În jurul anului 1830, după sângeroasele represiuni ale turcilor îndreptate împotriva creştinilor din Castoria (nordul Greciei de astăzi), Ion Enache Hristodor, de credinţă ortodoxă, român macedonean din partea locului, a cărui familie era stabilită aici de zeci de ani pe terenuri cu întinse plantaţii de vii şi cu mulţi stupi, a hotărât să se despartă de tot ce avea şi să-şi salveze viaţa. A transformat repede podgoriile şi stupii în mahmudele şi lire turceşti de aur, a traversat Balcanii călare pe cal, a trecut Dunărea şi s-a stabilit în Muntenia, la Câmpulung, un loc ferit care-i dădea o mult mai mare siguranţă decât cel din Castoria natală. Aici, la Câmpulung, s-a căsătorit cu o jupâniţă din partea locului, Păuna Gogu, după ce cu aurul luat de pe vii şi stupi îşi cumpărase o casă confortabilă în oraş, pădurea „Goleasca” şi pământuri de la boierii Goleşti, precum şi câteva grădini cu pruni în comuna Berevoeşti şi izolatul cătun Oţelu.
- Descendenţii familiei Păuna şi Ion Enache Hristodor
Păuna Hristodor (1821 – 1888), pictură de Mişu Popp. Colecţia Muzeului Municipal Câmpulung
Unica fiică a exilatului aromân şi a jupâniţei muntence, Zoe Hristodor, s-a căsătorit la rându-i cu Gheorghe Nanu, negustor de vază din Câmpulung, om de o bunătate proverbială, evlavios, dar şi iubitor de petreceri, fin cunoscător de oameni. Făcea și politică, fiind ales de mai multe ori în Adunarea Naţională de la București, şi era un prieten apropiat al lui Lascăr Catargiu, fondator și președinte al Partidului Conservator. În timpul liber, Gheorghe Nanu se ocupa cu cititul cărţilor. În locuinţa lui Gheorghe şi a soției sale, Zoe, în Casa Nanilor, construcţie în stilul vechilor case munteneşti, cu pridvor larg, susţinut de stâlpi svelţi de stejar, cu poartă mănăstirească la intrare, cu o curte primitoare şi îmbălsămată de mireasma florilor şi a brazilor semeţi, s-au născut cei şase copii ai lor.
Fiul cel mare, Ion Nanu-Muscel, viitor medic de renume şi profesor universitar, cu studii de specialitate la Paris, unul dintre cei mai mari savanți pe care i-a dat Câmpulungul (dacă nu cumva cel mai mare!), a fost urmat de Constantin Nanu, devenit medic al Teatrului Naţional din București, bunul prieten și totodată medicul personal al lui Liviu Rebreanu. Următorii născuți, Gheorghe şi Niculae Nanu, au murit de tineri. Al cincilea născut, Dimitrie Nanu, viitor poet şi traducător, va lua în 1937 Premiul Naţional de Poezie la propunerea lui Nicolae Iorga. Iar cea din urmă născută a soţilor Gheorghe și Zoe Nanu, pe nume Maria, se va căsători cu inginerul silvic Mihai Tănăsescu-Moşandrei și, la rândul ei, va avea trei copii: Mihai Moşandrei, cel mai mare dintre fraţi, Viorica şi Gheorghe.
Poetul Mihai Moșandrei, care nu a putut să-l cunoască direct pe străbunicul său Ion Enache Hristodor, scrie despre acesta în evocarea sa „Casa amintirilor”:
Ion Enache Hristodor repauzează în ograda sfântului lăcaş, ca ulterior ctitor al bisericii „Muceniţa Marina” din Câmpulungul Muscelului. Rămăşiţele lui se odihnesc vegheate de o stelă funerară din marmură albă, pe care sub o cruce delicată, un înger în basorelief, mişcându-se în linii suple, dintr-o trâmbiţă, sună Învierea de Apoi. Mai de preţ decât banalul: „Trecătorule, stai, nu trece! … ” etc…, cuvinte înscrise pe dala funerară, sunt anumite date ce lămuresc pe trecătorul oprit o clipă în loc pentru descifrarea vechiului trecut românesc din acest oraş: „În memoria lui Ion E. Hristodor, născut la 22 dec. 1809, repauzat la 22 martie 1873, în etate de 63 de ani”.
- Pictorul braşovean Mişu Popp la Câmpulung
În 1860 vechea biserică Sf. Nicolae – Popa Savu din centrul Câmpulungului, care exista încă din secolul al XVII-lea, se şubrezise. Refăcută din temelii în anii următori, biserica a fost terminată în 1868, când s-a făcut și resfințirea ei. Imediat după această dată a sosit la Câmpulung pictorul brașovean Mișu Popp (1827-1892), vestit pictor de biserici, excelând mai ales în arta portretului, venit pentru a executa pictura interioară a bisericii, pictură care se păstrează și astăzi.
Aflat la Câmpulung, Mișu Popp a realizat și câteva portrete ale unor familii de vază din oraș, cum ar fi cel al lui Ioniţă Negulici (1834 – 1890), casierul general al județului Muscel, portret semnat de pictor în 1870 și aflat în patrimoniul Muzeului Municipal Câmpulung.
Pictorul Mihail (Mişu) Popp (1827 – 1892). Fotografie de Leopold Adler
Din informaţiile primite de la muzeografa Sorina Peligrad, rezultă că în patrimoniul Muzeului Municipal Câmpulung se află şi alte portrete ale lui Mişu Popp în care sunt pictaţi câmpulungeni din familii vechi şi renumite ale orașului, cum ar fi cele unde apar Pandele Rucăreanu (semnat 1870), Ovid N. Rudeanu și Katinca Anton Paul, ultimele două nesemnate, dar atribuite pictorului brașovean prin asemănarea cu celelalte tablouri ale sale.
Un alt tablou al unui câmpulungean, realizat tot de Mișu Popp, este cel al lui Dimitrie Negulici (1860 – 1930), deputat de Muscel, coborâtor din familia pictorului Ion D. Negulici. Păstrat astăzi în proprietatea unei descendente a familiei Negulici, profesoara Cristina Nicula, tabloul poartă pe spate însemnarea lui Dimitrie Negulici: „Pictat în anul 1878 de pictorul Mișu Popp la Brașov, când eram în vârstă de 18 (optsprezece) ani”.
- Ion Enache Hristodor şi soţia sa, Păuna, în tablourile lui Mişu Popp
În anul 1973, poetul Mihai Moşandrei a donat Muzeului Municipal Câmpulung două tablouri, nesemnate, înfățișându-i pe străbunicii săi, Ion Enache Hristodor și Păuna, soţia sa. Moşandrei păstra din familie o informație vagă că tablourile sunt realizate de un pictor din Imperiul Austriac, pe nume Michel (într-adevăr, Mihail Popp, cunoscut cu numele Mişu, se născuse și trăise la Brașov, în vremea când orașul făcea parte din Imperiul Austriac). Adăugând faptul că specialiști în domeniul artelor plastice au observat că stilul picturilor în care apar cei doi soți Hristodor este asemănător altor tablouri ale lui Mișu Popp, se poate trage de aici concluzia că aceste două tablouri ale străbunicilor lui Mihai Moșandrei aparțin pictorului brașovean, care se afla la Câmpulung în jurul anului 1870, când picta biserica Sf. Nicolae – Popa Savu.
Ion Enache Hristodor (1809 – 1873), pictură de Mişu Popp. Colecţia Muzeului Municipal Câmpulung
În evocarea „Casa amintirilor”, Mihai Moșandrei îl descrie cu multă căldură pe străbunicul său Ion Enache Hristodor, așa cum apare în tabloul realizat de Mișu Popp:
În cadrul aurit, pe un fond ruginiu, Hristodor arată o faţă albă, grăsulie şi rumenă, cu o privire liniştită, în autoritatea ei. Din totul reiese mulţumirea de felul cum dăduse lupta cu viaţa. Decorul era acum domolit, în timpurile tihnite şi patriarhale, nimic nu se putea clinti de la locul lui fără voia stăpânului. Tot românul era stăpân la el acasă. În mâna dreaptă, după obiceiul oriental, şi probabil sub plictisul pozei, ţinea grele metanii de chihlimbar. Sub giubeaua îmblănită cu vidră, purta un brâu alb împletit, de lână. Capul descoperit arăta calviţia cincantenarului bine hrănit. Atunci când vorbea despre el, fiica sa, Zoe, ca şi toţi nepoţii de altfel îl numeau, spre deosebire de tata-mare patern, tata-moşu.
Mormântul lui Ion Enache Hristodor din curtea bisericii Muceniţa Marina, Câmpulung
Cât privește celălalt tablou al lui Mișu Popp, unde e înfățișată Păuna Hristodor (în amintirea ei, Mihai Moșandrei și-a botezat, cu numele Păunica, pe una dintre fiicele sale), poetul remarcă:
Cealaltă cadră, la fel de frumos aurită, şi în aceeaşi mărime naturală, înfăţişa pe soţia lui, mama Păunica. Era îmbrăcată şi ea, pentru a poza renumitului zugrav, în haine de mare gală. Avea păr frumos dichisit, negru lucios, despărţit printr-o cărare ce acoperea strâns la spate ceafa şi urechile. Buclele erau acoperite cu un testemel şi o panglică lată, de mătase verde, muarată de umbre. Urechile purtau cercei grei, iar sub ochii prelungi, cu priviri adânci şi blânde, parcă mă privea, ori de cîte ori încercam să mă oglindesc în limpiditatea lor. Liniştita fixitate a privirii mă făcea s-o admir multă vreme. În mâinile slabe, cu degete lungi, purta giuvaiere de preţ, şi la un deget un smarald uriaş, de un verde întunecat, era sertisat într-o broderie de aur.
Aceşti străbuni (Ion Enache Hristodor și soția sa, Păuna, n.n.), pe care eu niciodată nu i-am cunoscut, prin hainele şi decenţa cu care le purtau, m-au impresionat încă de mic copil. De câte ori păşeam pragul salonaşului vişiniu, privindu-i, părea că şi ei mă privesc.
Cele două tablouri remarcabile ale lui Mișu Popp, înfăţişându-i pe străbunicii lui Mihai Moșandrei, însoțesc expoziția de fotografie „Familii din Muscel: Nanu, Moșandrei, Rotaru, Isbășescu”, pe care am realizat-o la Muzeul Municipal Câmpulung, secția de istorie și artă plastică. Expoziția poate fi vizitată până la sfârșitul lunii iulie 2024.