Despre anii petrecuţi de Augustin Z.N. Pop ca profesor la Câmpulung, medicul Dumitru Baciu scria în cartea sa Lumini muscelene:
„Legat sufleteşte de Câmpulung, chiar de la prima cunoştinţă, din 1930, legătură care, prin căsătoria cu o câmpulungeancă, profesoara de limba română Olga Răgădunescu, se consolidează, Augustin Z.N. Pop a funcţionat în anii tinereţii ca profesor de română la Liceul Militar „Ștefan cel Mare”, apoi la Liceul „Dinicu Golescu” şi „Şcoala Normală”.
Foto: Prof. dr. Augustin Z. N. Pop
De statură potrivită, mai mult scund decât înalt, cu părul blond, bogat, dat pe spate, cu ochi albaştri sfredelitori, scânteind sub sprâncenele stufoase, nasul puţin acvilin, energic, un zâmbet enigmatic în colţul gurii, când prietenos, când ironic – cum îl zugrăvea unul dintre foştii săi elevi de la Câmpulung, scriitorul George Şovu, într-una din acele Scrisori de acreditare – profesorul Augustin Z.N. Pop îşi cucerea din primul moment elevii prin căldura pe care o emana întreaga sa fiinţă odată cu efluviul de cuvinte şi expresii literare, slobozite fără efort, printr-un înnăscut talent oratoric, impresionând prin cunoaşterea literaturii române până în cele mai tainice amănunte”.
Augustin Z. N. Pop: drumul ascendent al unui profesor
Foto: Poetul Mihai Moșandrei cu soția. Câmpulung, circa 1940
Augustin Z.N. Pop (Augustin Popescu, pe numele său adevărat) s-a născut în 1910 la Bucureşti, într-o familie de intelectuali. În 1931, la sfârşitul studiilor universitare, şi-a luat licența în Filosofie și Litere și a îmbrățișat cariera didactică. A funcționat o vreme ca profesor la Liceul Militar „Ștefan cel Mare” de la Cernăuți, dar anexarea din 1940 a Bucovinei în urma Pactului Ribbentrop-Molotov a determinat mutarea școlii – de la Cernăuți la Roman, după aceea la Târgoviște și apoi, în octombrie 1940, la Câmpulung. Astfel, vreme de mai bine de un deceniu, Augustin Z.N. Pop s-a remarcat ca un strălucit profesor de română la Școala Normală „Carol I” din Câmpulung.
Foto: Carte poștală ilustrată a lui Augustin Z. N. Pop trimisă lui Mihai Moşandrei, ca semn de mulţumire pentru volumul de versuri „Plecarea rândunelelor” (1978).
Din anul 1955 şi până în 1959, Augustin Z.N. Pop a ocupat funcția de cercetător principal la Biblioteca Academiei Române din București, secția „Manuscrise, documente și corespondență”. De aici a trecut la Institutul Pedagogic din Pitești, unde a urcat treptele ierarhiei universitare: lector în 1963, conferențiar și apoi profesor în 1969. La Institut, a fost mulți ani decan al Facultății de Filologie și rector între 1966 și 1968.
În tot acest timp, biograful lui Eminescu a rămas atașat de Câmpulung, orașul începutului carierei sale didactice, unde își făcuse multe prietenii printre profesorii de aici. În octombrie 1967, profesorul a participat la sărbătorirea centenarului Liceului Pedagogic Câmpulung (1867-1967), fosta Școală Normală „Carol I”, unde s-a evidențiat ca una dintre figurile centrale ale manifestării.
Doi prieteni: Augustin Z. N. Pop şi Mihai Moşandrei
Foto: Felicitare a lui Augustin Z. N. Pop adresată lui Mihai Moşandrei cu ocazia zilei onomastice (1979).
În vizitele sale la Câmpulung, Augustin Z. N. Pop nu îl ocolea pe poetul Mihai Moșandrei, alături de care va fi avut lungi și interesante conversații despre viața literară și scriitorii pe care cei doi i-au cunoscut.
Discuțiile pe teme literare ale acestora s-au prelungit și în perioada când Augustin Z.N. Pop se mutase de la Câmpulung, după cum stau mărturie scrisorile eminescologului către Mihai Moșandrei.
31 iulie 1978, Bucureşti
Scumpe Domnule Moşandrei,
Este greu să vă închipuiţi mulţumirea ce mi-aţi dăruit prin ultimul Dumneavoastră volum de lirică* şi ea s-a transformat în sărbătoare spirituală pentru poetul „Plecării rândunelelor”, „Parfumurilor vechi”, „Crinului”, „Datinilor” şi „Templierului”, pe care – ca întotdeauna – îl socot companion de nemurire cu Francis Jammes, Paul Valéry, Armand Godoy şi Ion Pillat, cel mai împlinit visător al Muscelului.
Vă mulţumesc cu căldură şi prietenească recunoştinţă, îmbrăţişându-vă.
Augustin Z. N. Pop
***
Sub semnul lui Ion Minulescu,
Vă mulţumesc cu căldură pentru felicitări şi, la rându-ne, urăm Dumitale, soţiei şi întregii familii ca 1979 să vă fie deplin în sănătate, mulţumiri, realizări, belşug şi pace. La mulţi ani buni. Cu statornică foarte bună amintire a anilor tineri.
Augustin Z. N. Pop
***
Bucureşti, 9 ian. 1985
Respectate domnule Moşandrei,
Au fost pentru noi o adevărată sărbătoare primirea ultimului D-voastră volum de poezii** şi binevoitoarea scrisoare ce ne-aţi adresat.
În plină iarnă aspră ne-aţi venit în ajutorul sufletelor cu florile fierbinţi ale reveriei nostalgice ce vă caracterizează superioritatea lirică în obştea câmpulungeană şi în istoria poeziei româneşti dintotdeauna şi cu atâta pură fantezie pentrutotdeauna.
Şi eu şi soţia mea vă purtăm admiraţie şi gratitudine in excelsis.
Vă urăm şi cu acest prilej ca 1985 să vă fie deplin în sănătate, în mulţumiri de creaţie şi personale, în belşug şi pace.
Devotat,
Augustin Z. N. Pop (nevăzător)***
P.S.
Mulţumiri şi despre cele privitoare la Iriné. Iertaţi-mi ezitările grafiei mele din cauza nevăzului.
*Mihai Moșandrei, Plecarea rândunelelor, București, Editura Cartea Românească, 1978
**Mihai Moșandrei, Depărtata amintire, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984.
***Augustin Z.N. Pop își pierduse aproape complet vederea din cauza diabetului.
Notă: Scrisori și fotografii din arhiva Adrian Săvoiu.