii şi deceniile trecute peste ea. Operaţiunea cu un grad ridicat de dificultate, consumată pe 11 aprilie 2010, a implicat o desfăşurare de forţe consistentă constând în echipe de salvamontişti din Câmpulung şi Piteşti, lucrători ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Argeş şi un echipaj al Unităţii Speciale de Aviaţie Bucureşti. Au fost opt ore de strădanii intense, pe parcursul cărora echipa a schimbat strategia de lucru. Motivul pentru care reluăm această acţiune demnă de istoria Muscelului îl constituie amănuntele oferite de primarul Paul Ion Marin, care a povestit la o emisiune tv detalii neştiute legate de pregătirea şi derularea ei.

  • Crucea n-a putut fi montată direct pe stâncă. A fost asamblată jos, pe platou, şi urcată cu elicopterul

În primăvara anului 2010, înainte de marea sărbătoare a Înălţării Domnului, a avut loc evenimentul punctat în deschiderea articolului. Etapele operaţiunii anevoioase au decurs astfel. Salvamontiştii şi lucrătorii ISU Argeş au urcat pe stânca pe care urma să fie instalată crucea. După ancorarea echipei de lucru, de pe platoul din apropiere a decolat elicopterul cu baza crucii. Montarea „piciorului” a fost executată fără impedimente, însă, la pasul al doilea, lucrurile s-au complicat. După două încercări eşuate de dificultatea acţiunii, cei implicaţi au renunţat s-o monteze pe stâncă, crucea fiind asamblată pe platoul din apropiere. Cât au durat eforturile celor de pe stâncă şi ale colegilor din elicopter, unul dintre preoţii din Stoeneşti a stat în genunchi şi s-a rugat ca misiunea să fie îndeplinită cu bine. În ziua Înălţării Domnului a acelui an, a fost sfinţit monumentul, însă nu pe stâncă, ci în curtea monumentului din faţa Primăriei, din cauza vremii neprielnice.

La 14 ani distanţă de aceste momente istorice pentru Stoeneşti şi Muscel, primarul Paul Ion Marin a povestit cu amănunte tensiunea şi bucuria prin care a trecut. „Aş putea să aduc o laudă unui ministru din acea vreme, domnul Blaga, care era ministru de Interne. Ne-am întâlnit la Bucureşti, la Conferinţa Naţională a Asociaţiei Comunelor. Într-o pauză, am putut să stăm de vorbă mai mult. Erau invitaţi toţi miniştrii, primul-ministru, preşedintele României, toţi. I-am spus aşa: „Domnul ministru, am nevoie de un elicopter.” Cât mă rugasem de toată lumea să-mi dea elicopter! Şi-mi spune: „Fii atent! Vorbesc, mă interesez şi te sun.” M-a sunat după vreo două săptămâni. „Măi primare, a pus crucea?” „N-am pus-o, domnul ministru.” „Mâine, vine un echipaj să facă cercetări acolo.” Şi a venit echipajul. Oamenii de baştină rămân cu adevărat oameni pe care îi trage sufletul. Au venit cinci băieţi. Şeful echipajului se trage din Stâlpeni. „Eu sunt argeşean de-al vostru. Cum să vă las? Hai să vedem!” Ne-am dus cu elicopterul… am stabilit şi îi dau referatul domnului ministru că se poate.”, a relatat primarul Marin.

După o lună, primeşte un telefon de la comandantul echipajului, care l-a anunţat că, a doua zi, veneau la Stoeneşti ca să monteze crucea în următoarea zi. „Au parcat elicopterul pe stadion, am pus paznic la el, au stat la mine acasă, am dormit şi, a doua zi, la şapte, am pornit elicopterul şi ne-am dus acolo. Crucea era dusă în acea zonă, până unde am putut să urcăm cu tractoare cu remorci. Ce-am păţit s-o punem! Am stabilit atunci s-o fracţionăm în două, căci avea 3,6 tone. „Nu pot s-o pun întreagă. O tăiem pe jumătate, facem nişte ghidaje, o băgăm în şuruburi şi o prindem sus.”, a zis. Am pus primul tronson, dar nu s-a potrivit al doilea tronson sub nicio formă! N-am putut! Elicopterul a stat peste o jumătate de oră la punct fix! Au dat crucea jos, au oprit elicopterul şi am stabilit să montăm crucea jos. Avea 3.600 litri de combustibil şi consumase mai mult de 1.500 litri. „Un tronson are 1.600… gata, o asamblăm şi o iau cu totul.”, a spus. A luat-o cu totul şi am montat-o.”, a amintit primarul Paul Ion Marin un episod care i-a dat emoţii, dar şi o mare satisfacţie, în primăvara anului 2010.

  • Prima cruce din stejar a fost amplasată în toamna anului 1933 datorită amiralului Dan Zaharia  

Amiralului Dan Zaharia i se datorează montarea Crucii lui Mihai Viteazul, ca o protecţie a localităţii, dar, în timp, fiind din lemn, s-a distrus. „Ca o completare (n.r. a Monumentului Eroilor din centrul Stoeneştiului, construit tot din iniţiativa amiralului Dan Zaharia), pe înălţimile stâncii din Colţul Albinei – aşezată chiar în faţa monumentului -, s-a ridicat o cruce de stejar, de 8 metri înălţime, care domină întreaga vale a Dâmboviţei.”, scria „Universul”  despre solemnităţile de la Stoeneşti, din septembrie 1933: reînhumarea eroului necunoscut al Văii Dâmboviţei şi punerea pietrei fundamentale a Primăriei şi Şcolii Stoeneşti.

Crucea a fost refăcută 77 de ani mai târziu de Fundaţia „Sfântul Apostol Andrei”, care efectuează studii de cercetare a voievodului Mihai Viteazul. În anul 2011, de Ziua Comunei, a avut loc slujba de sfinţire pe stâncă, în prezenţa puhoiului de oficialităţi participante, mai cu seamă că urma un an electoral. Arhiepiscopul Calinic i-a avut alături, la îndeplinirea ceremonialului religios, pe protopopul de Muscel, Eugen Matei la acel moment, şi părintele Serafim, stareţul Mânăstirii „Negru Vodă”. Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!